Am fost inselat. Mintit, furat, agresat, uitat, dispretuit, talharit, lovit, jignit... Daca esti cinstit, te intrebi cand nu ti s-a intamplat asta! E aiurea... Ti se intampla asta atata timp cat stii ce inseamna hotia si minciuna. Ideea cea mai stupida este ca sa devii hot, un hot ticalos, in fata lui Dumnezeu. Crezi ca tu ca om iL poti fura pe Dumnezeu, pentru ca o facem des, surprinzator de des...
Cineva ne greseste, ne face un rau atat de intens incat numai razbunarea poate face diferenta!
Am fost furat intr-o excursie in Uniunea Sovietica, acum cam 33 de ani de o tiganca si tatal meu suparat, furios, tremurand se gandea la cateva ore ca hoata aceea mai tarziu s-ar putea gasi pe un pat de spital...Serios? De ce?...
Dar si eu am fost pedepsit de cateva figuri crestine, sefi de biserica, pe care eu, ca om, dar evident nu banii mei, eu fiind sarac, cu doua servicii la un moment dat, nu i-am putut multumi, dandu-ma afara din biserica pentru saracia mea. De regula, bisericii ii pasa de saraci si nu-i alunga, dar acuma a fost altfel! Un sarac sa apere alti saraci, chiar e o problema!... Mai bine sa fie alungat!... ( Culmea acest har de a apara saracii m-a facut sa fiu ales ca reprezentant al salariatilor firmei unde lucrez multi ani mai tarziu, negociindu-le salariile, ramase oricum cam mici...Dar parca Stapanul mi-a zis sa continui cu acest fel de neimpacat al meu!)
A trebuit sa imbatranesc si sa inteleg un pic din ce spune Dumnezeu: razbunarea este a Mea! Ca El v-a rasplati! Ca atunci cand vreau razbunare, culmea razbunarea mea si incerc sa o execut, intru in conflic divin, incercand sa-L fur pe Dumnezeu! Daca El spune ca ceva, indiferent ce, este a Lui, cum ar fi sa vin eu si sa ii i-au dreptul si valoarea razbunarii Sale? Sau a oricarei proprietati a Sale?
*********************************
Nefiind mai bun decat nimeni, am incercat si eu in inima mea tendinta razbunarii! Un pastor in "intelepciunea" lui imi spunea ca trebuie sa ma duc la toti care mi-au gresit si sa le spun ca i-am iertat! Avand un model in Christos, El nu s-a dus la nimeni dupa Inviere si nici macar inainte sa le spuna despre iertare! Asa ca nici eu nu le spun despre iertare. Pentru ca eu percep greseala si iertarea mai aparte! Daca cineva mi-a gresit, doresc in fata mea si a lui Dumnezeu ca acel om sa inteleaga greseala! Sa isi de-a seama ca mi-a gresit! Mie si lui Dumnezeu!... Cu aceste idei surprind! Cu toate ca nu ar trebui!
Sa vad gresitilor mei paturi de spital si/sau iaduri e ceva oribil! Cu toate ca aud asta des! Daca cine nu isi intelege greseala, ce satisfactie tampita am eu despre spital sau iad? Suferinta e si trebuie sa fie interioara! Sau sunt un banal idiot!...
Daca aceia care mi-au gresit nu inteleg ce au facut, mi se rupe de razbunare! Daca constientizarea pacatului e inutila, eu sunt zero, nu pot face nimic! Nu iadul, nu boala, ci interiorul uman trebuie sa se cutremure la e(o)roare si pacat! Nu exteriorul, ci interiorul trebuie sa fie cutremurat! De aceea razbunarea nu trebuie sa fie niciodata exterioara, dorita din exterior, daca nu vine macar cate putin din interior... De aceea, poate, Dumnezeu spune ca razbunarea este a Lui!... Eu sa inteleg si ei sa inteleaga greseala! De acolo se naste iertarea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu