Uneori e greu sa scrii. Te intrebi cand stai linistit si meditezi daca ai spus ceva...Daca prin pana ta, undeva, cineva a primit din partea lui Dumnezeu ceva. Petru ne spunea sa rostim oracolele lui Dumnezeu.
In decursul vietii de atatea ori rostim vorbe in vant. Vorbe negandite... Cu toate ca cel ce crede in Sfanta Scriptura stie ca vom fi judecati prin prisma celor ce le vom fi spus si nu doar de critici umani, ci de Dumnezeu. Probabil ca cel ce scrie o poezie, un eseu, o predica, cel ce publica un material citit de sute si mii de oameni, chiar banalele noastre cuvinte postate pe Twitter ori Facebook si pe care le vad atati cunoscuti, ar trebui sa ne faca atenti. Dumnezeu este conectat la retelele de socializare. El stie ce am spus pe Twitter, Facebook, hi5. Iar inaintea Lui nu putem retracta raul spus, raniile cele facem, printr-un simplu click de anulare.
E greu sa scrii o poezie. Ii povesteam unui scriitor crestin ca pentru mine o poezie poate fi ceva deprimant. E greu sa scrii o poezie crestina. E greu, mi-a spus el, pentru ca autorul ei pune totul acolo, inima, spirit, rugaciune si nu se joaca cu cuvintele, caci scrie pentru Iisus Christos. Iar eu vad lupta aceasta ca a unui miner care se lupta sa extraga cel mai frumos diamant pentru Stapanul Sau. Atunci cand ai de a face cu Maretul Dumnezeu nici un diamant nu e atat de frumos, nici unul nu straluceste suficient de intens...
In sufletul fiecarui crestin exista diamante pe care de multe ori nu le cauta pentru a le duce ca o jertfa lui Dumnezeu. Dar cred ca orice slujba pe care noi o calificam marunta ori mare si pe care o facem pentru Dumnezeu trebuie sa fie o permanenta lupta de a aduce lucrarea lui Dumnezeu la un nivel mai inalt, pentru ai da lui Dumnezeu macar un strop din ce El a pus in noi. De fapt, tot ce noi ii vom aduce lui vreodata sunt darurile Sale...Caci tot ce suntem noi este datorita Lui...Dar noi putem sa ne dam silinta! Fie ca suntem la servici, acasa, fie ca suntem la biserica sau pe Internet, putem sa aducem mangaiere si speranta. Sa nu lasam limba sau degetele sa povesteasca ce vrea firea pamanteasca. A rosti un cuvant de zidire si imbarbatare inseamna mai mult decat va insemna 1000 de vorbe despre politica sau criza asta care nu mai are final. Caci daca suntem lumini in lume, inseamna ca lumea este in bezna, dar noi trebuie sa aducem un mesaj de iubire, de speranta, de mangaiere! Asta inseamna lumina!
Dar adevarul este ca atunci cand scriu vad mereu ca eu sunt primul vizat! Cel ce trebuie sa se schimbe, sa fie lumina, sa nu mai spuna vorbe in vant sunt eu! Cel ce trebuie sa fie atent la ce scrie si vorbeste, trebuie sa fiu eu...E greu sa scrii o poezie crestina, caci te lupti cu tine insuti, sapi intr-un pamant tare pentru a aduce in afara frumusetea pusa de Dumnezeu...Si cine a vazut vreodata santiere sau mine frumoase? Munca de acolo a fost mereu laudata, ea este frumoasa, dar noroiul existent nu a placut nicicand. Si cred ca orice slujba crestina isi are diamantele sale, dar si noroiul care apare unde exista o lucrare. Tot ce facem cu fapta sau cu vorba sa o facem pentru Domnul Isus! Chiar cand suntem pe Facebook! Chiar daca suntem atrasi in discutii despre politica...Sa aducem stropi de lumina in intuneric!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu