Asta face si presedintele Iohannis, un presedinte fara prea multa vlaga in chestiuni importante, dar speriat de oprobiul unei institutii (ne)democratice cum este aceasta vlaguita UE sau de penibilul caz al unui urs impuscat pe strazile Sibiului, unde a iesit la rampa ca sa isi exprime indignarea, dupa cateva demonstatii de protest ale unor cetateni. Ca o parenteza trebuie spus ca nu se prea intampla ca atunci cand mor copii, tineri, batrani in urma abuzurilor de tot felul sau al incompetentei autoritatiilor administrative sau medicale, sa se organizeze multe demonstratii de protest in pietele centrale din orase. Si nici pe domnul presedinte nu-l vedem protestand in mass media. Moartea tragica a unui copil este un subiect de presa de o zi, dar moartea unui urs este un subiect de cel putin o luna de zile, creand senzatia unei catastrofe in regnul animal. La care se adauga declaratii suparate la cel mai inalt nivel, demonstratii pe strazile oraselor, demisii si pedepse pentru cei "vinovati".
Personal fiind un sceptic din fire, ba chiar un negativist, negativism cu care ar trebui sa ma laud, daca tot credem ca acestea sunt zilele de pe urma, nu ar trebui sa fim cu totii mai precauti, mai negativisti, mai sceptici despre o lume care s-ar colora din cenusiul intunecat actual, intr-un roz plin de speranta, ca cineva condamna anumite pacate, dar niciodata pe toate? Ne asteptam ca oameni tributari fricii de alti oameni, cum este un domn Iohannis sa ne spuna ca da, majoritatea are dreptate? Nu vorbesc de altii, asemeni lui Obama, care e convins ca drepturile homosexualilor trebuie consfintite inclusiv in casatorii contra logicii naturii, ci de oameni care in sinea lor stiu ce este corect, nu doar politic, ci mai ales natural, dar care din teama unei blamari din partea unei institutii care apara orice mizerie omeneasca, cedeaza. Dar problema cea mai grava este unde se vor opri celor care scot din sacul cu drepturi tot felul de argumente pentru orice minoritate care se constituie la un moment dat. Privind in Sfanta Scriptura stim ca cei care fac tot felul de pacate de lucruri pe care insasi firea umana le condamna la inceput vor fi considerati buni, tot mai buni de ceilalti care au alte vicii in portofoliu. Se vor accepta astfel unii pe altii, acceptandu-si ticalosia unii altora.
In Apocalipsa lui Ioan in capitolul 22 versetul 11 scrie: Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! Daca credem ca traim vremurile finale, Apocalipsa ar trebui sa ne fie far, calauza, sa nu o privim sub forma unei exotice comunicari, de neinteles, din Cuvantul lui Dumnezeu, ci a unei realitati ce se implineste sub ochii nostrii. Cand am hotarat sa nu mai merg la vot, am facut asta nu pentru a dovedi un soi de nesupure civica, in fond votul este un drept la care renunt, nu o obligatie caruia ma impotrivesc, ci pentru faptul ca nu vreau sa dau girul acelor persoane care sunt departe de a le cunoaste, care devin urmarite penal pentru tot soiul de infractiuni. De ce trebuie votul meu sa ii instaureze in fruntea tarii pe motiv ca nu sunt un bun crestin daca nu votez pe unul sau altul? de ce sa votez pe cineva a carei singura calitate e ca oponentul lui e mai rau. Vorba ciudata a unui pastor: Il votez pe asta, de ce sa votez pe alt hot, macar pe asta il stiu! recunoscand ca stie ca e hot, dar e acel hot pe care considera ca-l cunoaste mai bine, ceea ce aproape ii dadea dovada unei calitati aparte.
Cugetand azi-noapte despre asa ceva il "vad" pe apostolul Pavel aratand clar in Epistolele sale cum ar trebui sa fie un prezbiter sau diacon: un om corect, lipsit de ipocrizie, fara dorinta de castig marsav, fara iubire de bani, bland, lipsit de mandrie, sa fie un bun administrator al propriei case etc. Si doar dupa o cercetare prealabila un credincios poate deveni diacon. Insa de ce nu aplicam aceste principii si atunci cand trimitem oameni prin votul nostru in functia de edil sau in fotoliile Parlamentului? Habar nu avem cine sunt, dar ii votam pe baza de promisiuni! Atunci cand Biblia isi "ridica" credinciosii in rang, pentru a fi slujitori mai profunzi nu o face pe baza promisiunilor spuse de la amvon. Celor care promit mai mult primesc maximum din partea lui Dumnezeu si a crestinilor...
Ideea este ca nu ma astept la prea multe. Nu ma astept sa vad oameni care au curaj sa spuna deschis ce cred, nu ma astept ca parlamentarele sa aduca crestini reali pe scena politica a acestei tarii. Afara, spune in mod paradoxal, ciudat chiar, Sfanta Scriptura sunt printre altii fricosii, cei ce se tem sa tem de ceea ce sunt, se tem de ceea ce cred, de ce ar spune ceilaltii despre ei... Aproape te intrebi daca nu ar fi cazul sa accepti ca sunt pacate cu mult mai grele decat simpla teama de cineva... Nu ma astept de la presedinte sa fie altceva, nu ma astept de la Parlament decat sa fie un club al celor urmariti penal, v-am zis sunt un negativist, dar ma astept de la crestini pe langa blandete ca a unor porumbei, sa fie intelepti ca serpii, nu invers, blanzi ca serpii si intelepti ca porumbeii. Am prins cand eram copil cativa porumbei cu mana, ascuns atunci cand nepasatori erau preocupati de cele cateva boabe de grau sau firimituri de paine cu care ii hraneam, dar sunt sigur ca nu as fi putut face asta serpilor. Serpii s-ar fi aparat... Intelepciunea porumbeilor si blandetea serpilor nu ar trebui sa ni se potriveasca. De aceea zic, nu doar ca vremurile de pe urma vor fi grele, ci ca, intr-un fel, cum spuneau versurile lui Dante, ar trebui sa renuntam la speranta, intrand intr-un final intr-o lume care nu mai are nimic de demonstrat. Cine e sfant sa se sfinteasca, iar cine e intinat sa se intineze in continuare. Parca nu e Noul Testament, ci un profet care vorbeste poporului israelit inainte de distrugerea tarii si deportarea celor ramasi. Si totusi e real. E totusi adevarat, de cumva aceasta lipsa de mila divina ce apare in Apocalipsa. Biblia are destule pastile amare, dar are o reala speranta pentru cei ce macar vor binele, il doresc. Cei blanzi vor mosteni Pamantul, spune Domnul Isus. Cei flamanzi si insetati dupa neprihanire vor fi saturati. Cei ce plang vor fi mangaiati... Imparatia Cerurilor va fi a celor prigoniti... Nu citim nimic despre alegeri, despre semnaturi pentru modificarea Constitutiei....despre vreo forta civila, cetateneasca, crestina, decuplata de Dumnezeu, de rugaciune, de momentul dramatic al finalului de capitol... Nu vom castiga lumea trimitand oameni in fruntea tarii, care ne par mai putin penali decat altii. Care ne sunt simpatici crezand ca-i stim, ca le stim viciile, ca sunt mai putin rele decat ale altora. Lumea cred eu nu v-a mai fi castigata in totalitatea ei decat in fata unui Mileniu stapanit si dominat de Christos! Doar atunci...Si pana atunci pacatele isi vor face minoritati cu puteri de majoritati, in timp ce majoritatiile tributare corectitudinii politice, vor accepta tot ce nu le tulbura iluziile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu