In primele secole ale crestinismului vedem ca nu existau constructii speciale pe care cineva sa le numeasca biserici. Adunarile crestine se desfasurau in casele celor care aveau pe inima aceasta lucrare. Exista biserica din casa lui Aquila si a sotiei sale, Priscilla, a lui Filimon, a lui Nimfa si a multora pe care nu-i stim, dar ii stie Dumnezeu, si care si-au pus casa la dispozitia lui Dumnezeu pentru ca acolo crestini sa se intruneasca, sa se roage, sa auda Cuvantul sfant al lui Dumnezeu sa fie intr-o partasie cu Dumnezeu si cu ceilalti credinciosi.
Probabil mai tarziu unii au crezut de cuvinta sa ridice biserici tot mai mari in care incapand tot mai multi oameni, ideea partasiei cu ceilalti sa dispara. Posibil nu a fost ceva intentionat, cel putin initial, dar nimeni nu stiu sa fi tras un semn de alarma. Bisericile au tot crescut in dimensiuni dezvaluind placerea firii umane spre o falsa maretie, aratand o vulgara idee ca marimea conteaza. Atat! Nu era ceva nou, Turnul Babel tocmai asta vrand sa demonstreze.
Si totusi am vazut in secolul XX, in Romania, atunci cand comunismul era in apogeul sau, crestini care ca si la inceputurile Crestinismului isi pusesera casa la dispozitia lui Dumnezeu.
Am cunoscut un pastor tanar la Navodari langa Constanta, fratele Ursu, care la 36-38 de ani isi pusese mare parte din casa la dispozitia lui Christos. O transformase intr-o adunare micuta, dar placuta. Aveau un soi de pianina antica, la care canta fata sa cea mai mare. Era sarac acest om. Statea de acum inghesuit. Avea cinci copii, si se lupta ca si noi toti, sa supravietuiasca intr-o Epoca de Aur...Eram copil si totusi l-am auzit cu cata tristete in discutiile cu cei mari, vorbea de saracia acestei tari conduse de despotul Ceausescu..."Muntii nostrii aur poarta, noi cersim din poarta in poarta!..." spunea acest om trist citand din Goga... Si trebuie sa-l credem. Isi pusese casa la dispozitia Celui Preainalt, a crestinilor, dar frigiderul sau avea lacat. Copii sai ar fi mancat putinul de acolo in cateva minute asa ca sotia sa trebuia sa imparta cu chibzuinta totul. Insa ni l-a dat noua, in mare parte, continutul frigiderului cu lacat, fiind atat de primitor de oaspeti!...
Dar am vazut si alti crestini, in orasul meu natal, Brasov, in care cineva, isi pusese in mare parte din casa la dispozia Domnului. Erau doua camere pe care daramand peretele despartitor formase o sala relativ lunga excelenta pentru o adunare. Nu era nimic deosebit decat crestinii de acolo.
Despartindu-se de pastorul Mara Cornel, care era corupt de Securitate comunista, si-au format o Adunare pe strada Vasile Alecsandri, fara sa aiba insa autorizatie de la organele comuniste. Uneori erau vizitati de cei de la Militie, bagati in dubele albastre, dusi la Militia Municipala de pe strada Tanara Garda, uneori "atinsi" cu bastoane de baietii cu ochi albastrii, totdeauna amendati, dar biruitori peste raul acestei lumii. Am fost si eu de cateva ori inainte de Revolutie si ma intrebam cand intram daca Serviciul Divin nu se va sfarsi in vreo celula a Militiei sau amendat de vajnicii aparatori Oranduirii Socialiste. Nu mi s-a intamplat nimic, dar altii chiar au suferit...
Au venit timpurile democratiei si libertatii...Nimeni nu mai are aparent treaba cu fratii baptisti, penticostali, carismatici, crestini dupa Evanghelie, adventisti si oricare le-o fi denumirea. Si cred ca bisericile pot fi inaltate oriunde si oricum, trebuie doar o banala autorizatie. Si multe constructii s-au ridicat usor, cu bani din Vest sau din Romania, dar a existat o transformare intunecata. Tot asa cum am vazut Adunare in casa cuiva ce isi sacrificase viata, agoniseala si timpul pentru Dumnezeu, am ajuns sa vad si Casa in adunare. (Literele mari si cele mici sunt intentionate). Oameni care ajung prin tot felul de conjuncturi sa fie lideri intr-o biserica, apoi acestia le gasesc un job rudelor in cadru adunarii, mai de soi ori nu, dar oricum sacrificiu pare pierdut intr-o epoca trecuta. Totul pentru niste bani. Acesti lideri predica despre zeciuiala aratand cum Domnul Isus ne-a spus sa o dam, dar acelasi Domn care a spus sa i se arate un ban, continuarea ideii Sale nu mai este citata. Nimeni nu predica de acolo dintre cei cu musca pe caciula...Caci e foarte interesanta pana si ordinea in care o afirma Christos!...El nu a venit sa spuna doar ca Dumnezeu conteaza, ca lumea e o iluzie pe care trebuie sa o desfiintam, ca divinul conteaza, doar atat, iar Cezarul de la Roma, batranul Tiberiu din Capri ar trebui eliminat si din ecuatie si din toate cele!... Si atunci ce a spus Domnul Isus?...
************************
Adunarea din casa ta! mai exista asa ceva in aceste vremuri de capitalism adevarat si feroce? Cand pana si Adunarea amarata si saraca trebuie sa le aduca unora venituri? Micute sau maricele, da' sa iasa ceva! Personal nu am gandit astfel crestinismul: o sursa de bani!.... De sacrificiu, de ajutorare! Da ! Dar o sursa de concediu permanent pentru unii fara vocatie crestina, dar mai ales fara vocatia muncii? Nu! Niciodata! Sa le fie rusine! Dar oricum nu o sa le fie rusine! Bineinteles ca nu o sa le fie rusine! Ma vor blama pentru zeciuiala pe care nu le-o dau lor...(Auto)exclusul Vladimir Pustan spunea acum cateva saptamani sa dam zeciuiala cui ne hraneste! Culmea! El ma hraneste de ceva timp! Ma uit la Ciresarii TV si gasesc ceva bun si aparte in prediciile lui. Nu ca eu sunt bun! Mii de oameni au ascultat ce vorbea Domnul Christos! Nu au devenit buni ascultand pe Cel Bun! Dar au putut deveni buni ascultand si luptandu-se pentru ceva cu adevarat bun! Si unii s-au sacrificat pana la capat! Nu doar casa, ci viata!
Inchei, cerandu-va sa definiti in viata dvs. credinta crestina prin trei cuvinte, daca puteti si daca doriti!... Eu as opta asa, daca imi dati voie,: Sacrificiu! Adevar! Iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu