sâmbătă, 14 aprilie 2012

Urletul pietii: la moarte!...Linistea crucii: la Viata!

 Voci! Glasuri care striga si cer moarte Vietii...Nu conteaza ce strigau acum cateva zile. Nu conteaza Soarele pe care il priveau ieri. Azi e prea nor si prea mult mult intuneric. Azi e ora cand zambetul, speranta, lumina, trebuie sa se stinga. Piata vuieste de un singur cuvant: Moarte! E ce strigam atunci cand orice raza se stinge, cand furtuna rupe ancora corabiei. E haos si ne potrivim lui atat de bine lui. Suntem haosul vietii noastre, sufletului nostru. Moartea devine haos. Haosul devine dorinta, iar dorinta devine sufletul omenesc ce poate fi imbatat nu de vin, ci doar de sange. O dorinta ce mistuieste orice ne-ar putea opri din dansul acesta nebun al uraganului. Betia vietii ce se stinge in moarte.

 Nu mai putem crede, asa cum nu mai putem iubi. Nu mai putem privi spre adevar, asa cum nu mai putem simti speranta. Iubim doar ura! Credem doar necredinta! Speram doar disperarea. E viata celor adunati in piata lumii ce cer moarte Luminii si Adevarului! Cei care calauziti de "experti"si  "atotcunoscatori" devin tot mai putin cunoscatori, cei care isi ineaca orice dram de intelepciune in nonsensul existentei fara adevarata Intelepciune, cauta nu iubire sau viata, ci ura si moarte, care in loc de binecuvintare, aleg pentru ei si generatiile viitoare blestemul, care in loc de vindecare aleg sa vada sangele curgand.
 Piata vuieste! Nu ne trebuie Omul! Ne trebuie fiara! Nu ne trebuie mana care aduce vindecare, ci mana care tine pumnalul. Nu ne trebuiesc degetele ce sterg lacrima, ci degetele stranse in pumnul furiei si care loveste. Nu ne trebuie pacea adusa de Fiul omului, ci razvratirea perpetua a fiului fiarei! Furie mereu doar furie! Nu mai conteaza atat timp cat furia zdrobeste pacea!
 Piata se regaseste in fiara! Se contopeste cu monstrul care o ucide. Baraba e piata si piata e Baraba! Un urlet ce strabate miile de ani: moarte! Doar moarte! Blestem! Doar blestem! Sange! Doar sange! Sufletul fiarelor infierbantat devine una cu raul intruchipat! Il alege mereu! Moarte e in sufletul rebelului fara cauza, iar in sufletul rebelul fara cauza e moartea. Piata vrea  implinire prin jertfa, de saturare pentru o clipa, pentru ca apoi sa ceara inca o jertfa! Si inca una! Si iar!...Pana cand ramasa singura fiara se va intoarce impotriva ei insisi. Haosul se va transforma in propriul haos! Haosul se va intalni cu sine insusi! Furtuna se va topi in propriul sau uragan...
 Istoria de cateva ore a pietii, e  istoria de cateva mii de ani a omenirii. Piata inca isi cere propriul ei haos! Isi cere razvratitul, isi cere regele furiei crude si oarbe. Cei ce o conduc o calauzesc o ghideaza spre moarte si blestem. Nimeni nu inseamna nimic. Baraba troneaza deasupra celor ce il aleg! E singurul lor rege. Iar fii lui apar in istorie cu nume atat de cunoscute: Nero, Ginghis-Han, Timur Lenk, Ivan cel Groaznic, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Pol Pot...Ei aduc sangele ca jerfa lui Baraba si pietii...Moarte! striga in extaz piata.
 Isus moare pe cruce si prin sangele sau innoieste legamantul cu Tatal! Omul nu mai este robul pietii si al mortii...baraba nu ii mai este rege. Piata nu mai are ziduri de ne trecut... Cei ce se vor rupe de piata si de regele ei, vor gasi pe Cineva care va vorbi de iubire, credinta si speranta...Vor gasi Lumina si Echilibru, Frumusete si Viata, Liniste si Adevar...Poti veni pe dealul Calvarului si sa primesti iertare, sau poti sa ramai in piata ce se mistuie pe sine insusi. Alege!

Un comentariu: