Suferinta umana si dragostea infinita a lui Dumnezeu (partea 2)

In durerea sa, Iov ii spunea lui Dumnezeu ca El nu e om sa simta suferinta, durerea, incercarea, tumultul situatiilor care se napustesc parca dintr-o data asupra fiintei umane, chiar si acelui credincios! Dumnezeu nu L-a contrazis. El era Dumnezeu si cu toata Atotputernicia Sa nu era om sa simta tot ce simte omul. In felul sau Iov spusese un adevar. Dar ceva mai tarziu a venit Omul Isus Christos si a trait nu doar suferinta sa omeneasca , ci a luat asupra Sa pacatul, boala noastra ce aduce cel mai teribil chin. Al generatiilor trecute si  de un supranatural total, daca putem spune asa, al generatiilor viitoare! Ba mai mult suferinta lui Isus Christos nu s-a putut compara cu suferinta respectabila si curajoasa a lui Iov. Acest om pierduse 10 copii, o avere, sanatatea, Dumnezeu pierduse miliarde de copii! Si durerea Fiului Sau, moartea Sa era pentru ai aduce inapoi din acel iad al minciunii si raului, inapoi.

 Credem ca stim atatea despre suferinta atunci cand ea ne loveste! Invatam pas cu pas, dar uneori gresit. Dar stim ce a suferit Isus? Vedem prin ochii mintii un Om batut, maltratat, chinuit si apoi rastignit si ne inchipuim ca aceea a fost suferinta Sa suprema, cand de fapt devenirea Sa ca pacat a fost grozavia suprema pe care, cred eu, istoria divina (daca exista asa ceva, iar eu cred ca exista)  a putut si o va putea cunoaste dincolo de timp, spatiu sau orice fiintare. Nu pretind ca stiu ce a simtit Domnul Christos cand a fost despartit de Tatal Sau. Nu pretind ca voi cunoaste vreodata. Nu afirm ca in eternitate voi intelege durerea Tatalui vazandu-si Fiul zdrobit de raul fiintelor noastre. Nu pot! El e infinit in tot ce este! Dar ma gandesc ca atunci cand Crucea L-a pironit si despartit de Tatal pe Isus Christos, durerea lui Dumnezeu a fost si ea infinita! Si cred ca indiferent daca acolo Planul Sau, Voia Sa se desfasura intr-o minune divina, Tatal nu a simtit infinita durere...Dar pentru noi speciala durere e ca nu stim vreo urma de Plan!...
 Privind in urma ma intreb cine sunt eu? Ce dureri ale mele pot fi puse langa durerea Sa?...Ba apostolul ne spune ca durerile de acum nu sunt vrednice de pus alaturi fata de slava viitoare! O slava limitata, caci suntem limitati, dar o slava de neimaginat fata de durerile si suferintele noastre zilnice!
 Am fi mai linistiti daca am crede ca suferinta de acum a mea si a ta conteaza?... Ma gandesc la Satan care ar fi putut continua razboiul cu Iov si implicit cu Dumnezeu, chiar si dupa ce credinciosul redevine un om bogat si puternic. Desigur nu citim o continuare a acestui razboi, dar in alta parte a Sfintelor Scripturi atunci cand victoria Domnului Isus asupra celui rau pare totala si de necontestat, ni se spune ca diavolul a plecat doar pentru un timp. Ispitirea din pustie era inceputul, nicicum sfarsitul incercarii de amagire si deturnare a sensului vietii lui Christos... Cumva Iov ar fi putut sa fie intrebat de diavol daca a inteles ceva din ceea ce traise in incercare. "Frumusetea lucrurilor facute de Dumnezeu? Stele? Constelatii? Pfiu! Minunat! Altceva?! Excelent, te-ai rugat pentru prietenii tai!... Ia zi cum ramane cu tine? Aha! ai primit dublu! Asa? Ai din nou sanatate, sotia te iubeste, nu-ti mai zice ca sa blestemi pe Dumnezeu ca sa crapi!... Ce m-ai zici?! Esti inconjurat cu oameni care te iubesc si s-ar scarifica oricand pentru tine, nu-i asa?!... Si i-auzi, ai copii!...Serios ai copii?...Hopa! Cum ramane cu aceea care au murit? De ce Dumnezeu nu a vrut sa "repare" totul de la inceput pana la sfarsit si sa-ti de-a inapoi?... Ti-a dat altii? Serios?  De ce nu tot pe aceea? De ce trebuia altii? Vezi, Iov, cand ai de-a face cu Dumnezeu va exista chiar si dupa o reconstructie, o reparare, o rezidire, o durere, o alta sau aceeasi suferinta!..."
 Nu stiu daca Iov a trait asta! Daca Satan a venit vreodata sa ii spuna ca ramane o suferinta dupa orice incercare...O durere dupa orice test...Dar exista o realitate acolo in primul capitol depre copiii care ii avea Iov. Erau dupa cate inteleg eu, majori, traind la casele lor, evident capabili sa de-a petreceri si as trai viata cum doreau, dar incapabili sa caute fata Domnului...Vedem chefurile lor, dar nu vedem si atitudinea lor de smerire de cautare a sfintirii data de Dumnezeu. Vedem niste tineri atat de departe de Dumnezeu, incat doar Iov care nu participa la petrecerile lor, ii lua, mereu si mereu, dupa chefuriile acelea sa ii sfinteasca cu teama ca Dumnezeu sa nu fi fost maniat de pacatele lor, mai ales de blestemele pe care le puteau aduce lui Dumnezeu in betiile si depravarile lor! Si intr-o zi Dumnezeu a facut ca totul sa se sfarseasca!
 Plan sau neplan Dumnezeu nu a permis ca energia, iubirea, sfintenia acestui neprihanit sa inceapa si sa se termine acolo in prezenta a zece tineri neispraviti! Din pacate uneori suferinta noastra apare si se consuma pentru ca vedem fragmentul fragmentului din Planul lui Dumnezeu sau poate nici atat! Ca iubirea noastra oarba se consuma pe ceea ce trebuia de mult sa fie autonom si functional pentru Dumnezeu! De ce alti copii?... Probabil Satan nu a intrebat niciodata, caci atunci cand Dumnezeu i s-a revelat, Iov a inteles mai mult decat putere: sens si iubire, adevar si biruinta!...Si poate daca a primit ceva dublu, nu au fost niste camile sau oi, ci cunostiinta, un strop mai mult din Planul Sau!