luni, 22 decembrie 2014

Ultimul Craciun adevarat!

 Cred ca in 1986 a fost cel mai sarac si cel mai superb Craciun. Parintii erau la munca! Am fost atunci in biserica, elevi si liceeni! Era pastorul Lacatus la amvon... Era iesit la pensie, dar cu nepoti de varsta mea, ba chiar ii cunoscusem.... Am auzit atunci poezii spuse din inima... Si predica fratelui Lacatus... Nu stiu daca intr-o biserica de 500-700 de membrii eram atunci mai multi de 100 de oamenii...Era zapada cand venisem, dar cand am plecat era o primavara in fiinta mea. Simona Botea si poeziile ei crestine, retinute de ea, cu sutele, cred, era un soi de binecuvantare. Dar si de traged dispret!....Pastorul Lacatus zambind, o punea aproape la foc automat sa mai spuna o poezie si inca una, si iar!...Simona le spunea!... Din memorie!... Stia cel putin 100 de poezii crestine...Unele cam de 20 de minute recitate intruna. "Viata" lu' Costache Ioanid am memorat-o dupa 100 de auditii in vreo 10 de ani, fara sa vreau!...
 Habar ce se mai intampla acum... Ma uit in urma la Craciunul din 1986! Pastorul Lacatus a murit demult... Familia Botea a plecat ba in Franta, ba in Marea Britanie. Poeziile s-au pierdut! Cantarile sunt departe! Ba nu stiu...Eu sunt aici...Inutil, degeaba!..