Revelatia divina si (post)modernitatea stiintifica, cu accidentele ei de masina!

  
Nu o sa scriu ceva absolut nou. Ideea de (non)revelatie divina pare in ultimul timp argumentul tot mai folosit pentru ca Omenirea sa-L izgoneasca definitiv pe Dumnezeu din gandurile sale, pentru a lasa loc doar acelor trairi interioare ce aduc un hedonism nedisimulat pentru cei ce au la un moment dat puterea de a decide viata atat pentru ei cat si pentru popoare.

 Parca lumea degenereaza cu o rapiditate mult mai mare decat atunci cand eram copil. Asa o vad acum cand copilarie si tineretea au plecat departe de mine. Totusi semnele ca Dumnezeu este pe cale sa incheie un capitol, daca nu cumva o carte, par tot mai aproape. De la tinerii obraznici si neascultatori de parinti, continuand cu o omenire matura ce lupta sa-L alunge pe Dumnezeu din Univers si un final rusinos al acestei lumii, par doar cativa pasi ai acestei istorii tulburatoare sau mai bine zis, tulburata de propria decadere.

 Stiinta s-a erijat intr-o noua religie ce nu mai este o alinare pentru nimic, doar pentru egoismul natiunilor. Daca stim tot mai mult despre ceva, stim in acelasi timp tot mai mult despre Dumnezeu, asta ne induc in minte ateii stiintifici cum a fost si Hawking.

 In  filmul Singuratatea florilor personajul Dumitru interpretat de regretatul actor Colea Rautu, intr-un dialog cu actorul principal interpretat de maestrul Beligan (alt regretat actor al scenei si ecranului romanesc) afirma ca el ar crede in Dumnezeu daca Acesta s-ar stradui sa existe catusi de putin. Cred ca e una din afirmatile cele mai putin convingatoare despre inexistenta lui Dumnezeu... Dumnezeu nu se straduieste suficient sa existe? Dar cum poti sa analizezi straduinta cuiva, daca e mare sau mica, sau chiar insuficienta, daca aceea persoana nu exista? Cum sa afirmi ceva despre cineva daca nu exista? Cum poti sa faci aprecieri despre ce face Cineva inexistent?  Se plange cineva de straduinta insuficienta a lui Jupiter, zeitatea suprema a romanilor, de a exista? Ii punem cineva Olimpianului ceva in carca si mai ales apare in injuraturile celui de religie romana, credincios convins ca religia romana este adevarata religie, si in care cu mandrie sustine ca s-a nascut?

 Evolutionistul Richard Dawkins, un autor ce duce o lupta constanta impotriva lui Dumnezeu, intrebat odata daca totusi religia crestina este adevarata si el va ajunge in fata lui Dumnezeu la un moment dat, iar Acesta ii va reprosa necredinta in El, care ii va fi raspunsul, cumva senin, autorul de carti ateiste, a zis ca nu i s-au dat suficiente argumente pentru a crede. Desigur, este un raspuns. Dar ce faci cand cu aceleasi tipuri si cantitati de argumente, altii (le-)au crezut? Nu cumva nu argumentele sunt problemele reale, ci ceea ce doreste sa faci tu nu atat cu ele, ci cu viata ta, cu fiecare moment al ei, cu trairile ce se vad si mai ales cu ce nu se vede de oricine?

 Ne plangem prin gura piticilor strambi la gandire si suflet, precum un mester Dumitru, de straduinta insuficienta a lui Dumnezeu de a exista, sau de argumente insuficiente, de dovezi neconvingatoare ale unei existente clare asa cum o dorim sa apara in fata noastra, dar nu luam in calcul, pentru ca nu vrem, posibilitatea ca revelatia Lui sa ceara o schimbare profunda a tot ce suntem, cunoastem si facem. Un Dumnezeu care nu cere nimic de la om, decat sa isi continue viata cum ii place, sau nici macar atat, fara vreo judecata finala, e cel mai bun Dumnezeu posibil pentru egocentrismul omenesc. Acela are argumentele suficiente pentru a convinge si pe Dawkins si pe nea Dumitru ca sa creada in El. Un Dumnezeu care nu deranjeaza poate fi acceptat instant de oricine! Un Dumnezeu precum este omul, este un zeu excelent! De aceea grecii si romanii aveau atat de multi zei decazuti, mai rai decat oamenii, mai netrebnici si ticalosi... Pentru ca superioritatea umana sa se manifeste si aici (omul masura tuturor lucrurilor- Protagoras), omenirea sa isi linisteasca astfel o constiinta chinuita. Un zeu mai pacatos decat mine nu ma va judeca niciodata pentru pacatele mele!

 Sfanta Scriptura vorbeste de revelatia divina! E suficient sa admiram stelele, imense corpuri cosmice, care impresioneaza prin marimea lor, iar unele fac din Soarele nostru efectiv o farama de nisip incandescent pierdut in oceanul rece si infinit al Universului. Vezi acolo o revelati profunda a puterii Sale. De aceea e pentru mine greu sa aflu de descoperirile savantilor cu privire  la acest uimitor Cosmos, care impresioneaza pe oricine are mintea deschisa si apoi sa vad ridicarea usoara din umeri a astrofizicienilor, care spune cam tot despre ce inseamna aceasta revelatie pentru ei, pentru viata lor: totul s-a creat singur. Mii de legi existente pentru un echilibru profund al Universului devine o intamplare fericita, sau un accident aparte. La fel cum exista aceasta Viata, accidentul numarul 1 al Universului, existenta Cosmosului fiind accidentul numarul 0, apoi venind accidentul numarul 2 adica Inteligenta, succesiuni de accidente, de coincidente stranii, adaugand tot mai multe coincidente pe masura ce studiezi Fizica, Chimia, Matematica si alte ramuri desprinse din ele, pentru ca la un moment dat Omenirea sa se poate autoanaliza si trage concluzii despre sine si despre tot restul, inclusiv ca Dumnezeu nu se reveleaza suficient pentru a fi credibil. 

 Carl Sagan, un alt astrofizician regretat, reprosa Crestinismului si celor ce urmau aceasta religie, subtirimea "argumentelor divine". In timp ce pentru popoarele ce se inchinau Soarelui avea respect, pentru ca astrul nostru are calitati incontestabile, sustinand in mod neindoielnic viata, pentru acele religii ce nu aveau nevoie de mijlocitori pentru a crede in Aceea Fiinta care le-a creat pe toate, inclusiv Soare si stelele, respectul era minim, daca exista in vreun fel. Si ca sa arate iudeo-crestinismului cat se insela ( in antiteza cu inchinatorii la idoli - fie chiar si Soarele sau luna), omul de stiinta arata ca o Revelatie divina absolut convingatoare ar fi fost scrierea de catre Dumnezeu pe astrul noptii a Celor 10 Porunci. Noi oamenii, in secolul XXI ne-am fi bucurat de revelatia saganiana a poruncilor divine, privind intr-un banal telescop ce il putem cumpara oricare dintre noi, cu cativa lei sau euro. Caci altfel cum sa crezi daca nu vezi? Dar o concluzie indirecta a acestui tip de gandire este ca Dumnezeu nu a facut asta, deci existenta Sa este insuficienta pentru a crede in El. Da! Dumnezeu nu se straduieste suficient sa existe si implicit sa se reveleze, de aceea putem sa ne continua existenta in mod identic, cu toate ca mesterul Dumitru vorbeste pasionat de caldura sufleteasca, fara sa ne spuna de unde crede el ca vine aceasta caldura, iar existenta sufletului, abordat chiar si in materialismul dialectic, mi se pare un nonsens. 

 Va povesteam acum ceva timp, de acel flacau simpatic, istet si cu crezuri ferme, care imi spunea ca Biblia nu e credibila pentru ca Dumnezeu nu a folosit celebra formula E=mc2 in Sfanta Scriptura pentru a ne revela astfel ca ea este Cuvantul Adevarului. Evident ca nici o carte scrisa vreodata de vreun om in lumina acestei idei nu era adevarata, nici macar partial, daca nu continea formula de mai sus. Inclusiv ce imi scrisese acest tanar nu putea fi adevarat... Sau in cazul lui era, pentru ca notase totusi formula? E o intrebare la care inca nu pot raspunde. Asa ca i-am spus de Ion Creanga, autor pe care personal il consider un om decazut moral si religios, dar care e posibil sa fi scris despre lucruri traite in copilaria lui, sau poate ca nu, atunci cand nu a trecut nici o formula matematica pe care noi cititorii sa o consideram ca dovada a vreunei farame de adevar. Tanarul care analiza Biblia prin spectrul formulelor de matematica si/sau fizica, si care in rest nu avea probleme cu scrierile altora, ce se doreau adevarate sau chiar adevaruri, mi-a oferit o sumedenie de cuvinte jignitoare aratandu-mi ca habar nu am pe ce lume traiesc, evident fara sa-mi ofere cateva formule stiintifice prin care sa isi dovedeasca adevarul afirmatilor despre nepriceperea mea, dar care trebuia luate ca atare.

 Se pare ca revelatia divina trebuie sa capete forma dorita de cineva anume. Cred ca nimeni sau cel putin nu stiu eu din Umanitate nu a gasit o formula acceptata de toti pentru a stabili realitatea sau nu a existentei lui Dumnezeu. Unul vrea texte divine pe Luna, altul formule stiintifice in Biblie, altii un batran barbos aparut pe Cer, altii sa li se mareasca salariul de 10 ori sau sa castige la Loto si atunci ar parea ca Dumnezeu se straduieste sa isi afirme existenta. Indiferent cat de serioasa sau nu, de egoista sau nu, ne apare revelatia in pornirea umana, numitorul comun este ca o parte din Omenire in mod obiectiv nu ar avea acces la ea. Nu stiu daca Carl Sagan s-a gandit serios la spusele sale, dar Cele 10 porunci scrise pe Luna ar fi fost invizibile sute si mii de ani de la scrierea lor pentru ca nu ar fi existat telescoape. La fel sute si mii de ani daca formule stiintifice existente in Biblie nu ar fi fost inteles de nimeni si atunci despre ce revelatii divine vorbim? Apostolul Pavel afirma ca revelatia este vizibila de oricine doreste sa o vada si sa o inteleaga. Nu trebuie stiinta sau competente tehnologice maxime pentru a recunoaste adevarul.

 O tulburatoare afirmatie a Domnului Iisus este aceea ca daca Moide si Profetii nu sunt crezuti,  afirmatiile unui om inviat din morti, revelatie care ar trebui sa schimbe mentalitatea si viziunea unor oameni decazuti, nu au nici o putere. Daca nu o face Cuvantul, din cauza refuzului permanent al inimii, nimic nu mai are putere revelatoare si convingatoare. Un om inviat din morti ar fi usor de eliminat din calculul unor oameni de stiinta, dar si a mesterilor simpli dar care stiu totul despre viata si lume, vazand doar o inselaciune, chiar una banala. Cuvintele scrise de Divinitate pe Luna, ar fi contributia vreunei civilizatii extraterestre avansate sau  a unei factiuni mai dezvoltate si plina de resurse a omenirii, care a scris Decalogul asa ca prin religie sa ne inrobeasca, doar asta e tot ce face religia de cand a aparut, nu-i asa? Iar formulele de fizica ale secolului XX sau a secolelor urmatoare, arata capacitatea umana a unor genii de a produce o matematica sau fizica superioara cu sute de ani inainte de timpul lor si care au folosit combinatia de matematica si religie pentru a conduce, identic, lumea. Ori tocmai aici mi se pare remarcabila intelepciunea divina, care nu a cazut in plasa dorintelor umane sterpe, ca sa se reveleze oricand si oricum, pe baza unui sentiment omenesc dornic de distractie si nu de cainta, precum cel al lui Irod cand a dori sa-L vada pe prizonierul Iisus, ca sa-i faca regelui vreo minune, convins ca atatia altii din timpul sau al nostru, ca avea de-a face cu un circ religios. Iar cei ce sustineau Adevarul sunt niste comedianti, niste scamatori sau palavragii cu priza la public, precum Ioan Botezatorul, care alunga macar pentru scurt timp plictisul vietii si care puteau fi opriti oricand cu o sabie si o tava sau un lemn si cateva cuie, cand distractia nu mai era atat de distractiva, ci aducea ofensa raului din cei ce conduceau. Dar nu numai lor.

 Personal cred in revelatia adusa de Scriptura. Cred in Revelatia adusa de Christos si cred ca dincolo de El nu mai e nimic. Barbosi aparuti pe cer, maini care scriu cuvinte "divine" cu ajutorul norilor si care nu puteau fi anhilate de aviatia de vanatoare sovietica, oameni care si acum scriu carti cu ce le vorbeste Dumnezeu  in mod direct, am auzit incepand cu anii '80. Inclusiv de intoarceri la Dumnezeu de ordinul milioanelor de suflete, datorita acestor fenomene religioase. Unde sunt ei azi e greu de spus. Pentru ca ni se spune ceva tulburator:

"După ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe feluri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a făcut si veacurile." (Evrei 1:1-2). 

 Iisus Christos nu a fost o adaugire, inca ceva la ce fusese inainte si inca ceva la ce urma sa mai fie, ci un final la Cuvantul si Revelatia divina. Nimic din ce a urmat nu a mai fost si nu va mai fi Revelatie sau Cuvant divin universal si obligatoriu valabile. Pot exista, desigur, revelatii personale, cuvinte personale de sprijin din partea lui Dumnezeu pentru credinciosii, dar nimic nu mai are putere de a transmite si transforma Omenirea prin noi Adevaruri, caci daca ar fi asa inseamna ca Evanghelia lui Christos este incompleta. Iar completand-o cu inca ceva nu vom stii niciodata unde ea ar capata o forma finala, clara si convingatoare. In orice zi am putea experimenta inca ceva sau mai grav: altceva!  Ca niste legi ale circulatiei ce s-ar schimba zilnic, iar cea mai mare tragedie si/sau curaj sinucigas ar fi sa urci la volan sau sa iei un autobuz in astfel de conditii. Si asa cum musulmanii isi vad Coranul, gandit de o fiinta divina schimbatoare, care poate schimba Cartea lor religioasa de baza cand vrea muschiul lui, crezand ca o astfel de viziune asupra zeului lor e o dovada de smerenie a credinciosului islamic, nu o dovada a unui caracter instabil, o slabiciune evidenta si fara leac a zeului lor!

 De aceea nu ma deranjeaza supararea lui nea Dumitru care avea o problema cu fratele sau cel egoist, dar l-a "atins" mai degraba pe Dumnezeu inexistent, care nu se straduia suficient sa-i faca pe plac. Sau Carl Sagan care ii vede destepti pe inchinatorii la Soare de acum cateva mii de ani, dar nu si pe cei ce nu aveau nevoie de "mijlocitori" materiali (fenomenala credinta iudaica si a lui Iov - care spre deosebire de intreaga umanitate religioasa de atunci vedeau in astrele ceresti revelatia puterii divine, nicidecum vreo divinitate!) pentru a crede intr-un Dumnezeu transcedent, dincolo de revelatii egoiste, mici, temporale si fara efect. Dincolo de afirmatii ca revelatia divina e subtire, prea putina, cand, de fapt Revelatia contine tot ce este necesar pentru a fi luata in seama, pentru a fi crezuta, pentru ca sa schimbe inima. Dar aici e, cum spuneam, partea cea mai dureroasa: revelatia nu e un foc de artificii care sarbatoreste ceva o data pe an, ci o urmare zilnica a lui Christos. E o cruce, un drum anevoios dupa Cineva, o moarte a tot ce a fost inainte si nu o idee banala, o stire in plus, un gand pentru analizat poate la pensie, ci o realitate efectiv traumatizanta! Sa fii altfel, sa renunti la tine insuti, sa inveti de la Christos, sa nu spui nimic cand te arde limba, sa vorbesti si sa condamni atunci cand ti-ar place sa admiri in tacere, sa dai, nu sa furi, sa cedezi si sa taci cand zgomotul cuvintelor tale ar putea crea o furtuna... Cam greu toate acestea! De aceea nea Dumitru sau Sagan ori Dawkins au problema, instinctiv stiu ca Dumnezeu e acel indicator cu Drum Interzis. M-ai bine sa spunem ca nu L-am vazut sau semnul nu a fost suficient de convingator. Nu a prezentat destule argumente pentru a fi bagat in seama.

 Lucrez intr-un loc unde la doua sute de metri de biroul meu, se afla o bariera semiautomata tip SAT. Cand un tren se apropie la circa 800 de metri de bariera aceasta se "inchide", avertizand apropierea trenului, vizual pe o parte si alta a barierei cu lumini rosii foarte puternice, intermitente, care avertizeaza si un orb. De asemenea incepe se auda un sunet foarte puternic, sa-i spun asa, sinusoidal in amplitudine si armonica, de vreo 100 de decibeli, la fel si pe o parte si pe cealalta a caii ferate. Dar asta nu e tot. Cu toate ca ar fi suficient, cred eu, tot acolo exista si Crucea Sfantului Andrei, o atentionare in plus. Ba chiar si un text scurt care avertizeaza orice sofer sa fie atent la indicatiile barierei(sic!). Cand nu se apropie nici un tren arde o lumina alb clipitor pe ambele parti ale trecerii la nivel, asigurand soferii ca nu exista nici un tren in zona. Cu toate acestea de fiecare data cand lucrez, si va spun sincer ca nu e nici o exceptie de la regula, vad masini sfidand orice, semnalizarile rutiere, legiile rutiere, trenul de cate sute de tone care se apropie in viteza, si ce e mai pretios viata lor si a celor cu care sunt in masina. Efectiv a ajuns sa imi fie groaza sa privesc spre bariera, dar asta e una din partile nenorocite ale muncii mele. dar eu sunt specatator fata de mecanicii de automotoare care sunt in primejdie sa isi piarda viata atat de des! Iar cei ce dispretuiesc avertizarile o fac pentru economisirea timpului - atentie! a unui timp mai mic de un minut, uneori doar de cinci secunde!... O sfidare de acest tip efectiv ma nauceste, ma lasa fara cuvinte si ganduri. Iar accidentele au loc. 

 Ultima data accidentul s-a incheiat "fericit". Soferita care vorbea la telefon nepasatoare fata de avertismentele audio si video care aratau apropierea trenului a oprit pe pasaj, realizand ca trenul vine, fiind la vreo 150 de metri, a dat inapoi un metru, prea putin, iar trenul a  rupt "botul" masinii cu scara de otel al automotorului, cu o actiune de "barbierire" a autovehiculului. Ocupanta locului din dreapta realizand dupa cateva minute ca era sa fie ucisa de actiunea soferitei a lesinat la cateva minute. A venit repede politia, SMURD-ul, seful sectiei feroviare, seful districtului Linii - excelent in atitudinea si ajutorul dat- si apoi m-am dus cand timpul mi-a permis. Majoritatea cumparatorilor de la Penny Rasnov erau iesiti pentru a-si da cu parerea asupra accidentului. Toti stiau tot despre toate!

 Din fericire nu a fost mai mult decat un autoturism avariat 40%, nu mai stiu exact! O tabla se indreapta usor se spune, dar nu la fel si o gandire, adaug eu. Si aici e vorba de 40% tabla si 100% gandire.

 Dar vina? Vina e o alta discutie. Vina nu a fost a soferitei, vina a fost a instalatiei SAT - a barierei - care exact in momentul in care doamna dorea sa treaca cu automobilul, nu a mai dat avertizari audio, alarme video, nu mai era Crucea Sfantului Andrei, nici textul acela despre atentionarile ce trebuiesc luate in seama, nici semnalele date de tren, nimic. Asa a declarat ea cu nonsalanta domnilor agenti de la Politia Rutiera. Si bineinteles ca ea nu vorbea la telefon... Acolo la pasaj nu mai era decat o instalatie nefolositoare, un schelet argintiu, daca mai era si asa ceva, care nu se straduia deloc sa existe cumva, sa avertizeze ceva. Altfel ar fi fost crezuta, respectata... dar totul era tacut si orb. Nici un semn, nici o avertizare, nici o relevare a vreunei situatii aparte in trafic. Nimic.

  Sunt prea putine semnalizari si avertizari, ni se spune! Ba chiar nu sunt deloc! Daca erau, tovarasul Dumitru ar fi fost acum in Rai, radical schimbandu-si viata din comunist interesat de planul de la fabrica in credincios, mergand in saline reale ca ocnas, pentru Dumnezeul iubit, nu in decoruri de film, asa cum a jucat in atatea filme! Pentru ca ar fi crezut! Cu tot riscul ce se doreste sa fie real cand nu iti reduci viata la cei ai 94 de ani ai unui Colea Rautu! Ci la un doar Infinit!

 Dar nu sunt suficiente dovezi, ne spun calatorii astrospatiali, urcati temporar pe culmile unei glorii efemere, de unde isi dau cu parerea despre orice. Ascultati de o prostime cu veleitati intelectuale... O spune el, inteligentul roman cu doua clase, convins de clase superioare in privinta divinitatii, nefiind adevarata si reciproca, un cioban ce spune ca Dumnezeu exista pentru ca i s-a revelat... Nu exista nimic, pentru ca revelatia ar trebui sa imbrace haina unei identitati personale pentru a convinge persoana. Daca Revelatia nu convinge pe fiecare in tipul si sensul dorit de fiecare om ea nu este "relevanta". Nu e consistenta, nu are valoare de adevar, nu convinge! O zicea sau crede si Hawking, o spunea si crede Sagan uitandu-se la Luna...  Poate, poate....Asteptand civilizatii extraterestre sa scrie decaloguri pe luna sau pe trimestru, facand o gluma amara, formule pe undeva prin carti sfinte, ca sa nu creada in nimic, nimeni, secole.  Si sa se intrebe unii cu putere de a (re)scrie, ce vor scoate formula afara din Scripturi, de ce exista asa aiureli acolo...