marți, 28 februarie 2012

Intrebari despre iertare. Intrebari despre darnicie

 Azi va pun cateva intrebari pe care mi le pun eu insumi, in primul rand , despre biserica, despre iertare, despre donatii.
Stim ca in biserica ar trebui sa existe oameni cu inima buna, plini de emapatie la suferintele celor din jurul lor si in special ale celor de aceeasi credinta. Este ceea ce desprindem de pe paginile Sfintelor Scripturi. Mai mult decat orice vedem ca in rugaciunea Tatal Nostru e un loc spiritual unde nu putem sa primim ceea ce dorim de la Dumnezeu pana cand noi insine nu daruim. Este, cum spuneam cu alta ocazie, singura rugaciune in care trebuie sa daruiesti tu ca om, prima data, pentru ca sa primesti de la Dumnezeu. Iar acest lucru este iertarea!

 Cineva intreba pe un forum daca Monica Iudeanu poate fi iertata...Ce spuneti, poate fi iertata? Are dreptul sa ceara iertare dupa ce si-a macelarit la propriu bietul copilas nevinovat si dupa ce a manjit Numele Sfant al lui Dumnezeu cu blasfemiile ei, cu minciuniile ei, cu o jertfa pe care Cel PreaInalt nu a cerut-o, jerthe demna de Moloch sau Chemos....Caci au fost si altii in istorie care au crezut ca jertfirea copiilor le va aduce binecuvantarea zeilor. Avem un exemplu in Ieremia cand pana si evreii au procedat asa si cititi textul in care veti vedea o furie nemasurata a lui Dumnezeu impotriva acestor oameni. Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte. Ieremia 19:5. Cititi in continuare promisiunea ferma a lui Dumnezeu pentru o pedeapsa cumplita. O manie atat de mare parca rar gasesti pe filele Scripturii. O manie in care Domnul le spune ca vor ajunge sa se manance unii pe altii, intr-un soi de canibalism extrem, ca pedeapsa pentru jertfirea copiilor pentru Baal, acelasi Baal care este un personaj real, dar nu zeu, ci un demon si pe care il regasim numit in Noul Testament ca Baal Zebub (Belzebub), unul dintre printii dracilor!
 Exista iertare?...Cel mai in drept sa ne raspunda ar fi cred eu chiar micutul bebelus! Sunt sigur ca intrand in lumea minunata a lui Isus, o lume a pacii, frumusetii si bucuriei micutul Elisei nu va mai fi tulburat de durerile pe care noi aici le simtim din plin si mai mult ca sigur, si-ar ierta mama cu mult mai usor decat o putem face noi al carui suflet plange... Si cred ca el e cel care ne poate da cel mai corect si sfant raspuns, fiind si cel impotriva caruia a facut ea cel mai mare pacat, probabil cu exceptia lui Dumnezeu! Dar daca Stapanul Isus a putut sa-i ierte pe cei ce nu doar il blasfemiau, ci ii bateau cuie in maini si in picioare, omorandu-l prin una din cele mai cumplite sisteme de tortura inventate de geniul rau din om, cine sunt eu sa cred ca inima Sa dupa 2000 de ani nu mai iubeste la fel de mult? Ca nu mai doreste sa ierte? Va las sa meditati!
 O alta intrebare este legata tot de biserica si tot despre bunatate.
 In bisericiile neoprotestante se fac colecte, se doneaza sume de bani consistente pentru ajutorarea celor saraci. Dar oare toti sunt saraci? Numim pe cineva care nu are servici de luni sau poate de ani de zile, dar are totusi casa, sarac, nu-i asa? Dar pe unul care nu are casa sau masina, dar are servici, destul de prost platit il numim bogat? Caci primul beneficiaza de ajutoare de la biserica pe cand cel de-al doilea nu!
 Gresesc eu sau biserica s-a transformat intr-o institutie caritabila pentru someri? Un loc unde cel ce nu munceste isi gaseste locul de unde sa primeasca bani sau alimente, indiferent ce are sau nu o casa, pe cand cel care munceste din greu si nu are unde sa stea, trebuie sa ii dea somerului. 
 Imi e greu sa cred ca un om de 38 de ani, ca tatal micului Elisei nu gaseste nimic de luni sau ani de zile, iar cei care abia o duc de azi pe maine trebuie sa ii dea si lui ca sa poata sa traiasca. Este asta intelept? 
Am cunoscut un caz pe la inceputul anilor '90 cu un tata care avea sapte copii si caruia biserica l-a ajutat luni de zile. Cand nu l-a mai putut ajuta acel om a disparut cu totul din peisaj. Oare pentru astia trebuie sa dau eu zeciuiala sau sa fac donatii consistente? Parca Biblia spune ca cine nu lucreaza, nici sa nu manance! Dar noi credem ca nu mai suntem buni daca nu hranim orice "sarman". 
 Cunosc insa si cazul unei persoane care abia umbla! Care merge zilnic mai mult tarandu-se la servici si care plange de durere cand se intoarce, pentru ca aproape nu mai poate, picioarele nu o mai asculta...A doua zi din nou merge la servici! Si tot asa! Si nu traieste din mila bisericii, pentru ca nu vrea sa fie o povara...Iar un om cu brate zdravene, cu picioare zdravene asteapta mila bisericii? Asteapta ca biserica sa ii hraneasca copii? Poftim? Asta intelegem noi din Sfanta Scriptura? Macar un paznic cu 700-800 de lei si e imposibil sa nu gasesti ceva...Sau a devenit o rusine sa muncesti ca paznic sau maturator pe strada, daca stii ca asa iti hranesti pruncii? Ori poate cine stie? e o rusine sa iti pierzi timpul muncind! A! O fi sub demnitatea unora?! Din fericire sub demnitatea mea, de exemplu, nu ar fi! Nu m-am nascut cu stiloul sau cu tastatura in brate, incat sa imi fie rusine sa iau si o matura in maini, daca va fi necesar si sa traiesc de pe urma ei... Iar pentru  apostolul  Pavel nu a fost nici o problema pentru el sa faca corturi in unele perioade de stramtoare financiara, el care ar fi putut deveni unul dintre cei mai mari filosofi si ganditori ai antichitatii, daca nu ar fi fost, asa cum se exprima atat de frumos el insusi, rob al lui Christos! Nu i-au cazut medaliile cand s-a aplecat sa coasa, vorba regretatului frate pastor Tudor Lacatus.
 Ce a ajuns biserica? Ceva ce nu ar trebui sa fie! Dar ce ar trebui sa fie? Un loc de invatatura! De vindecare! De intarire spirituala. Toate prin Cuvant! Un loc in care sa li se spuna lenesilor ca daca nu muncesc o perioada mai lunga sau mai scurta, pe durata aceleasi perioade sa nu manance! Sa tina un pic de post negru!
 E timpul, cum spuneam ieri,  sa se dea o invatatura clara, concreta, incepand cu pastorii si sfarsind cu cei care vin ocazional! Nu putem lasa lucrurile sa degenereze pentru incompetenta si delasarea unora care conduc bisericile si care de multe ori nici ei nu stiu sau nu inteleg Cuvantul lui Dumnezeu. Caci daca lenesii isi gasesc un loc de fericire materiala in cadrul bisericii, nu cumva vinovata este conducerea acelei biserici care nu are curajul sau e prea comoda sa puna piciorul in prag si sa faca ordine in propria ograda? Este un om harnic si cinstit obligat sa hraneasca si casa lenesilor? E suficient sa luam cartea Proverbelor si sa intelegem ca lenea nu ar trebui tolerata in biserica. Dar vinovat este si cel ce isi deschide punga cu usurinta sa dea celor care nu vor sa munceasca. Nu asa le facem bine, ci invatandu-i adevarul. Spunea odata un om înțelept ca dându-i unui om un pește îl vei hrăni o zi, învățându-l să pescuiască îi vei da șansa să se poata hrăni o viață întreagă. Decât irosirea banilor pe ceva ce îi hrănește doar pe termen scurt, mai bine să fie învațati Cuvântul Sfânt, și apoi trimiși la cursuri de recalificare, chiar pe cheltuiala bisericii! Așa pot fi ajutați pe termen lung!
 O tragedie care apare aparent instantaneu are intotdeauna acumulari in timp care trec neobservate. Daca nu ne randuim viata noastra si cea a bisericii dupa Cuvantul lui Dumnezeu, toate se vor fărâma într-o zi. Dacă nu adunăm Cuvântul lui Christos în noi, mai devreme sau mai târziu vom păcătui. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmul 119:11) Și chiar dacă noi  vedem păcatul diferențiat, pe categorii, Dumnezeu îl vede identic, nu mai mare, nu mai mic, însă ca ceva oribil...Dumnezeu să ne ajute să strîngem Cuvântul Său în inima noastră și să nu păcătuim!
 În următorul meu articol, dacă Dumnezeu mă va ajuta, voi arăta prin câteva exemple clare că în momente cheie, Cuvântul scris al lui Dumnezeu a dat lumina și un foc în inima celor ce ascultau și absolut nimic altceva!

Un comentariu:

  1. M-ai provocat cu intrebarile, ti-am citit ultimile articole. Parerea mea e ca Monica Iudeianu ca si multi altii este victima doctrinelor, a viziunilor si profetiilor false scapate de sub control. Nu am crezut c-o sa se ajunga la crima dar de a ajunge la pshiatrie era de asteptat si asta nu ma mira. Cunosc biserica de pe branduselor, am fost salvat in aceasta biserica. Predicatorii sunt intr-o ignoranta totala, sunt de plans cei ce ii asculta, viata lor este fanatism si religiozitate, acolo nu este viata. Daca aceasta femeie lua tratament anxios inseamna ca nu a avut discernamant cand a facut crima, moral sunt vinovati cei care care au adus-o in starea asta, chiar foarte vinovati, si sotul ei are partea sa vina. NU vreau sa judec pe nimeni.
    Invatatura predicata de la amvoane din bisericile de azi este rodul pomului cunostintei binelui si raului nicidecum a Duhului Sfant. Totul se imparte intre ce este bine si ce este rau si nu intre ce este carnal(firesc) si spititual. Ei spun ca raul este din diavolul si binele este din Dumnezeu, dar nu este asa. Binele si raul fac perte din rodul pomului cunostintei binelui si raului, adica carnalitate(firesc). Bine dar poate te intrebi, ce este spiritual? Te las pe tine sa afli.
    Iti doresc o zibuna!
    Nu trebue sa publici acest comentariu, dar nici nu sunt impotriva daca o faci.

    RăspundețiȘtergere