sâmbătă, 29 decembrie 2012

Nimic si inutilitate (partea 1)

 Chiar daca nu sunt fan al multor idei si interpretari pe care le da Bibliei si chiar realitatiilor istorice pastorul profesor doctor Lazar Gog, cand in urma cu multi ani a vizitat Brasovul a rostit o impresionanta predica despre nimic. Aparent nimicul nu ocupa in viata crestinului vreun loc. Suntem mult mai preocupati de ce exista decat de ceea ce nu exista. Reverendul Lazar Gog ne-a aratat atunci ca exista lucruri care nu se vad in aceasta lume, dar in lumea lui Dumnezeu ele isi au un loc bine determinat. Ne-a povestit cum in celula sa, Richard Wurmbrand si alti detinuti crestini au luat Cina Domnului, fara sa aiba o bucatica de paine sau un strop de vin la dispozitie, dar nimicul acela pe care il aveau la dispozitie si il "strangeau" in pumn se transforma prin credinta, in acele momente in paine si vin...Si in special atunci cand cerem ceva lui Dumnezeu ar trebui sa credem, sa vedem lucrurile invizibile ale lui Dumnezeu prin spirit, nu sa ne asteptam sa vedem fizic implinirea rugaciunii. Caci in felul ei rugaciunea este lupta pentru transformarea nimicului in ceva pe care in primul rand inima noastra sa o perceapa.

joi, 27 decembrie 2012

Gândul veșniciei (partea 2)

 Protagoras din Abdera spunea într-un celebru aforism că "omul este măsura tuturor lucrurilor". Și totuși singurul care pentru o clipa a vazut Acel Om care dădea cu adevărat măsura tuturor lucrurilor a fost nu un filosof, nu un preot, ci un militar și în același timp politician, un sceptic ce renunțase la iluziile religiei sau ale  filosofiei din timpul său. Acel om a fost Pilat din Pont a cărei sinceritate scurtă o admir, dar nu și lipsa de curaj atunci când a intrat în conflict cu liderii politico-religioși ai Iudeii. Și cum s-a întamplat mai mereu, frica a învins strălucirea unei revelații ce ar fi putut să schimbe viața sa și cine știe, poate viața Orient Apropiat apăsat ură, sărăcie și suferință. Dar cât de des nu a învins frica adevărul în istoria umanității, de accea detractorii credinței creștine ar trebui să se intrebe cum a supraviețui creștinismul fără să ridice sabia și ma refer la acel creștinism curat care a transformat milioane de vieți și nu la acel simulacru care a născut cruciade si cruciați, Inchiziții si inchizitori și care a putut face un salt atât de ușor către nazism sau comunism.

luni, 17 decembrie 2012

Gândul veșniciei (partea 1)

  Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Eclesiastul capitolul 3 versetul 11
Dumnezeu a pus in noi gandul vesniciei, care este mai degraba o conexiune cu infinitul dincolo de spatiu si timp, atingand o realitate metafizica, aceea a maretiei divine.
 Stiinta in forma in care este azi a ajuns sa cunoasca multe din legiile lasate de Dumnezeu in Univers pentru ca acesta sa isi pastreze frumusetea si echilibrul unei Creatii dincolo de intelegerea umana. dar cu toate ca legiile ni se dezvaluiau parea ca un soi de aroganta a cunoasterii umplea incet, incet inima nu a celor ce cercetau Universul, ci si a celor care considerau cunoasterea ca fiind drumul spre "eliberarea" de Dumnezeu.

marți, 11 decembrie 2012

Crestinismul, o anexa?

 Este crestinismul o anexa a formelor de existenta ale societatii umane pe care aceasta si le-a creat de-a lungul timpului sau dimpotriva crestinismul ar fi putut, daca nu ar fi fost respins de firea umana, sa dea valoare si sens manifestarilor din cadru existentei societatii? Este crestinismul doar o formula temporara si chiar abstracta ce tine nu atat de o realitate palpabila, ci doar o formula religioasa ce ajuta poate, pana la un punct, dar in mod clar neesentiala prin care viata nu doar a societatii, dar si a unui banal om poate fi traita, dand mai degraba aroma decat sens, mai degraba culoare decat forma vietii? Sunt conventiile sociale mai importante decat credinta?