Coran, ateism, idolatrie si intrebari

 M-am hotarat sa citesc Coranul! Nu pentru ca as crede ca imi aduce un plus de cunostere spirituala, dar cred ca as putea intelege mai bine o religie care vrea sa se instaureze pe Pamant ca unica relatie cu "divinitatea". Cu toate ca copil fiind am citit o interesanta si instructiva poveste araba din ciclul celor "O mie si una de noptii" - Povestea preaînvăţatei Simpatia, volum aparut in 1971 in colectia "Biblioteca pentru toti", si in care gura "pacatosului" musulman adevar graia: ca cei necredinciosi trebuie starpiti conform Coranului...Asa ca e greu de crezut ca religia nascuta din Coran o voi descoperi citind aceasta carte de capatai a un miliard de oameni, ca fiind una a pacii!

 Am urmarit si eu ce s-a intamplat in Franta. 12 oameni au fost ucisi de doi oameni tineri care au vrut sa isi razbune Profetul pentru caricaturiile ce il luau la pe acesta la un misto de multe ori grosolan, in numele libertatii de exprimare. Am fost oripilat sa citesc ce caricaturi blasfemiatoare au mazgalit acesti "ziaristi" la adresa lui Dumnezeu, a lui Isus Christos  si a Duhului Sfant, atunci cand nu "Profetul" era pe primele lor pagini, ci indignarea manuitorilor de creioane de la Charlie Hebdo adresata Bisericii Catolice ce era impotriva casatoriilor homosexuale.
 Dar spre deosebire de acesti curajosi luptatori pentru libertatea de a spune orice si oricand, oricui, eu citesc in Noul Testament al crestinilor, ca dracii gandindu-se la Dumnezeu, cred in El, nu-i neaga razand existenta, iar apoi se infioara. Nu stiu daca a rade mereu de oricine si orice este o calitate pe care libertatea trebuie sa o posede pentru a exista, dar cred ca rasul nascut din dispret, din aroganta, din ura, nu poate fi libertate, atat timp cat libertatea aceasta nu are nicio limita.
 Spunea odata Martin Luther, revolutionarul preot care a schimbat Europa si mai tarziu lumea prin curajul de a vedea realitatea spirituala asa cum o cere Dumnezeu si nu o mana de sefi religiosi corupti, ca daca diavolul nu pleaca cand ii citezi versete din Sfanta Scriptura, atunci incearca sa razi de el, caci el, Satan, un spirit mandru nu suporta sa fie luat in ras. Insa se vede ca si Diavolul incearca sa rada intr-un mod gretos de Dumnezeu. Nu pentru a-l determina pe Dumnezeu sa plece de undeva spre alte sfere, ci de a-i arata micimea umana. Si poate cine stie ca sa-L faca pe Dumnezeu, intr-o zi, ca sa regrete jertfa Fiului Sau!
 Prin oameni rade cel rau, caci dracii, cum am spus, s-ar putea teme prea intens ca sa o faca personal. Ciudatenia maxima la acest mizerabil Charlie Hebdo este aceasta: niciodata ateii nu au fost luati in ras! Daca traim un fenomen neutru, obiectiv, de ce ateismul nu poate fi o sursa de amuzament nici macar minor, ca sa nu mai vorbesc de unul extrem, cum este in cazul religiilor? De ce libertatea de expresie se poticneste in fata ateismului? Daca atunci cand ataca religii, totul este permis, de ce pare sa i se puna un soi de lant pentru a nu musca si din religia neantului, a haului, a nimicului ? A fi liber inseamna in primul rand sa nu depinzi de cineva sau ceva... Libertatea de expresie, cred eu, poate respecta tot, sau dispretui tot. Nu poti sa fi liber cu jumatati de masura. Ori razi de toti, ori nu razi de nimeni! Razi de Mahomed si Isus Christos, doi oameni care au fost si au avut ceva de spus omenirii, dar nu poti rade de stupiditatea ateismului, care spune ca suntem toti degeaba... In Univers, Pamant, in Europa, in Paris, etc si ca degeaba ne suparam cand cineva trage in noi cu kalașnikoave, că nu există bine și nici rău, exista doar actiuni care nu inseamna nimic... Cum spunea Dostoievski: Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis!
 Pardon?... Exista ceva in plus?... Pai si atunci daca ateismul are macar o mica fisura in conceptia sa despre lume si viata, de ce nu avem curajul macar a unei banale caricaturi despre religia hăului?
 E adevarat! Poti râde de oameni, poti râde de Dumnezeu, poti râde de evenimente, de lucruri, de adevaruri, de orice, absolut orice! dar nu poti râde de neant! De nimic, nu poti râde! Nimicul nu are calitați sau defecte de care să te legi. Poți râde de Dumnezeu, dar cum sa râzi de lipsa lui Dumnezeu? Ce farmec ar mai avea râsul de un spațiu gol? Trebuie cumva ca să accepți că Dumnezeu există, măcar pentru a face o caricatură cu El...
 Nu pot afirma ca moarte cuiva are conotatii justițiare la nivel divin. Imi pare rău de acei creionagii, mazgălitori de hârtie, care au murit. Nimeni nu are dreptul de a ucide o alta fiinta in numele religiei. Musulmanii care ucid inlatura dreptul si mai ales puterea lui Allah de a face justitie. In Psalmul 50, daca nu ma insel, Yahweh Dumnezeu ii intreaba pe cei care credeau ca ii fac favoruri aducandu-I jertfe, daca El prin absurd, fiind intr-o zi flamand, ar solicita Omenirii ca sa-L sature... La fel nu cred ca El fiind nedreptatit, ar avea nevoie de oameni pentru as rezolva problemele, de avocati cu carti de legi in bagaje ori de altii cu mitraliere in maini pentru a I se rezolva disputele.
 "Razbunarea este a Mea!" ni se spune si in Noul, dar si in Vechiul Testament. Că cei doi frati asasini au strigat dupa ce au comis asasinatul: Profetul a fost razbunat, dar mie mi se pare ca afirmația ridică cateva semne de intrebare legata de religia lor...
 Una ar fi de ce Allah care e foarte inversunat impotriva infidelilor nu ii termina odata? Trebuie sa foloseasca mereu pe cativa de ai sai, cu riscul sa ii vada morti la scurt timp pentru a razbuna nimicuri... (Na! aia nu o sa-l mai deseneze pe Profet o saptamana in 60.000 de exemplare - ca o sa-l deseneze sapte zile mai tarziu in 3.700.000 de exemplare). In fata lui Allah nu e vorba de rabdare, de mila, de iubire , ci pur si simplu de incapacitatea de a-i distruge. Si de o lipsa totala de previziune.
 De ce mereu musulmanii se simt mereu jigniti ca cineva deseneaza un tip cu barba si turban? Poate e doar Michael Jackson deghizat! De unde stiu islamicii ca e a lor Profet? Ei spun ca e Mahomed, dar trebuie sa intreb plin de surprindere personala, de unde stiu ei cum a aratat Mahomed, daca acesta a interzis ca cineva sa-l reprezinte vreodata grafic, pentru ca era doar om (sic!)? Daca Mahomed a fost deci doar un om, care a trait si a murit acum vreo 1400 de ani, cum poate fi razbunat in 2015? De ce nu a fost razbunat insusi Allah? De ce Allah pare a fi mereu pe locul doi in fata Profetului? Cum poate sa afirme cineva mereu si mereu, ceva de genul: Cu el (Mahomed) fie pacea si binecuvantarea!? Daca e deja in rai lui Allah ce sens ar mai avea binecuvantariile acestea adresate ca unei fiinte vii, ca unei fiinte divine, mai mult sau mai putin? Poti sa-L binecuvintezi pe Creator, caci El este Viu, dar cum poti binecuvanta, si acea binecuvantare sa aiba efect, la un om mort de 1400 de ani? Sau crede cineva ca idolatria se naste doar prin privire? Vad o mazagalitura pe un perete, vad un lemn cioplit in chip de om si automat ma prostern prosteste in fata lor?... Sau ma pot prosterne in fiinta mea in fata omului, fara sa am imagini fizice, ci doar ale mele, religioase-psihice, nascute din aburii primordiali ai copilariei, tata, fratii mai mari, care pareau foarte mari, rudelor mai in varsta de sex masculin care au umplut primii ani de viata, lasandu-l pe Cel PreaInalt deoparte?
 M-am apucat sa citesc Coranul. Nu pentru ca as avea o revelatie spirituala in plus, ci mai degraba una in minus, dar as fi curios sa inteleg aceasta religie care abate privirea de la Allah catre un om, in timp ce detractorii nostri musulmani tocmai asta reproseaza crestinilor: ca il vedem pe Isus Christos ca pe Dumnezeu. Dar Christos nu a afirmat ca e doar un simplu om, un profet banal, dar tragand inspre Sine inchinarea legitima catre Dumnezeu. Ci este Fiul lui Dumnezeu!...Insa Mahomed asta a facut si face! Omul care este doar om, dar in valoarea sa de Profet tinde sa ii ia locul lui Allah! Iar oamenii ce trag in numele sau cu mitraliera asta cred. Ca-l razbuna! Oare ce zice Allah?