joi, 28 iulie 2016

Violenta!



                                                                   Violența este ultimul refugiu al incompetenței.” — Isaac Asimov
Nu am auzit niciodata o predica sau sa fi citit o carte crestina ce condamna violenta. Violenta pur si simplu, imbratisata de oameni care nu pot fi si trai altfel, devine diferita. Nu si pentru mine. Crestinii fundamentalisti condamna anumite aspecte ale vietii umane, dar nu fac prea mult caz de violenta. Violenta pare sinistra cand duce la victime umane, de cele mai multe ori cumva altfel decat initiatorul violentei. Si totusi, Dumnezeu pare a sanctiona violenta si pe oamenii violenti intr-o masura extraordinar de mare, ne arata Sfanta Scriptura, in Vechiul Testament si mai ales intr-un timp in care ateii il vad pe Dumnezeu ca un criminal rece, venind astfel cu un argument "greu" pentru imposibilitatea existentei Sale ( daca Dumnezeu e bun de ce Canaanul a fost locul disparitiei popoarelor ce il locuiau la venirea lui Israel).  Mai nou violenta nu e doar ceea ce se intampla acum in Germania sau Franta, si mai ales in Siria. Violenta e un atribut al omului pervertit care pentru un timp crede si poate chiar are autoritatea asupra vietii si mortii cuiva.

luni, 25 iulie 2016

Incertitudini și imprevizibilități?

 https://tuzdicoz.files.wordpress.com/2011/10/corabie-furtuna.jpg Nu există vînt favorabil celui ce nu știe încotro se îndreptă.


  Eseistul Andrei Cornea spunea acum cîteva zile într-un editorial interesant (Și a fost un camion...) că ceea ce unește Brexitul, cu atentatul de la Nisa, cu tentativa de lovitura de stat din Turcia, ascensiunea populismului în Europa și SUA, și evident revizionismul rusesc, ar fi imprevizibilitatea.
  Desigur dacă totul e o necunoscută, dacă viitorul nu poate fi în nici într-un caz cunoscut, incertitudinea va domina și iși va da mereu deplina măsură. Va fi nevoie de viitorologi platiti bine, specimene umane construind un viitor pe idei de nisip, pentru a sesiza orice modificare, orice nuanță în geopolitică care să ne dea, poate, un rezultat care să ne mulțumească sau mai bine zis să ne fenteze.  Va fi mai greu să prevezi astfel un tot, decît o măsură. Sau poate va fi invers!

joi, 14 iulie 2016

Oare de ce nu ne (mai) gaseste Dumnezeu? - o replica la o acuza


  
 "Nu conteaza daca ratacim sau nu. Dumnezeu ne va gasi oriunde il cautam!"  Ioan T. Morar
  

 Mi se reproseaza de catre cineva, ca nu am inteles romanul Sarbatoarea Corturilor. Poate asa e, dar ce trebuie inteles din el si imi scapa mie? Spre apararea mea spun ca l-am analizat din punct de vedere crestin fundamentalist si logic. Sunt "trimis" de domnul Calin - ii multumesc mult pentru acest lucru- pe un site ca sa inteleg cartea. Imi plac totdeauna discutiile in care autorul unei carti, a unei picturi, a unei lucrari de arta, explica ce a vrut sa afirme. Evident consumatorii de literatura si arta nu sunt  prea inteligenti si au nevoie de explicatii. Nu reusesc sa inteleg decat ca Ioan T. Morar, a citit Biblia mai mult decat un cititor obisnuit, dar nu la fel de mult ca un teolog care traieste din asta...Aha!... Ca sa ma laud cu ce nu am, caci nici eu nu am citit Biblia cat un teolog care traieste din ea,dar presupun ca mai mult de cat Ioan T. Morar, pentru ca si eu traiesc din ea. Spiritual. („Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Matei 4:4)

luni, 11 iulie 2016

Christos si romanul Sarbatoarea Corturilor de Ioan T. Morar


  Am avut (ne)placerea sa citesc cartea lui Ioan T. Morar - Sarbatoarea Corturilor.  Am citit-o datorita unei postari plina de laude a profesorului Teofil Stanciu (aici gasiti postarea). Cartea era recomandata neoprotestantilor. Eu fiind doar crestin, dupa parcurgerea ei in totalitate, nu doar a unui sfert laudabil, o consider inutila din punct de vedere istoric, a intelegerii vremurilor trecute din neoprotestantism, iar teologic sau filosofic, pur si simplu stupida.
 Cartea povesteste despre un grup muzical baptist din anii comunismului, care trece la penticostali, apoi la adventisti, iar in final devin mozaici, facandu-si circumcizie. Emigreaza in Israel, iar dupa niste ani cand Revolutia inlatura lanturile unui sistem intunecat, ultimii ramasi ai Grupului revin in Romania pentru a aduce o noua idee religioasa, aceea a iudeilor mesianici. In tot acest timp personajul principal, Corneliu Nadaban, este, de fapt, turnatorul Grupului la Securitate. Nici macar dupa Revolutie caracatita Securitatii nu-l va lasa liber. Dar avantajul e ca nu pare niciodata prea framantat de acest aspect, doar in unele momente exista teama de a nu fi descoperit.