Ieri a fost 23 August, zi cu conotatii istorice deosebite. Au trecut 67 de ani de cand in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Romania rupea alianta cu Germania, nu pentru ca intelegea cat de injust era regimul nazist a lui Hitler, ci pentru ca Germania pierdea razboiul si era doar o chestiune de luni pana la finalul acestei urgii fara sens care a fost razboiul. Ori noi romani am stiut mereu momentul propice cand trebuia sa parasim corabia ce se scufunda.
Atunci cand comunistii au venit la putere aceasta zi a insemnat ziua in istoria lor, care nu avea nimic de a face cu realitatea, ziua eliberarii poporului roman de sub jugul fascist si imperialist in care fusese tinut captiv. In decursul timpului sarbatoarea aceasta devenea nu una legata de razboi, ci una legata de o asa-zisa Revolutie de eliberare sociala si nationala pe care poporul in frunte cu Partidul comunist roman o infaptuise in 23 august 1944. Adica cumva poporul se revoltase impotriva regimului burghezo-mosieresc, aproape uitand ca era in razboi, sau nefiind asa de important aspectul razboiului, cat dorinta sa sa ii vada pe toti patronii si mosieri cat mai repede la Gherla sau la Canal! Si alaturi de ei pe toti intelectualii, toti conducatorii armatei, oricine poseda mai multi bani sau mai multe cunostiinte intr-un domeniu.
Din pacate 45 de ani aceasta tara a fost condusa de oameni a caror singur merit a fost acela ca proveneau din familii fara cultura, fara posibilitati financiare, fara capacitate de a lua singuri vreo decizie, dar cu o ura de "clasa" si o invidie de nestapanit. In aceste persoane ajunse in fruntea tarii exista o dorinta ca de acum totul sa li se subordoneze. Viata poporului era de acum in mana unei clici care se bucura de o putere pe care nu si-o putusera niciodata imagina.
Cineva se intreba odata daca educatia cuiva poate schimba interiorul unui om. Eu zic ca nu! Si am vazut in cateva randuri oameni educati in Occident si care ar fi avut un comportament in tariile lor ireprosabil si care venind aici in excursii, considerandu-ne un popor de mana a doua, se puteau comporta mai rau decat acei dintre conationalii nostri pe care ii consideram cu multa usurinta ca sunt needucati. In realitate nu o educatie poate sa schimbe un om, ci iluminarea pe care o face Dumnezeu. Caci in educatie omul invata in primul rand cum sa se fereasca de o pedeapsa, de oprobiul public si nimic mai mult. Educatia adevarata pe care Duhul lui Dumnezeu o face in om, inseamna sa fim aceleasi persoane respectoase, serioase, demne, chiar daca ochiul nimanui nu ne observa. Si chiar daca ochiul lui Dumnezeu nu ne-ar observa, ceea ce desigur e imposibil, dar e o tema de gandire!
Comunismul dorea crearea unui nou tip de om, numit: "constructor constient al socialismului". Pentru aceasta erau modalitati ca la nivelul psihicului uman, sa fie bombardat cu informatie care sa-l determine sa devina ceea ce conducatorii statului dorea. Desigur nimeni nu credea cu adevarat ca asa ceva se va produce, dar regimul comunist a fost axat pe minciuna. Nu conta dorinta omului, nu conta daca un om avea de fapt cu sine insusi alte planuri, daca cineva nu dorea, pur si simplu, sa mearga pe calea aleasa de niste atei inculti si asta pentru ca societatea era privita mai degraba ca un intreg, fara coloratura, decat ca o multime a unor indivizi, fiecare diferit de celalalt.
Biblia ne vorbeste prima de omul nou, un om constient si care construieste Imparatia Cerurilor, acolo unde Dumnezeu la pus. Dar nicaieri nu o sa gasim in Biblie ca acest om apare printr-o educatie agresiva. Cel ce realizeaza acest lucru este Duhul Sfant, nu o idee sau parere a unui om.Nu spunandu-i ca ceea ce crede el este mersul istoric al lumii, ci acceptand iubirea lui Dumnezeu in viata lui. De fapt mersul istoric al omenirii a fost o tot mai trista scufundare in bezna spirituala, in ideile golite de orice sens si de frumusete pe care nihilismul modern ni le propaga tot mai puternic. Si daca cineva se intreaba de ce tinerii saraci se revolta in Marea Britanie si in Germania ar trebui sa vada ce li s-a spus acestor tineri tristi ani de zile. Caci chiar daca este un protest impotriva nedreptatilor sociale, la fel cei care conduc destinele acestor tari bogate le sunt tovarasi in aceasi suferinta comuna numita lipsa de speranta.
Nu exista oameni noi creati in laboratoarele psihologilor sau sociologilor. Exista poate o urma de nadejde la inceput pana cand omul modern, fie comunist, fie capitalist, fie bogat, fie sarac, vede cum problemele se inmultesc iar intreaga capacitate financiara, intreaga putere, intreaga sa fiinta nu are niciodata atatea resurse pentru a le face fata. Iar dezamagirea arunca in uitare orice ideal faurit in copilarie sau in tinerete. Omul puternic sa scufunda in sinele sau periculos ca o mare involburata, adulandu-se, adulandu-si puterea, izolandu-se fata de toti si mai ales fata de el insusi. Saracul se scufunda in intunericul urii asteptand un moment prielnic pentru a lovi in cei pe care ii considera responsabili de viata sa nefericita.
David Cameron acum cateva zile striga furios ca nu v-a exista mila fata de cei ce au tulburat Marea Britanie timp de cateva zile fara sa se intrebe daca nu este si el, impreuna cu guvernul sau, vinovat de tulburariile din tara sa. Caci e usor sa dai vina pe cel ce arunca o piatra intr-o vitrina, fara sa te gandesti macar o clipa ca esti parte la durerea din inima acelui om furios. Este mai usor sa credem ca adevarul inseamna sa spunem ca nu exista frumusete, nu exista iubire, nu exista Dumnezeu, si ca totul poate fi explicat in reactiile chimice din creier, dar in acelasi timp sa fim deranjati ca tineri fara nedejde dau foc si distrug proprietatii din cauza acelorasi reactiii din creier. In acelasi timp aceeptam ca suntem rezultatul unui cumul de reactii fizice si chimice, dar cand acestea interactioneaza cu noi si lasa in urma pagube, nu mai suntem la fel de ingaduitori si nepasatori fata de ce ne invata Darwin si cei asemeni lui, ba chiar riscam sa negam atat de minunata invatatura atee, atunci cand ne simtim amenintati si ii cerem sprijinul unui Dumnezeu necunoscut. Care daca cumva inlatura primejdia va fi uitat pana la urmatoarele probleme majore care sa ne aduca aminte ca exista rugaciune si poate si un Dumnezeu, dincolo de toate fenomenele ce se petrec in mintea noastra si poate chiar de limitele pe care le impune stiinta atunci cand se doreste si ne vorbeste despre ea ca despre o zeitate contemporana.
Daca exista un om de tip nou acesta este omul fara de speranta. Revolutia din Romania a adus o formidabila speranta - cred ca va aduceti aminte - ca apoi sa vedem ca am schimbat ceva cu altceva, fara prea mare diferenta, viata a ramas grea chiar daca magazinele sau umplut de produse de neimaginat in timpul comunismului, dar omul simplu a fost tratat cu aceeasi lipsa de respect, fiecare contribuind la asa ceva in familia sa, la locul de munca, in relatiile cu ceilalti, intrand intr-un cerc vicios fara sa gasim vreodat o scapare, o eliberare.
Dumnezeu are solutia. O are pentru ca nu ne vorbeste de transformarea Pamantului intr-un paradis cum au crezut comunistii adevarati, sinceri, naivi si foarte putin la numar, ci de un Paradis deja existent unde lacrimi, boli si durere nu mai sunt. Indiferent cat de minunata ar fi viata aici ea are un final si aceasta ii poate smulge toata frumusetea, toata aroma, tot sensul. Pavel ne spune ca daca ne-am pus nadejdea in Christos doar pentru viata aceasta suntem cei mai nefericiti oameni. Este un paradox, dar cred ca e perfect adevarat. Cei care incearca sa aiba o doza de credinta, mergand la biserici, la manastiri, daruind saracilor, incercand sa fie buni, dar negand existenta fericita de dincolo sunt doar niste oameni tristi si nefericiti. Nu exista nadejde pentru viata aceasta daca nu exista nadejde si pentru acea viitoare. Nu exista sens pentru viata aceasta daca nu exista si pentru cealalta. Indiferent cine si ce va incerca un om sa creeze pentru fericirea umanitatii va esua pentru ca asa cum spunea Augustin, exista in sufletul nostru un gol care are forma lui Dumnezeu si care nu poate fi umplut decat de El. Restul e tacere!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu