Am invatat ca suntem aici pentru ca o forta a naturii, sau ce a fost ea vreodata, evolutia, forta naturii, puterea fiintei, ne-a creat...Nu e bine spus creat, ci ne-a adus aici si acum. Asa ne-au spus profesorii...Poate tu stii mai bine! Poate eu am uitat ce era mai important din ceea ce ne invatau profesorii...Dar acum cand au trecut mai multe cicluri solare imi privesc mainile, picioarele, cubul si tot ce e existent...Cand eram cu cateva cicluri solare mai devreme, priveam pietrele. O sa zici ca sunt nebuna, dar incercam sa inteleg de ce ele nu se manifesta, sa pulseze, sa spuna ceva despre nonexistenta lor in tot atatea cicluri solare in timp ce eu si altii eram si apoi nu mai eram...E nebunie! Ele nu au aproape nimic din ce avem noi oamenii. Nu vorbesc, nu se misca pentru ca as doresc la un moment dat, nu privesc lumea asa cum noi cei existenti o privim!...Noi am evoluat! Oamenii Stiintei spun ca am evoluat din materie nonexistenta. Ar fi interesant de vazut o persoana care tocmai isi da existenta pe o nonexistenta atat de aproape de ceva deosebit ar putea trece cu un salt al evolutiei in ceva aparte. In existente multiple!...Of! Sunt doar Anna ce care nu stie nimic!...
Ma uit la mana care ma doare! E cenusie! Dar cat de aparte a facut-o evolutia! Aveam nevoie noi,oamenii, de picioare, cu ceva sa ne deplasam: Evolutia a creat asa ceva. Aceasta transformare care e Evolutia, intelege atat de bine Necesitatea...Evolutia se supune Necesitatii. Evolutia vede ce trebuie...Eu, Anna, aveam nevoie de miscare, de miscare pe strada: de aceea am picioare.Aveam nevoie de contact cu lucrurile de langa mine: ia-ta! am maini! Mainile au degete! Binecuvantata fii Evolutie! Trebuia sa vad si vad caci transformarea din nonexistenta in existenta a dorit sa pot percepe lucrurile de langa mine!..
Exista vindecatori de boli care au aparate ce vad prin om...Exista, mi-a spus un vindecator ca avem un organism care aproape a fost gandit pentru existenta. Trebuia sa fie totul atat de complex si de clar?...Of! Iar intreb! Maximul Conducator ne spune ca avem atatea raspunsuri albe! Doar intrebarile negre par a incetini propagarea lor!
Stau in cub! E seara! Imaginea Maximului Conducator ma priveste, serios, hotarat, atotstiitor! Nas, gura, ochii, urechi, piele, casca sa, uniforma de un gri stralucitor cu trei bumbi de metal negru lucios,doi copaci negri in spatele imaginii sale... E om dar e aparte, are un tel in lume asta!..
Ma simt din nou apasata, ca si cum, ce inteleg, existenta mea e departe de realitatea cenusie a vietii. Ma doare un interior, fara o durere adevarata, dar reala...
Iar simt apa din ochi cum se scurge pe obraji! Si stii de ce? Tu poate intelegi! Dar eu nu!...Tot ce am eu in fiinta mea are scop! Evolutia m-a adus aici! Tot ce eu sunt in interior are scop, e supus necesitatii, unei perfectiuni aparte! TOT! Nimic nu e in mine o intamplare!...Si totusi singura intamplare, sunt eu! In aceasta lume eu sunt intamplarea, greseala, accidentul! Firul de nisip pe plaja, valul ce se mistuie la mal, vantul ce atigand creasta si se prabuseste! Eu! Eu dincolo de mine sunt doar un nonsens care inca exista! Tot din mine sunt altceva si mai presus decat mine! Tot din mine are o necesitate, eu cu totul devin o nulitate, un gri interzis sa intrebe, un negru fals, care trebuie pur si simplu sa isi astepte nonexistenta!...Da! Asta sunt eu, Anna!...Eu respirand din aerul serii, cu stele gri sunt unica in care totul e necesar, dar cu o virgula peste, Eu devin o nulitate a Universului! Tot din mine conteaza, nimic din ce sunt eu pe de-a intreg nu valorez ceva!... Cum poate fi un graunte de nisip un univers?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu