Povestea celor doua Regate (partea 6 - Amintiri)

- Ce doresti? intreba Dragonul, privindu-l intens pe acest actor in zdrente, aceasta fiinta inferioara care il deranja mai mult decat mii de oameni ce se credeau superiori unii altora. Dragonul continua:
- Aur, argint, o viata plina de onoruri, un rang la Curtea mea, putere, bogatie...Ce vrei, scriitorule?
- Nu stiu, fu raspunsul sec si scurt al lui Abel. Dragonul fu surprins ca acest om inteligent nu venea cu un raspuns clar si concret, ca nu se lanseaza intr-o tirada acuzatoare la adresa ofertei sale.
- Nu vrei nimic? As putea sa iti ofer imortalitatea pieselor tale dragi, desigur dupa ce le vei face anumite modificari... Cateva, nu multe...E ceva ce nici unui om n-am oferit niciodata. O eternitate a valorilor sale, nu ale mele. E ceva ce nu am daruit nimanui... Sa nu dai socoteala nimanui niciodata, ci doar atat: eu sa fiu singurul prezent la avanpremiera, sa iti gust opera primul, iar tu sa pleci mult mai bogat de fiecare data, fata de cum ai venit. Nu asta isi doreste orice dramaturg - ca in public sa aiba regi, nu zdrentarosi care nu stiu sa-i aprecieze arta?... Dar tu spui ca nu vrei nimic, facu cu o prefacuta dezamagire Dragonul.
- Am spus ca nu stiu ce vreau...

Povestea celor doua Regate (partea 5 -Temnita si minciuna)

Temnita... Negru... Frig... Iarna... Intuneric... Singuratate... Voci ce tipa... Voci, altele, ce isi urla durerea... Noaptea spiritului omenesc... Atatia calai, atatea mijloace de a  umili nu doar trupul, ci fiinta interioara a omului... Uratenie... Atata uratenie incat orice fiinta isi simte inima ca un pumn cenusa... Lacrimi... Suferinta... Durere... Si un intuneric al calailor si al victimelor acestora... Minciuni, doar minciuni si doar adevarul nascut din teroare...
 Ce-i viata? Exista viata cand viata de aici e a celor ce sting viata... Aici filosofia piere! Viata se stinge in insasi ideea ei...Viata se naste moarta, caci moartea e insasi esenta a tot ce este aici, exprimarea atat de limpede a unui regat condus nu doar de porniri umane, ci de un rege Dragon , calare pe o fire ce isi ucide  esenta pentru a castiga tarana si nisip, cu nuante arginti si aurii!

Povestea celor doua Regate (partea 4 - Versurile Condamnarii)

Ce-i o dorință decât foc năpraznic
Ce arde inimi și în cenușă-i darnic?
Voim atâta-n viață noastră seacă,
Robie grea în lanțul ce ne pleacă.

Și nu e om sa nu-și dorească lumea...
Dar câte lumi să fie astăzi oare
Sub stele, nori și dulce soare
Ca să ne umple, spirite avare?...

Povestea celor doua Regate (partea 3 - Actorul)

 

 Pe strazile unui orasel de provincie, care pana nu demult nu avusese o insemnatate deosebita, un om de vreo 50 de ani tragea dupa el o teleaga veche facand un zgomot mare printre pietrele de cubice din bazalt cu care era pavata strada principala, trecand printre trasurile impodobite ca pentru sarbatoare. Toata averea acestui om era in vehiculul cu doua roti pe care acesta il tragea dupa el, avand un aer trist si ganditor. Vazuse multe in acesti ani in care razboiul parea ca nu se mai termina, cu toate ca victoria era aparent de partea acestui duce nemilos...crud...dar intr-un sens, neputincios de a obtine o maretie adevarata asa cum o dorea.