marți, 5 iunie 2012

"Tragedia" celor 1500 de pastori

Am citit in aceasta dimineata un articol al lui Vio Pop, un cunoscut redactor si evanghelist crestin, care preluand un articol din Christianity Today arata ca in fiecare luna 1500 de pastori din America se lasa de pastorit devenind orice altceva. Acel articol avand la baza un studiu interesant arata si motivele principale ale parasirii slujbei de pastorire: 70% dintre păstori recunosc că suferă de depresie şi stres (deci s-ar putea ca cifra sa fie mai mare daca sunt si pastori care nu recunosc depresia si stresul ii afecteaza); 80% dintre ei nu se simt pregătiţi pentru lucrare (intrebarea este cum de au ajuns in lucrare); 70% spun că au citit Biblia doar atunci când și-au pregătit predicile lor (e bine  si asa pentru ca stiu pe un predicator care a adus la biserica si ne-a predicat din manuale de economie politica); 40% au avut aventuri extraconjugale (trist, dar nu incredibil); susținerea financiară din partea bisericilor s-a redus cu 30% (cred ca nu au mai avut ce pune pe masa!...)

 Cu astfel de proportii as zice ingrijoratoare, imi e teama ca nu doar acesti pastori dispar din peisajul religios, dar mai ales unii crestini care sunt atat de naivi sa se uite la oameni.
 Sfanta Scriptura ne spune un adevar sublim pe care il citim, dar nu il prea bagam in seama: Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Ioan 10 :11-15.
 Inca ma intreb de necesitatea existentei pastorului platit care sa stea acasa si sa nu faca altceva decat sa "lucreze" in campul Evangheliei. Sau mai precis sa taie frunza la caini. Discutand cu mai multe persoane pe tema asta, una dintre ele mi-a spus ca si Pavel a avut o problema asemanatoare cu acei crestini din Corint care au refuzat sa contribuie la lucrarea apostolului Pavel. Aha! deci sa inteleg ca orice pastor este echivalentul lui Pavel ca staura morala si spirituala si orice lucrare "divina", chiar si acelea in care sunt doar zece-douazeci de familii nevoiase si care trebuie sa-l tina acasa pe pastor din saracia lor, de 10-20 de ani, este echivalentul lucrarii de misiune a lui Pavel.
 Mantuitorul spune despre pastorii platiti, care tocmai prin faptul ca li se da o plata, nu au inima impreuna cu oile Lui. Primejdiile si suferintele care se abat asupra turmei nu se abata si acestor pastori pentru ca banul este o prea slaba forta in fata instinctului de conservare. Faptul ca acesti oameni ajung in lucrarea lui Dumnezeu total nepregatiti este pentru ca doar un salariu bun i-au adus acolo. Dar de fapt e chiar bine ca pleaca. Sa dea Domnul sa plece toti care au ajuns pastori doar pentru folosul lor! 
 Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere Isaia 56:11b
  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană! Ezechiel 34:10
 Am suferit destul din pricina unor pastori care au crezut ca sunt stapani peste turma lui Christos, facand ce le placea lor, distrugand vieti daca li se parea ca cineva nu e de acord cu ei, dar vorbind mereu de autoritatea pe care pasamite Dumnezeu le-ar fi dat-o lor, iar celorlalti obligatia de ai asculta si urma indiferent ce vor face. Dar cum ramane cu lupii imbracati in oi, despre care Domnul ne avertizeaza?
 Acestia pastori cu "probleme" au incalcat o gramada de principii de baza ale credintei si ale slujirii, iar acum ca li s-au diminuat finantele sau se simt stresati isi cauta alt domeniu de activitate? Foarte bine, sa plece! Intrebarea e daca vor descoperi o noua Terra fara crize si fara probleme in care sa prospere si sa nu mai fie stresati!
 Dar pacat ca in Romania oamenii care au prins un scaun cald sub sezut nu au decenta, macar in ceasul al douasprezecelea sa plece. Sa lase credinta aceasta si asa greu incercata si fara aportul lor, sa existe sub lumina directa a lui Cristos si nu opacizata de "personalitatiile" lor, umflate de mandrie si minciuna, care elimina ideea adevarata rostita de Solomon ca un nume bun e mai de pret decat comori de aur si argint. Caci inaintea numelor lor stau tinichelele lumii, dovedind ca un titlu de doctor e cu adevarat important, iar numele de dupa el nu are nici o valoare. Caci omul se va lauda mereu cu ce crede ca are valoare, ascunzand dupa fatada stralucitoare putregaiul fiintei lor.
 Nu deschizi postul TV Alfa Omega sa nu constati ca esti "invatat" de o pleada de doctori, de profesori de teologie, de lectori universitari, de licentiati ai tot felul de universitati religioase (care cu cat sunt mai americane sunt mai valoroase, iar cu cat se muta mai la estul planetei isi pier din "stralucire"), de masters in divinity ( mesteri in divinitate, dupa cum le zic eu) si tot ce a inventat sistemul teologico-lumesc in materie de margele sclipitoare pe care tarabele din Balciul desertaciunilor le-au intins in fata ochilor celor naivi si mandri. Acesti oameni cu doctorate si diplome ce confirma asta, tapeteaza pereti birourilor in asa fel incat nu poti sa iti dai seama care este nuanta reala a zugraveli arata saracia spirituala. Am renuntat sa mai citesc carti ale tuturor autorilor care in loc sa imi ofere aurul Evangheliei imi ofera hartia diplomelor lor obtinute aproape fraudulos, chiar daca neincalcand vreo lege omeneasca, dar in mod cert incalcand legea divina care ne spune ca cel ce vrea sa fie mare atunci sa fie cel mai mic.
 Am auzit predici rascolitoare ale unor oameni fara titlu si aproape fara nume, dar dand stralucire prin fiinta lor Singurului Nume ce aduce mantuire - Christos- a caruia sa fie marirea in veci! si care au stiu sa isi traiasca smerenia natural, privind la Domnul Isus, si din ce au vazut la El sa imi ofere si mie un strop divin. Acestia invatasera la scoala lui Christos, la picioarele Sale, fara sa alerge anii de zile dupa o bucata de hartie obtinuta cu chin si bani grei, ci patrunzand blandetea si smerenia inimii lui Christos, care aduce pace, bucurie, iubire,mangaiere pentru sufletul deznadajduit...E altceva, nu doar sa auzi, ci si sa simti ceea ce auzi. Caci scoala Domnului Isus inseamna sa inveti, sa inveti sa traiesti, nu doar sa inveti despre viata si sa nu simti in toata existenta ta ca ai trait.
 Dar am auzit si bazaconii religioase rostite tot de la amvoane si mai ales de acolo, chestiuni teologice care se impleteau cu idei psihologice, politice, de drept, sau de marketing, incercand sa imi vanda o evanghelie diferita, prospera, plina de succes, si care ma invinuia ca lipsa mea de posibilitati financiare sau o banala raceala, era datorata vreunui blestem aparut in viata mea sau a stramosilor mei si din care doar anumite tehnici de eliberare decoperite de acesti pastori, doctori,  lideri spirituali si ce or mai fi fost ei, sunt cu adevarat raspunsul pentru viata mea. Nu Christos, ci ei!
 Daca stai sa citesti necesitatea existentei pastorilor, dar nu numai a lor, gasesti ca slujba lor este departe de ce a vrut Dumnezeu sa fie.
Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Efeseni 4:11-16
 Daca tinta nu este aceasta, toti care au vreo slujba crestina reala sau care si-au facut o meserie ca oricare alta din acestea, trebuie sa se gandeasca daca rolul lor mai este valabil. Ce sens este ca cineva sa fie tamplar daca el lucreaza ca paznic? Ce sens este sa fi pilot de avioane, daca vinzi cartofi la Aprozar? Nimeni nu va cumpara mobilier de la un paznic si nimeni nu va zbura cu un vanzator de cartofi! Decat daca redevii ceea ce trebuie sa fi. Nu e totul sa fi ceva, daca faci cu totul si cu totul altceva. Nu e de-ajuns sa fi, daca nu vrei sa faci. La fel cum nu e suficient sa vrei sa faci, daca de fapt nu esti chemat pentru asa ceva! Avioanele nu se piloteaza singure si nici lemnul din padure nu devina mobila de unul singur.
 Sunt lucruri care merg impreuna: chemarea si lucrarea. Este acelasi om. Omul chemat si care va lucra. Dar sunt si multi care sunt chemati si nu lucreaza, dar si unii care "lucreaza" chiar daca nu sunt chemati. 1500 de pastori pleaca din slujba intr-o luna in America si cred ca majoritatea sunt din a doua categorie.
 Ne miram de decadera lumii? Ne miram de decaderea crestinismului? Ma ingrozeste aceasta statistica care spune ca 40% au avut relatii extraconjugale. Adica 40% au recunoscut asta! Probabil aici s-ar putea adauga alte procente...Dar ce inseamna asta? Ca acesti oameni nu cred in ceea ce predica de la amvon. Si atunci e bine ca pleaca! Ce mesaj poate da cineva care nu crede? Putem ajunge cu ei la starea de om mare? Caci amagirea nu e doar in lume, nu se infiltreaza doar in biserica, ci mai grav se naste in noi, iar de multe ori noi o hranim! Vorbim de plinatatea lui Christos cand noi suntem in cel mai fericit caz goi, daca nu cumva umpluti deja de amagire si minciuni.
 Dar in toate acestea cred ca exista o speranta: Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune. Ieremia 3:15
 Atunci cand totul pare sa se prabuseasca lucrul cel mai bun este ca vor aparea oameni care vor intelege ca a fi pastor inseamna o mare responsabilitate. Nu o viata de huzur, nu o viata in care banii vin usor, nu o viata in care poftele carnale sa fie usor rezolvate, ci o viata in care viata depinde de Christos in fiecare moment, pentru ca "moartea pandeste la colturi", vorba poetului, ca nu exista stres, ci suferinta pe care si tu ca pastor o adaugi lucrarii lui Christos, pentru ca Mantuitorul sa se nasca in inimile intunecate si inlantuite ale celor ce nu-L cunosc. Cine vrea o meserie usoara sa se faca frizer. Mai bine sa tai parul cuiva decat visele si sperantele acestuia...

Un comentariu:

  1. sunt multi pastori care fac parte din categoria asta a lupilor rapitori care nu le pasa de sufletele ranite pe care le lasa in urma lor, care se pun in ei in locul DOMNULUI ISUS si care prin cuvantari inselatoare se gandesc doar la castigul care il pot avea de pe urma bietelor oite lipsite si flamande, dar care fac tot ceea ce fac pentru D-L ISUS , iar cand de fapt realizeaza ca tot ceea ce au facut nu este decat pt Dl Pastoras,sunt deja ranite si poate ratacesc.... E strigator la cer!

    RăspundețiȘtergere