Dar dacă Dumnezeu și-ar părăsi într-o zi Creația? Tu ce om ai fi?

    
      Și dacă Dumnezeu și-ar părăsi, într-o zi, Creația?...

  Ce ființă ai fii dacă Dumnezeu și-ar părăsi ființele de El create? Fără să mai fie interesat de ce acestea vor continua să facă! Bine sau rău! Ce ai face tu?  

  În literatură și/sau arta cinematografică de ficțiune apăruse la un moment dat o idee interesantă, chiar daca imposibilă din punct de vedere teologic: Dumnezeu își părăsește Creația. Nici măcar îngerii sau chiar Arhanghelii, ființele cele mai apropiate de El, nu-L mai pot găsi. 

 Dincolo de intrigile interesante, sau mai putin interesante, ale acestui aspect, pe care literatura sau fimul dorea să le exploateze (îngeri nemultumiti, dornici să preia un rol conducător în noua lume fără Dumnezeu, războaie între facțiuni îngerețti și/sau demonice etc.), m-am gândit la un aspect creștin al ideii, poate chiar mai interesant decât niște figuri angelice dotați cu puteri supranaturale, dar prea omenești, haotici și previzibili pentru gustul meu, când mă gândesc la ființe ce ar trebui să fie celeste, deci oarecum diferite de noi care suntem, dupa declarația Domnului Isus, răi (Matei 7:11). Cum am fi noi dacă am știi că Dumnezeu a plecat de lângă noi, ne-a părăsit, ca binele sau răul făcut nu mai este înregistrat de El nicăieri și nicicând?

Maxime si minime!

Am scris odata o maximă ce s-a dovedit o minimă absolută: "Cât îL asculți pe Dumnezeu, atâta te ascultă și El pe tine!".
Merg într-o zi cu autobuzul de la Cristian la Brașov și văd în respectiva mașină pe cineva care avea exact maxima asta cu litere mari scrise pe coperta unei cărți. Primul gând a fost ca cineva m-a copiat, m-a plagiat.... Nu e neaparat imposibil... În ziua de azi a copia pe cineva și să spui că ești original, că sunt gândurile, studiile, valoriile tale unice, e efectiv o modă!