Nu mai votez politica!

 Nu mai vreau să votez!...E greșit? Unii boicotează de dragul și la sugestia unui om!...Eu încerc să fac de dragul unui principiu pe care l-am crezut- că ar exista democrație!
 Ieri mi-a căzut pe mana un număr din mai 2012 al Turnului de Veghe al Martorilor lui Iehova. Acolo era un articol despre (ne)implicarea creștinilor în politică. Să mi se dea voie, înainte de a fi judecat, să spun că mereu am ascultat ce au avut de spus martorii lui Iehova, catolicii, baptiștii, penticostalii, ortodocșii si alții, care in mod sincer au căutat Fața lui Dumnezeu! Oricum eram cam "subtirele" argumentele! Dar ele exista! Întrebarea pe care mi-o pun și v-o pun dumneavoastră, celor ce încă citiți ceea ce scriu, dacă implicarea în politică este normală...Eu cred ca nu și de aceea, direct sau indirect am ajuns să fiu considerat Iuda Iscarioteanu și Antichristul! Cam multe deodată, dar poate că asta par a fi!...
Cumva, prin cele scrise pe blog, am supărat persoane, somități religioase, care simt în politică o mare regăsire! Și nu banali, dar iubiți comentatori ai unui banal blog, ci oameni care cred că pot influența o intreagă țară! Sau măcar al unui întreg Cult!
 A existat reproșul supărat și batjocoritor al acestor pastori si activiști politico-religioși, că și Ioan Botezătorul în mod public si politic a protestat împotriva lui Irod, rege care trăia intr-un mod scabros  cu cumnata lui, pastorii care au confundat ideea ca public și politic ar fi cumva identic! Ce înțeleg eu, citind Sfânta Scriptură si care nu am miile lor de predici si nici zeciile lor de carti, este ca antemergătorul lui Christos, Ioan Botezătorul, nu s-a implicat politic, ci a sancționat moral și spiritual un păcat și un om, care fiind in fruntea unei natii trebuia sa dea un exemplu! El nu a cerut aducerea altui demnitar în locul lui Irod, ci a protestat împotriva păcatului!... Ioan Botezătorul nu a cerut înlocuirea lui Irod, ci pocăința acestuia! Înlocuirea lui Irod ar fi fost un gest politic, pocăința lui Irod ar fi fost însemnat un gest al credinței!
 E trist că nu vedem in Isus Christos exemplul perfect! Ne aruncăm spre Ioan Botezătorul pentru o justificare simpla, banală, de moment, spre David, spre Iov și spre oricine altcineva, fără să ne intrebăm dacă ei nu au avut slăbiciuni... Dacă slăbiciunile lor nu devin, atunci cănd le îmbrătișăm in mod total si crezurile noastre...Dacă Ioan Botezătorul este în totul exemplul nostru, nu ar trebui să fim corecți si să ne întreb dacă Isus a fost sau nu Mesia? Este Christos Domnul nostru sau ar trebui să așteptăm pe Altul? Iar dacă nu, de unde țncep și unde se termină aprecierile noastre sincere?  De ce ar trebui să tratăm evenimente diferite în mod diferit, doar pentru a ne justifica? De ce facem slalom prin viața oamenilor lui Dumnezeu alegând doar trofeele victoriilor și niciodata lacrimile lor? Îl vedem pe Ioan Botezătorul strigând împotriva păcatului, dar ne temem să fim prinși în menghina psihică și spirituală a temniței! De ce nu alegem "politica" lui și apoi celula îndoielii și suferinței, iar apoi tava pe care să ne stea capul? Undeva un pic mai departe Salomeea dansează!...Și noi nici nu ne dăm seama...
 Christos ne spune sa ne lepadam de noi înșine și să-L urmăm! De ce pasii Săi și apoi ai lui Pavel erau ce trebuia urmat și nu altceva?
 Greșesc că nu mai votez? E ceva rău atunci când ințeleg ca dincolo de vreo Teorie a Conspirației nu există democrație? Că incă pot să spun oamenilor de Christos? Că încă?...