luni, 28 ianuarie 2013

Povestea unui Mieluț

 

 Într-o noapte întunecată o haită de lupi pătrunse rapid în staulul oilor, lovind năpraznic biata turmă fără apărare. Oița pestriță își trezi puiul, pe Mieluț și îi strigă poruncitor:
 -Fugi, Mieluțule, fugi! Lupii au intrat aici și suntem fără apărare!
 Întelegând într-o clipă pericolul, Mieluțul, fără să mai aștepte să i se mai spună ce să facă fugi sărind peste gardul ce ar fi trebuit să le asigure protecție, dar care era rupt în mai multe locuri, pentru că păstorul nu avea niciodată timp să-l repare și prin care intraseră lupii cu atata ușurință, și care acum era pentru oi o capcană din care puține reușise să mai scape.

joi, 10 ianuarie 2013

Despre mine ca hoț, despre deziluzii, dar și despre adevăratul Păstor...

 Vin de la o seara de rugaciune, trist si deziluzionat; m-am dus cu bucurie, dar m-am intors....sunt un hot, zgircit, il fur pe Dumnezeu si daca nu dau bisericii acestea cota de 10 la suta, este inutil sa dai la orfani, vaduve, saraci. Nu, nu...Noul Testament nu ne invata asa, adica numai la organizatie sa dai...Eu credeam ca numai aici in Italia sunt asa probleme doctrinare...Multumesc lui Dumnezeu ca am frati care vad peste legea zeciuielii. Cine o da nu-i de condamnat, bine face, dar cine o forteaza sa para o obligatie a Noului Testament facindu-i hoti si zgirciti pe cei ce n-o considera o obligatie...ce sa zic...vin de la o seara de rugaciune....trist si deziluzionat...
 Primesc acest mesaj trist de la Un frate in Christos, cum se semneaza el si il inteleg, de atatea ori am pornit spre biserica cu bucurie si speranta si acolo cineva neinspirat sau poate chiar rauvoitor,  a reusit sa ucida in sufletul meu bucuria...Am iesit apoi din biserica golit de sentimente, frustrat, necajit. Nu e acest frate primul, asa cum nu sunt eu primul si nici macar nu vom fi noi ultimii, care se simt asa de deznadajduiti dupa partasia din biserica.

luni, 7 ianuarie 2013

Povestea Ciocanitorii

 Se povesteste ca dupa Marea Cadere, atunci cand Regele Pamantului, Omul se prabusise in rau, in mandrie si minciuna, o parte din animale care fusesera ierbivore au devenit carnivore. Nu ma intrebati cum si de ce! Leul, Tigrul sau Lupul erau cateva din animalele devenite de atunci dornice sa se hraneasca doar cu carne altor vietuitoare. Toate fiintele isi intelesesera noua menire. Trista, dar clara! O singura fiinta nu stia de ce traia pe acest pamant, care era scopul ei...Acesta era Ciocanitoarea.  Cand vanturile strabateau Padurea facand sa cante frunzele si floriile ei, aceasta infiorata de simfonia natura, incepea sa se alature unei muzici divine si cu ciocul ei batea ritmul cantecului. Dar parca nu ajungea. Toata primavara si vara batea ritmul in copaci, dar intelegea ca va veni iarna, cu frigul ei, cu lipsa de hrana. Nemultumita isi propusese sa-si caute sensul existentei sale. Inainte de iarna cea trista in albul ei!

marți, 1 ianuarie 2013

Nimic si Inutilitate - partea 2 - Un Fiu ni s-a dat!

 Uneori dorim lucruri dar fara esenta lor, dorim sa avem fara sa intelegem tot ce implica acel lucru. O intrebare pe care mi-a pus-o Dumnezeu in urma cu cateva luni era despre obtinerea unui lucru pe care uneori mi-l doream, fara sa realizez dimensiunea nu doar in al avea, ci mai ales dupa. Ce se intampla dupa ce obtin ceva: sunt mai aproape de Dumnezeu sau mai aproape de firea mea?
 O afirmatie interesanta a lui Petru ne face sa ne intrebam pe undeva daca noi am facut la fel: Iata ca noi am lasat totul si Te-am urmat! (Marcu 10:28)...Am lasat eu totul? Daca am lasat totul am facut-o pentru El? L-am urmat apoi cu adevarat, sau la fel ca tanarul bogat cel de la care a pornit afirmatia oarecum laudaroasa a lui Petru, am vrut lucruri, am vrut ceva, dar fara sa fiu nevoit sa pierd bogatiile lumii, faima ei, am vrut viata vesnica, dar fara sa renunt la tot pentru a primi pe Christos...Adica sa primesc ceea ce lumea nu vede, dar este Totul.