Dar de atunci Dumnezeu ni se descopera mereu! El nu este doar ceva, si atat. Sau altceva si doar Acel ceva. EL ESTE!
Am vazut crestini suparati ca alti crestini cred in existenta iadului. E o blasfemie spun acestia dintai. Cum sa crezi intr-un Dumnezeu numit Dragoste si sa vezi un iad arzand pentru cei care au gresit in viata? Cum sa vezi Dragoste si Teroare in acelasi timp? Cum sa vezi iubire si pedeapsa? Cum sa vezi un judecator cu inima strapunsa de durere si mila, scriind sentinte de pedeapsa vesnica?...Foc si gheata!...
Eu sunt Cel ce sunt, ne spune PreaInaltul! Dar aproape ca este jalnica aceasta concepere divina in mintea noastra: Dumnezeu trebuie sa fie asa!... Asa, cumva, nascut din experientele de zi cu zi! El trebuie sa fie bun, indurator, omniscient, omniprezent, dragoste, eventual drept ( da' nu cu noi, caci stim ce suntem in fiinta noastra!)... EL este asta: un cumul de insusiri!
Stiti care este superba noastra existenta reala: Noi putem fi un cumul de insusiri. Putem iubi, fara sa fim drepti. Putem fi drepti, fara sa iubim. Putem spune adevarul, fara dragoste sau sa iubim, mintind. Putem crede fara sa mai speram, fiind prinsi in latul amaraciunii....Si putem spera ceva, fara sa mai credem Adevarul, limitati la o scurta viata, ca maine va fi mai bine, ca maine durerea va inceta...
Ne dorim lumina, dar cat de usor pasim asa intuneric. Cat de puternic credem ca credem, infipti in adevar, zicem noi, pana cand vedem cat de usor ne sunt smulse radacinile, de indoieli.
Dumnezeu nu este cumul de insusiri...Noi asa il vedem pentru ca nu Il putem vedea ca Monolit. El nu este Dragoste, mai putin sau mai mult decat Dreptate, Adevar mai putin sau mai mult decat Onestitate, Putere mai putin sau mai mult decat Mila, Sfintenie mai mult sau mai putin decat Bucurie.
El nu si-a trimis Fiul la moarte pentru noi, doar dintr-o absoluta Dragoste, daca Dumnezeu nu era patruns si de o absoluta Dreptate!
De aceea raspunsul sau nu s-a oprit la ceva de cugetata pentru gandirea umana: sunt atat, asta, doar, acesta, partea pe care o vezi, partea pe care mintea ta Moise, o va analiza inca vreo 40 de ani si care in final va zice ce sunt Eu...
Si poate daca stau eu sa ma gandesc e minunat asa! Moise l-a contrazis pe Dumnezeu si s-a opus Lui, inaintea lui Moise cu vreo 450-500 de ani, Iacov s-a luptat cu El, Iov l-a criticat, Ieremia L-a vazut ca Cel ce il duce in intuneric! Dar stiti de ce acesti oameni nu au fost sfaramati de Cel PreaInalt: ei il iubeau pe Dumnezeu, ei iubeau poporul Sau. Fiecare dintre ei stiau ca Dumnezeu nu e doar atat. El este Cel ce este!
El nu este doar aia... El nu este doar Dragoste, doar Dreptate, doar Adevar, doar Cale, doar Viata, doar Sfintenie, doar Vindecare, doar Putere, doar Omniscienta, doar Omniprezenta, doar Creator, doar Speranta, doar Credinta noastra, doar Iertator, doar Apa vie, doar Painea Vietii... (continuati dvs, cu ce stiti ca este El). Dar toate im1 dau sensul Sau si al vetii mele.
Daca ar ceva din toate acestea fara sa fie Cel ce este, poate ca nu am intelege de ce exista Iad. Dar ar fi totalmente urat din parte noastra, nedrept, sa afirmam ca exista Rai! Daca nu putem crede in iad, ce drept avem sa credem in rai? De ce ar trebui sa existe Rai? Ce am facut eu sau dvs. si milioane de oameni ce au trait si au murit pentru Christos, ca sa meritam un loc plin de pace vesnica, minunat, si va spun dintr-o experienta proprie, nu e acela in care exista cativa nori pufosi pe care stau plictisiti niste ingeri, ci o lumina, vie, dulce, de miere spirituala, daca pot spune asa, ceva incredibil, frumos, puternic, adevarat, inaltator?... Va spun eu - nimic! Cine M-a vazut pe Mine, L-a vazut pe Tatal, ne spune Christos Isus. E singura finalitate care exprima infinitul. Infinit intrupat in finit, care poate vorbi despre finit si infinit in acelasi timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu