Dincolo de doza de dramatism, de teatru cam ieftin, intr-un sens destul de larg, predicatorul avea dreptate.
Viata noastra de aici nu e o fericire daca vezi ce e in jurul tau. Normal, daca ai o biserica la care sa mergi, cu oameni devotati, cu credinciosi reali care se aduna in Numele lui Christos trebuie sa te bucuri. Ba chiar apostolul Pavel ne invata sa ne bucuram neincetat, nu pentru ca deborda de optimismul unei Terre devenite in scurt timp crestina, ci ca nu mai apartinea, el si credinciosii carora le scria, acestui Pamant, ci unei alte realitatii incomparabil mai frumoase. Dar totusi ne chinuim sufletul aici, pentru ca suntem si cetatenii unei lumii haotice, ce se se scufunda in bezna si care nu doreste lumina. Atunci, da, ne chinuim sufletul precum Lot.
Vedeam azi dimineata (23 mai 2016) un reportaj, nu l-am prins de la inceput, nu prea fiind eu cel ce aprinde TV-ul dupa stiri sau altceva, despre un grup de preoti din Chisinau care au protestat la un mars gay, adica al homosexualilor. Unul dintre preoti a fost bruscat de politisti care "aparau" desfasurarea perversilor de pe strazile acelui oras, riscand sa fie arestat. Brusc m-am aprins de indignare: o lume stricata in care trebuie noi si copii nostrii sa asiste tacuti, dar nu numai de aceea, va voi spune in randurile care urmeaza, de ce!
Nu le ajunge la unii stricaciunea din pat, ea trebuie extrapolata, trebuie exportata in drum, pe unde trec toti, trebuie sa faca un mars din ea. Ceva vizibil pentru toti, caci patul trebuie mutat necesarmente si in locul public. in zona in care de la scolar, muncitor sau pensionar trec. O lume in care ca si in Sodoma, sexul si orientarea sexuala nu mai era ceva intim, ci cum vedem ce i s-a intamplat lui Lot, devenea ceva obligatoriu de trait de sodomiti si de suportat si acceptat totalmente din partea celorlalti, care nu erau pervertiti. Inca! Locul unde in mod paradoxal, razboiul (ipotetic sau real) dintre generatii se stinsese pe baza de sex! Intr-o astfel de lume indiferent ce bucuriei ai avea, parca ti se stinge in fata murdariei ridicate la rang de obligatie, de obligatoriu respect si corectitudine politica.
*******************
Dar poate, cumva, credem ca in Romania sau Republica Moldova lucrurile acestea se intampla rar. Lasa-i, dom'le si pe ei, ce daca au facut un mars? S-au dus acasa seara, preotii care au fost sau nu arestati, vor merge si ei la odihna si de luni toata lumea va reincepe munca, isi vor vedea de ale lor, uite - urmeaza alegerile locale, chestii mai importante, dom'le decat un mars al diversitatii sau cum i-o mai zice! Pai nu?...Pai nu!!!Acum vreo douazeci de ani un var de-al meu, a mers in Suedia pentru nu stiu ce afaceri, si acolo printre altele, el fiind penticostal, a ajuns la o biserica neo-protestanta, in care membrii congregatiei dezbateau intens problema primirii homosexuali ca membrii (inca nu se punea problema casatoriilor intre ei, nici gand). Cand mi-a povestit am ramas perplex. Nu credeam ca intr-o biserica crestina penticostala se poate pune o astfel de problema. Acum suedezii si toti scandinavii nu mai au aceasta problema. Au rezolvat-o si orice vicios poate sa devina membru intr-o biserica, mai ales ca autoritatiile seculare obliga pe cele eclesiastice la o corectitudine politica, inclusiv a casatoriilor intre acestia...
Dar uite ca nu se intampla doar acolo, se intampla mai nou acum si aici. Cunosc personal un caz in care un homosexual este primit intr-o biserica carismatica, biserica unde am mers si eu o perioada de timp, chiar daca rar, pana la un moment dat, cand m-am vazut respins fara argumente, o stiu si eu, nu sunt usa de biserica, nu am de ce sa mint, dar homosexualul respectiv plateste o zeciuiala consistenta avand un servici bine renumerat. Altii, cei care precum eu se opun zeciuielii data conducatorilor religiosi, dar nu celor sarmani si nefericiti, sunt lasati deoparte, homosexualitatea devine acceptata in biserica pe motiv ca Isus, fiind politic si religios corect, nu a respins pe nimeni care a venit la El (sic!). Asa considera pastorul acestei biserici. Ce a afirmat ulterior Apostolul Pavel nu il streseaza pe fra pastor. Caci el citeste, daca o face, si aplica doar ce crede ca e important pentru sine din Sfanta Scriptura. Procentele cat mai mari din salariu si pensie par a fi un criteriu de performanta si acceptare aplicat membrilor bisericii, in timp ce chestiunile spirituale trec pe planul secund sau mai degraba pe nici un plan. Caci a evangheliza, de exemplu, nu se poate face tete-a-tete, daca nu e insotita de mancare multa si buna la restaurante, o formula convingatoare si, desigur, avantajoasa, pentru a (a)duce oamenii (d)in Rai. Restul e tacere!
Nu poti sa nu te mahnesti, nu poti sa te mai bucuri cand vezi (dez)interesul spiritual, dar interesul material urmarit in primul rand. Sau poate o spune precum pastorul Vladimir Pustan, ca despre bani se vorbeste in Biblie mai mult decat despre rugaciune, pastor ce inca nu si-a lamurit acuzele legate, culmea, de averiile sale, ca si cand asta ii confera banului un respect masiv si un atuu superior fata de rugaciune sau citirea Sfintei Scripturi. Daca stam sa facem statistici si cine sau ce primeaza ca numar in Cartea Sfanta, o vom lua pe aratura, caci calitatea si valoarea, nu e tot aia cu cantitatea, ba chiar pacatul sa primeze inaintea sfinteniei ca numar biblic... Dar asa inghitim noi adesea aiureliile unuia si altuia cu acces facil la amvon, de multe ori devenit amvonul propriu si personal, loc de inalte concluzii religioase, fara neaparat vreun suport scriptural, fara sa stam cu mintea atenta si Biblia deschisa precum cei din Bereea, laudati de apostolul Pavel tocmai pentru vigilenta lor. Caci dati-mi voie sa va spun ceva: asa intra raul in Biserica! Acceptand azi un gay pentru banii lui, acceptandu-i perversitatea inclusiv in biserica, caci banii pot fi mai importanti decat rugaciunea, maine pe altul din acelasi motiv, poimaine pe unul care sustine si promoveaza avortul, si apoi pedofilia sau necrofilia, lasand scrijelitii si toti anatemizatii cu bani sa ne aduca o evanghelie a lor, caci ei nu se vor limita sa stea in banca si sa asculte, si ne trezim intr-o zi ca nu mai putem vorbi de la nici un amvon al vreunei adunari, despre pocainta, despre regretarea trecutului si a pacatului, caci astfel devenim incorecti politic, psihologic si religios, plus ca, nu-i asa?, Isus i-a primit pe toti care au venit la El... Dar sa nu uitam ca in grupul lui intim de ucenici a fost si Iuda, primit si acceptat acolo, nu dintr-o eroare divina de calcul, ci pentru ca asa era scris sa se intample... Si datorita acestui tradator al lui Christos, la El au venit intr-o noapte cu sabii si sulite cei ce iI doreau moartea. Si nici macar pe ei nu i-a respins decat pentru o clipa, Mantuitorul Isus.
Poate ca Lot nu a avut ce avem noi: o sansa! O speranta! El a avut un unchi pe care l-a respins pentru facilitatiile materiale ale unui oras modern si important pe harta Lumii cunoscute. Ar fi putut oricand sa plece din cloaca aia. Nu a vrut persecutandu-se pe sine si pe cei ce poate i-ar fi salvat plecand!... A plecat cand aproape cu forta l-au scos ingerii din orasul acela arzand...Noi nu avem unde sa mai plecam, lumea globalizata incepe sa semene cu o Sodoma extinsa la nivel planetar; trebuie doar sa rabdam, pana la final, rabdarea devenind o virtute poate mai importanta decat bucuria... Si totusi macar in adunare ar trebui sa ne bucuram, macar acolo, acolo unde daca doi sau trei sinceri se aduna in Numele Sau si El este prezent. Dar daca nu mai avem nici asta, daca adunarea e umpluta de fals si mizerie unde sa ne ducem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu