Poate un om sa traiasca fara speranta? Poate sa isi duca activitatile zilnice la un final rezonabil? Cineva spunea ca cel mai periculos om de pe pamant devine acela care nu mai are nimic de pierdut. Sa fie oare adevarat? Poate ajunge cineva sa nu mai posede nimic, sa nu mai aiba nici macar un dram de iubire sau de speranta...sa nu mai existe nimic ce l-ar putea anima?
Adevarul este ca traim intr-o lume care ne seaca de energie, de credinta, de iubire. Ajungem sa nu mai fim nici o secunda singuri, virtualul ne devine tovaras de viata, in timp ce suntem tot mai singuri fizic si emotional. Conducatorii lumii intra la noi in sufragerie, ne povestesc despre ce intentioneaza sa faca; ziaristi de toate nuantele ne spun cat de bine sau de rau o sa ne fie, teroristi sau sfinti, patroni sau someri, comercianti sau agricultori, toti intra in casa noastra, aducandu-ne vesti bune si vesti rele, amenintandu-ne sau linistindu-ne dupa cum le cer interesele lor. Dar in acest timp nu mai avem timp de a spune o rugaciune, de a citi un capitol din Sfanta Scriptura sau dintr-o alta carte, de a asculta o melodie, de a cugeta si la altceva decat la Cassandrele din televizor. Nu mai avem timp sa iesim cu familia o ora la plimbare, undeva intr-o padure sau un parc, undeva unde sa admiram in tacere un apus de soare. Undeva unde Dumnezeu sa ne vorbeasca cateva clipe, sa ne incurajeze, sa ne mangaie...
Ni se fura identitatea, ni se fura viata, ni se fura sentimentele. Devenim in mana acestor abili manipulatori ai popoarelor o masa de manevra. Devenim atat de identici in saracia noastra spirituala si umana. Vedem doar cum trec zilele, anii, si totul e tot mai fara sens, ne vedem viata topindu-se in anii inutili traiti fara nici o tinta, sau in scopuri efemere: o casa, o masina, un televizor 3D, altceva, tot altceva nou sa ne imbogateasca casa si viata, dar devenim tot mai seci, tot mai goi,entuziasmul tineretii trece si, intr-o zi, nu mai ramane nimic. De ce am trait pana atunci? De ce nu mai avem speranta? Ce mai poate viata sa ne aduca bun? Undeva se profileaza imaginea finalului. Al mormantului...
La scoala, ni sa vorbit la biologie de evolutie, iar la ora de religie de creatie. Ce sa crezi? Exista un scop? A facut Dumnezeu lumea sau ea a aparut intr-un mod ce nu avea nevoie de un creator. Exista un plan sau suntem din start nevoiti sa nu ne punem speranta in Cineva care poate fi aproape de noi in viata? Caci daca plutim intr-un vid rece si impersonal, pe o bucata de huma, atunci speranta e doar o iluzie, la fel ca si viata noastra. Iar noi suntem cei ce ne agitam fara rost. Grecii antici credeau ca pentru o persoana e un necaz sa se nasca, iar daca asa s-a intamplat, atunci nu mai ramane decat sa isi doreasca finalul cat mai repede.
Da, am ajuns fara tinta si fara speranta, ascultand glasul celor ce ne vorbesc ca Dumnezeu nu exista, ascultand glasul celor care se inchina idolilor economici: crestere economica, inflatie, somaj etc si care cred ca odata rezolvate problemele economice se va rezolva tot. Alti cred ca inlaturand cauzele razboaielor se va ajunge la o rezolvare a mortii a mii si milioane de oameni, ca bani dati pe arme ar putea sa aduca investiti in agricultura, in infrastructura, hranind oameni care acum traiesc in cele mai primitive stari, fara apa, fara hrana, fara medicamente. Alti cred ca in timp ce cateva familii detin miliarde de dolari in conturi, milioane de familii sarace au aceleasi sume datoare la banci, iar o impartire corecta a bogatiei ar duce la disparitia saraciei.
Dar de ce ar schimba cineva ceva, doar ca sa fie un nume intr-o carte de istorie? Daca viata nu este imbogatita de iubirea lui Dumnezeu, daca nu stim sa ne smerim si sa ii intelegem pe altii, de ce ar trebui sa se schimbe ceva? Cum poate crede cineva ca fara Dumnezeu exista speranta? Am avut pe cea mai mareata Fiinta din Univers aici langa noi, iar in rautatea si egoismul nostru L-am ucis, cum ucidem mereu si mereu orice floare a puritatii. Am avut Iubirea intrupata si am gasit cu cale sa o nimicim. Am preferat sa-I dam o lectie lui Dumnezeu ca sa nu se mai apropie de planeta noastra si sa aratam intregului Univers ca suntem seci, ca nu putem crede, ca nu vrem sa iubim... Ne-am ucis sperantele, ne-am rastignit Mantuitorul si L-am negat, preferand sa ne plangem durerea vietii in singuratate, alaturi de virtualul nostru cel drag, modelat dupa inima noastra, un nud sec si fara viata, fara sa dorim sa prindem mana divina ce se intindea oferindu-ne ajutorul. Am ridicat stiinta la rang de religie, ne-am pus profetii si preotii ai acestei noi religii, si i-am stigmatizat pe cei care inca isi plecau genunchi in fata lui Creatorului, aducandu-le argumente din fizica cuantica, care desi nu ne zice nimic despre Dumnezeu, cu o usoara manipulare "hawkingiana", putea lasa impresia ca fizica asta chiar este "atee".
Cain a avut aceasi atitudine. Daca eu nu pot de ce sa poata fratele meu? Iar argumentul final a fost ciomagul cu care a zdrobit teasta neprihanitului Abel. Daca manipulatori acestei lumi nu pot decat sa aduca suferinta si degradare vietii popoarelor, daca ei nu pot crede si nu mai au in ce spera, atunci vor distruge tot. Daca ei nu pot intelege ca dincolo de infernalul lor ego mai e si altceva, de ce sa traiasca o viata cu Dumnezeu? Dar eu de ce sa imi traiasc viata dictata de minciunile lor antireligioase, economice si sociale. Eu de ce sa nu imi iubesc Creatorul? De ce sa nu prind Mana strapunsa de cuie, care vrea sa ma scoata din mlastina necredintei, a urii , a depresiei? Pentru ca mai mari in ale politicii, economiei sau stiintei nu cred? Ei vorbesc? Ei ma invata pe mine? Ei care au reusit sa faca praf in cateva luni economia unei planete? Unde sunt oamenii stiintelor economice si sociale, armatele de economisti si politicieni, platite cu bani grei care habar nu au avut ca vine o criza colosala si care afirmau ca e un pic de criza prin America, dar nu o sa ajunga niciodata aici in Europa...Iata cine ne invata economie sau religie. Oameni care nu stiu cand corabia se duce la fund, crezand si asigurandu-ne ca nu e nici o furtuna ca aici meteorologii nu au prognozat nimic. Si atunci de sa iau de bun ce spune Hawking despre Creatie? Ii voi face cadou vesnicia sufletului meu? Ca el nu crede in nimic decat fizica cuantica (care este de abia la inceput) si in el insusi. Ce daca sunt atatia atei ?Pai nici Stalin, Hitler, Mao sau Pol Pot nu credeau si au actionat in consecinta, "eliberati" de constrangeri morale. Caci daca ei nu aveau nici o speranta de ce sa existe oameni care sa spere? Iar fara speranta omul e doar o corabie cu carma rupta, batuta de orice vant, inecata de orice val.
Nu va lasati speranta in mana acestor maestri ai manipularii! Cautati speranta care nu inseala la Cruce! Umpleti-va de puterea Invierii lui Christos! Pentru a putea iubi, din nou, crede din nou si de a spera din nou. Pentru a avea o viata nou si bogata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu