- Aur, argint, o viata plina de onoruri, un rang la Curtea mea, putere, bogatie...Ce vrei, scriitorule?
- Nu stiu, fu raspunsul sec si scurt al lui Abel. Dragonul fu surprins ca acest om inteligent nu venea cu un raspuns clar si concret, ca nu se lanseaza intr-o tirada acuzatoare la adresa ofertei sale.
- Nu vrei nimic? As putea sa iti ofer imortalitatea pieselor tale dragi, desigur dupa ce le vei face anumite modificari... Cateva, nu multe...E ceva ce nici unui om n-am oferit niciodata. O eternitate a valorilor sale, nu ale mele. E ceva ce nu am daruit nimanui... Sa nu dai socoteala nimanui niciodata, ci doar atat: eu sa fiu singurul prezent la avanpremiera, sa iti gust opera primul, iar tu sa pleci mult mai bogat de fiecare data, fata de cum ai venit. Nu asta isi doreste orice dramaturg - ca in public sa aiba regi, nu zdrentarosi care nu stiu sa-i aprecieze arta?... Dar tu spui ca nu vrei nimic, facu cu o prefacuta dezamagire Dragonul.
- Am spus ca nu stiu ce vreau...