(In)competente securistice

Merg pe bulevardul Griviței din Brasov în această dimineață (18 aprilie 2016). Intru în Punctul Digi ca să cumpăr o cartela prepay. Mi se expiră contractul prea scump cu Vodafone și trec la Digi. Cu toată familia. Spre surprinderea mea la Punctul Digi mi se cere Cartea de Identitate. Obosit dupa o tură de 24 de ore, cu cîteva ore de (ne)somn, îi dau în mod prostește, buletinul duduei blonde, la vreo 40 de ani, care mi-o cere. Dupa câteva secunde, tot sub un efect cronic al oboselii, un pic suparat, întreb: Dar de ce vă trebuie C.I.-ul meu? Ea răspunde promt, probabil cum a fost învățată: Așa trebuie(sic!)... Eu parcă revenindu-mi, oleacă, din oboseală și fiind un pic mai agresiv atunci când simt că drepturile mele îmi par încălcate îi spun doamnei blonde: Doamnă, parcă Curtea Constituțională s-a pronunțat clar că pentru a cumpara  cartele pre-pay nu trebuie vreun buletin sau carte de identitate. Mai ales că acum o lună am mai cumpărat o cartela și nimeni nu mi-a cerut să mă auto-indentific! Când s-a dat legea care spune că trebuie sa îmi dau Cartea de Identitate?...

 Doamna ar fi putut să își retragă demersul incorect și necostituțional, să-și ceară scuze, să încerce o clarificare a situației, dar interesant, nu,ci mi-a cerut destul de dur, să-i spun când am mai luat o cartelă prepay fără buletin și de unde!!!
 Îmi vine să plec de lehamitea simtiță! Tanti cea blonda se poarta cu mine de parcă ar fi un organ polițienesc (poate chiar o fi fost). Vin cu banul în mână și cineva simte nevoia unei sfidări adresată clientului, de parcă aș fi cerut ceva gratis si nemeritat!...
 - In 22 martie, doamnă, îi răspund ferm, de aici, dacă vreți să știți exact când și de unde! (Nu era de pe Bulevardul Griviței, ci de pe strada Andrei Mureșianu, dar amănuntele nu mi s-au părut interesante pentru a i le oferi blondei supărate, fiind vorba, până la urma, de aceeași firmă). Uimită și ezitând angajata RDS-ului îmi spune: Păi doar cu buletinul vă pot face factura!... Hopa! Despre ce vorbim acum?...
 - Dar cine v-a cerut factură, doamnă? întreb eu, oarecum exasperat. O simplu bon fiscal îmi este de ajuns. Vorbim de doar 10 lei si 74 de bani, nu-i asa? întreb eu încă nedumerit, în timp ce mă dumiresc. Aha, nu ea, ci alții poate vor asta...( Cumpar pîine de 11 lei de la un magazin din Piata Dacia - ar trebui să cer macar o data o factură?).
 Doamna blonda îmi întinde înapoi C.I., supărată, dar eu sunt scârbit de procedeele de doi bani ce eludeaza Curtea Constituțională și (încă) legiile acestei țării! Ars fiind de domnii sau/și tovarășii de la butoanele apărării, nu atât ale țării, ci ale unei orânduirii ticăloase, social-iste și socio-pate, pentru care rugăciuniile, cântăriile și poeziile creștine erau un real pericol!!!... Ne întoarcem oare, la acele vremuri? Răul este format de ăia cu telefon? Înainte de Revoluție eram urmărit de Securitate, acum voi fi urmărit de noua Securitate?... Blondele care ne vând de la castraveți în piață până la cartele pre-pay sau frigidere, vor dori să îmi vândă chiar și un salam sau un bec, doar dacă le dau cartea de identitate? Voi intra în piață pe viitor doar dacă am buletinul la mine, pentru a cumpara  juma' de kil de ciuperci, doua cepe sau trei morcovi, pentru că, nu-i ața? terorism va fi înfrânt înaintea tarabei cu legume! Sau la Digi Point a blondelor țâfnoase, cu duritate diamantină la vorbă și la gest?
 Cât mai e până la chip-ul aplicat pe mână sau pe frunte, pe motiv ca țara se apără doar știindu-i pe toți, unde s-au născut, ce au zis și făcut în copilarie, ce școală au urmat, ce lucrează acum, de unde mănâncă, cât mănâncă, ce cumpară, ce vând, ce vorbesc acasă sau la telefon, ce urmăresc pe net sau TV, de câte ori merg la biserică, adunare pe care acești domni  o consideră o locație mereu ostilă?...
 Ce frumoasă ar fi fost această zi de primăvară, dacă nu aș fi simțit crivățul unei ierni cumplite!
 Ce urmează să vină?...Căci baieții cu ochi albaștri veghează! Nu-i așa?