duminică, 25 mai 2014

Doar o coliba aici jos (nu) imi ajunge!

 Când eram tineri în părtășiile pe care le aveam, cântam multe căntari noi, așa cum ne recomandă Sfânta Scriptură...Multe din ele contineau texte pline de un elan tineresc, ba chiar naiv. Nu stiu daca si azi se mai canta, posibil, sau alte cantari cu texte mai putin sociale le-au luat locul. Erau cantari care aratau o bucurie si o bogatie pe care crestinul le are avandu-L pe Domnul Isus in viata, chiar daca viata pamanteasca nu era una imbelsugata material. Cantam versuri ce spuneau ca aici jos doar o coliba imi ajunge, pentru ca sus ma astepta palate, bogatii si atatea lucruri minunate, plimbari pe strazi de aur etc. Comoara noastra, spuneam noi in cantari care chiar sunau bine muzical si crestinesc, era Domnul Isus. Nu eram bogati, o confirma contul sarac de la CEC sau banca (sic!), spuneam noi in cantari, dar aveam bucurie caci Domnul era comoara noastra. Pana cand nu a mai fost!

luni, 19 mai 2014

Surprinderea Domnului Isus

  Mai vindeca Dumnezeu azi? este intrebarea pe care o pune un articol din CrestinTotal.ro. Fiecare la o asemenea intrebare poate raspunde diferit. Daca da, de ce o face si in ce conditii, daca nu, de ce nu o mai face, ce s-a schimbat.
 Avem pe undeva impresia ca in Iudeea zilelor cand Domnul Isus pasea pe drumurile ei ducand Vestea Buna poporului Sau, minuniile aveau loc zilnic, poate chiar cu sutele. Si totusi realitatea era diferita. Minunile se intamplau mai rar decat avem noi poate impresia, iar mai tarziu vedem clar oameni care au fost vindecati in perioada lucrarii apostolilor. Si personal cred ca piedica majora pentru o lucrare mai intensa a fost credinta slaba sau chiar lipsa acesteia.

sâmbătă, 10 mai 2014

Adunarea din Casa ta sau Casa ta din Adunare?

 In primele secole ale crestinismului vedem ca nu existau constructii speciale pe care cineva sa le numeasca biserici. Adunarile crestine se desfasurau in casele celor care aveau pe inima aceasta lucrare. Exista biserica din casa lui Aquila si a sotiei sale, Priscilla, a lui Filimon, a lui Nimfa si a multora pe care nu-i stim, dar ii stie Dumnezeu, si care si-au pus casa la dispozitia lui Dumnezeu pentru ca acolo crestini sa se intruneasca, sa se roage, sa auda Cuvantul sfant al lui Dumnezeu sa fie intr-o partasie cu Dumnezeu si cu ceilalti credinciosi.
 Probabil mai tarziu unii au crezut de cuvinta sa ridice biserici tot mai mari in care incapand tot mai multi oameni, ideea partasiei cu ceilalti sa dispara. Posibil nu a fost ceva intentionat, cel putin initial, dar nimeni nu stiu sa fi tras un semn de alarma. Bisericile au tot crescut in dimensiuni dezvaluind placerea firii umane spre o falsa maretie, aratand o vulgara idee ca marimea conteaza. Atat! Nu era ceva nou, Turnul Babel tocmai asta vrand sa demonstreze.