Nu o sa scriu ceva absolut nou. Ideea de
(non)revelatie divina pare in ultimul timp argumentul tot mai folosit pentru ca
Omenirea sa-L izgoneasca definitiv pe Dumnezeu din gandurile sale, pentru a
lasa loc doar acelor trairi interioare ce aduc un hedonism nedisimulat pentru
cei ce au la un moment dat puterea de a decide viata atat pentru ei cat si
pentru popoare.
Parca lumea
degenereaza cu o rapiditate mult mai mare decat atunci cand eram copil. Asa o
vad acum cand copilarie si tineretea au plecat departe de mine. Totusi semnele
ca Dumnezeu este pe cale sa incheie un capitol, daca nu cumva o carte, par tot
mai aproape. De la tinerii obraznici si neascultatori de parinti, continuand cu
o omenire matura ce lupta sa-L alunge pe Dumnezeu din Univers si un final rusinos
al acestei lumii, par doar cativa pasi ai acestei istorii tulburatoare sau mai
bine zis, tulburata de propria decadere.
