vineri, 29 noiembrie 2013

Divortul, un pacat de neiertat?

 Intelegem din Sfanta Scriptura ca Dumnezeu priveste pacatul la fel: o razvratire impotriva Sa! Razvratire impotriva Lui nu poate lua, forme mari sau mici, de aceea orice pacat este o pata neagra, pe o camasa alba, daca pot sa ma exprim poetic legat de pacat...Negru nu poate fi mai negru sau mai putin negru, asa cum albul nu poate avea nuante...
 Am citit de la diversi autori crestini ca nu exista in ochii lui Dumnezeu pacate mari sau mici! Cum spuneam pacatul este o razvratire sau o chestiune legata de o trecere pe langa vointa lui Dumnezeu, un esec al dorintei Sale in viata mea, determinat de voia mea! Ba chiar acum cativa ani unui grup de misonari englezi adresandu-le o intrebare despre pacat ei au afirmat ca e posibil, dand un exemplu din regulile rutiere, ca unui sofer care trece pe rosu sa fie inchis pentru asta ani de zile, in timp ce un alt sofer ce din neglijenta ucide 12 oameni sa scape doar cu o amenda, ba chiar sa fie compatimit de magistratul care il judeca!...

miercuri, 27 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!...( partea 6 )

 Consilierul intra in Sala intunecata si uriasa a Profetilor. Erau doar cativa dintre muritori care stiau despre Profeti. Despre Cei Unsprezece! Traiau intr-un secret total, absolut, de secole. Contactele cu lumea exterioara era limitata. Nu aveau voie, decat in cazuri exceptionale sa mearga pe sus, sa paseasca pe suprafata Terrei, dar nici nu dorea sa iasa in acel crepuscul murdar ce era existenta umana. Urau omenirea, pentru ca era diferita, naiva, neintelegand adevarul acesta al vietii sacre, a lor. Dar fara ea ei nu puteau exista, ei nu erau decat o cochilie goala pe o plaja, departe de un tumultos Ocean. Era o simbioza. Necesara ambelor parti! Lumea exista in aceasta forma prin ei, ei existau in aceasta forma prin ea.

luni, 25 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!...( capitolul 5 )

  Si? Trebuie sa stiu totul? Fiinta noastra Suprema a fost imaginata pentru noi! Adica a fost creata ca noi sa intelegem tot ce este el....Cum eu am fost existenta pentru ca tu sa intelegi lumea prin mine!...Uneori simt pentru asta un soi de apasare....Sunt mica, atat de mica incat pasarile cenusii par ceva mai mult decat mine!

marți, 19 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!... ( capitolul 4 )

 Am invatat ca suntem aici pentru ca o forta a naturii, sau ce a fost ea vreodata, evolutia, forta naturii, puterea fiintei, ne-a creat...Nu e bine spus creat, ci ne-a adus aici si acum. Asa ne-au spus profesorii...Poate tu stii mai bine! Poate eu am uitat ce era mai important din ceea ce ne invatau profesorii...Dar acum cand au trecut mai multe cicluri solare imi privesc mainile, picioarele, cubul si tot ce e existent...Cand eram cu cateva cicluri solare mai devreme, priveam pietrele. O sa zici ca sunt nebuna, dar incercam sa inteleg de ce ele nu se manifesta, sa pulseze, sa spuna ceva despre nonexistenta lor in tot atatea cicluri solare in timp ce eu si altii eram si apoi nu mai eram...E nebunie! Ele nu au aproape nimic din ce avem noi oamenii. Nu vorbesc, nu se misca pentru ca as doresc la un moment dat, nu privesc lumea asa cum noi cei existenti o privim!...Noi am evoluat! Oamenii Stiintei spun ca am evoluat din materie nonexistenta. Ar fi interesant de vazut o persoana care tocmai isi da existenta pe o nonexistenta atat de aproape de ceva deosebit ar putea trece cu un salt al evolutiei in ceva aparte. In existente multiple!...Of! Sunt doar Anna ce care nu stie nimic!...

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!... ( capitolul 3 )

 Ar trebui sa ne oprim? Sa ne oprim si sa... nu mai conteze...Ni se spune mereu ca cumva contam, dar eu imi dau seama ca totul e o necontare. Respir, sunt existenta, muncesc, nu stiu pentru ce, apoi la urma, intr-o zi ma opresc...devin nonexistenta si cumva totul se stinge! Existenta mea a fost... aia! Doar aia!... Un strop de cicluri solare! Apoi pe strada cineva ma va vedea prabusita! Inca o nonexistenta! Inca cine care sa vina sa mature dupa mine! O murdarie...

miercuri, 13 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!... ( capitolul 2 )

 Nu stiu cum te privesti pe tine insuti! Eu incerc sa imi dau seama de ce sunt aici! Stiu ca sunt aici de ceva timp. Ce gand!...Intr-o zi, cred ca era seara, am inteles ca sunt! Aici, pentru tine acolo... Ca eram acolo in acel loc prafuit in timp ce ceilalti treceau pe langa mine...Eram acolo! Nu contam, dar eram privind existenta, pe ceilalti asemeni mie, trecand pe langa locul unde ma aflam! Era altfel decat fusese totul pana atunci. Intelegeam ce e dincolo de mine, intelegeam ca sunt! Nici macar nu conta locul, eram...Invatam sa exist, aici si intr-un fel cumva si acolo! Aceea existenta care in final se opreste intr-o nonexistenta! De ce inteleg, apoi nu m-ai inteleg?...Ce?

duminică, 10 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!... ( capitolul 1 )

 Lumea!... Lumea! ...Asa cum o stiu!....Asa cum o stii!... Lumea!... Lumea asta in care traim!...
 Eu sunt Anna!... Tu cine esti?...Poate te cunosc! Poate am trecut pe strada pe langa tine...Poate ma stii! Sau poate ca nu!...Eu sunt Anna!... Probabil nu m-ai vazut pe strada! Sau poate m-ai vazut!... Pe strada!...Stii strada noastra: e aproape ciudata!  O strabatem. o simtim sub pasii nostri , gri, la amiaza, seara e aproape neagra...Am vazut nonexistenta pe ea! Stii nonexistenta aceea ciudata!...O fiinta nonexistenta pe ea! Era existenta, apoi nonexistenta a coplesit-o! S-a prabusit!... A ramas, acolo, oprita! ...Dupa cativa pasi. Se oprise...se oprise intr-un mod total, incredibil... Nonexistenta a facut aproape totul cu aceea finta! Ma gandeam ca eu as fi putut fi in locul ei! Adica sa nu m-ai spun azi nimic! Adica sa nu m-ai trec pe langa tine! Sa nu te vad, sa m-ai stiu! Adica tu, sa ma vezi si totusi sa treci pe langa mine si sa ma privesti!... Ce e existenta si ce e nonexistenta?

joi, 7 noiembrie 2013

Eu sunt Anna!... (o nuvela crestina)


 Prolog




Poate ca a-ti citit despre ultimul profet a lui Yahweh: Ilie! Poate, cu toate ca e foarte greu de gasit carte sa: Urmarit de soldatii reginei Izabela, proorocul s-a ascuns intr-o pestera. Nu se temea pentru viata sa, ci pentru faptul ca odata mort Dumnezeu nu v-a mai avea nici un om care sa-l reprezinte...Ramasese ultimul om profund dedicat Celui Preainalt! Obosit si deznadajduit acest sfant, dupa uciderea preotiilor lui Baal, crezand ca Israel si omenirea va intelege mesajul lui Dumnezeu, fuge de amenintarile reginei furioase. Nu se schimbase nimic...Omenirea era pe moarte!... Ilie stia ca va pierii aici, intr-o pestera uitata de timp si oameni...
 - De ce, Yahweh, Stapanul meu? Nimeni nu Te va va mai propovadui acestei lumii... Nu sunt mai bun decat parintii mei...I-am Tu viata!...
Un sipot usor ii raspunse:
 - Nu, copilul meu, imi vei fi martor pana la capat!
 - Omenirea, Elohim...incerca Ilie aproape frant.
 - Omenirea nu e treaba ta! E doar a Mea!
 - Dar nimeni acum...nu te vrea! spuse batranul Ilie.

Doar Credinţa!



E atât de greu în cenuşia lume,
S-asculţi doar Adevărul şi să-l crezi,
Când noaptea cea pustie, fără nume
 Acoperă Lumina sub lespezi.

În numele religiilor de carne
S-au înălţat atâtea turnuri de Babel,
Dar piatra lor într-un nisip ce se aşterne,
Ne arată o religiune de rebel.