Maretie si blasfemie

 Nu stiu ce simte un om cand se gandeste la Dumnezeu, dar eu cred ca El e Cea mai Minunata Fiinta! Cred ca e plin de iubire, de mila, de intelegere, de iertare, altfel sunt sigur ca eu nu as scrie azi aceste randuri. As fi probabil inlantuit in Seol, asteptandu-mi judecata finala. Dar sunt convins ca nu toti simt la fel, ci dimpotriva ideea ca exista un Dumnezeu ii face pe unii sa se revolte. Nu crezi, dar esti revoltat, iata un paradox greu de trecut cu vederea.
 Priveam cateva din minunatele fotografii facute de telescopul Hubble.
Pana si autorul scurtului articol aparut pe site-ul Antenei 3 ne vorbea de maretia lui Dumnezeu. E atat de rar sa mai gasesti un redactor vorbind de Dumnezeu si de frumusetea Creatiei sale. Pentru ca la moda e sa spui ca intamplarea le-a facut pe toate, de la firul de "nisip" cosmic, la sentimentul de iubire, la frumusetea unui zambet si gangurit de bebe...Totul e praf si chimicale ce exista undeva in Cosmos, nimic mai mult.

 Dar in orice adorare a lui Dumnezeu apare mai devreme sau mai tarziu si Satan, ca sa incerce sa acuze pe cineva (Iov 1:6), chiar pe insusi Dumnezeu. Omul care il asculta pe cel rau gaseste foarte pertinente vorbele ticaloase ale diavolului. " I-a uitati-va dom'le la Africa unde mor copii de foame!..." zice necredinciosul dupa care urmeaza automat si blasfemia adresata aceluiasi Dumnezeu in care zice ca nu crede.
 Citeam zilele trecute cartea Deuteronom si mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata. Acele porunci date de Dumnezeu erau calea spre fericire a poporului Sau. Daca Israel nu a fost de cele mai multe ori convins ca ele ii pot aduce lumina, adevar si implinir, a cautat-o in sine si la popoarele pagane dupa reguli cat mai demonice dupa care sa se ghideze. Iar aceste reguli au facut ca Israel sa dispara de pe harta ca tara,pentru sute, iar mai tarziu pentru 1900 de ani. Asa au inteles cat de amar este sa parasesti pe Domnul. Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor. (Ieremia 2:19). Nimic nu s-a schimbat. Omenirea il paraseste pe Dumnezeu si tot ea spune ca in cadrul ei oamenii mor de foame, razboaie, cutremure, iar apoi vina este aruncata asupra lui Dumnezeu, ba chiar mai mult, este argumentul " suprem" al demonstratiei ca El nu exista! Caci daca Yahweh ar exista in mod cert acestea automat ar dispare. Chiar daca i s-ar intoarce spatele  mereu, Dumnezeu fiindca e bun, ar trebui sa faca orice, la infinit, pentru ca omenirea sa o duca bine, chiar daca omul ar face doar raul, Creatorul ar fi obligat de insasi natura Sa sa repare la infinit dezastrele noastre. Pentru ca daca noi nu suntem buni, Domnul trebuie sa fie. Daca noi gresim, El trebuie sa vina permanent cu solutia miraculoasa si sa repare erorile pe care le facem. Dar intrebati-va: un fiu care i-ar intoarce mereu spatele tatalui sau, facand doar tot ce i-a spus parintele ca nu trebuie sa faca, ar trebui sa se mire cineva ca la un moment dat, si-ar gasi si el tatal cu spatele intors la el? Poate doar asa ar intelege ca razvratirea isi are pretul ei.
 Tatal nostru divin e bun, neindoielnic, dar e drept in aceasi masura. Iubirea inseamna sa accepti si spatele intors, chiar de versi lacrimi, tu, ca parinte, nu poti sa decizi la infinit pentru copilul ce se crede matur si liber...Vorbim atat de liber-arbitru, dar ni se pare nedrept la un moment dat cand lumea noastra se prabuseste, sa avem dreptul acesta! De ce? Ii cerem lui Dumnezeu libertate, dar il blasfemiem imediat ce ne lasa in aceasta slobozenie a voii si nebuniei noastre. Ne infuriem ca nu vine cu solutii reparatorii, dar ii refuzam din start solutiile de preventie. Vrem sa invatat alfabetul fericirii de la litera Z, de la final, dar refuzam sa invatam ce este multumirea si implinirea atat materiala cat si spirituala de la litera A. Dorim rezultate pozitive, dar nu ne asumam actiunile care duc la ele. Dorim vindecarea cea dulce si izbavitoare, dar nu dorim pastilele care lupta cu boala noastra atat de crancena, pentru ca medicamentele sunt amare, si lupta cu infectiile dureaza prea mult. Vrem totul instantaneu, fara nici un strop de suferinta, fara nici un gest de sacrificiu din partea noastra...Aha! Dumnezeu tre' sa vindece Africa in timp ce noi privim insetati la EURO 2012, dupa alergatul spre porti fictive, plangand apoi cu lacrimi de crocodil ca au murit in Somalia niste copii! Asa, printre cele cincispe' minute de pauza intre reprize! Ticalosi mai suntem!...
Va spuneam ca am citit Deuteronomul si unul din versetele interesante era acesta: Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Deuteronom 15:7. Dumnezeu da o solutie de lupta impotriva saraciei, dar nu spune ca va turna aur din cer saracului, ci cel care are posibilitati materiale trebuie sa il ajute pe fratele sau. Cand Isus Christos a inmultit painile si pesti, le-a spus ucenicilor:„Daţi-le voi să mănânce" Marcu 6:37. De ce noi, Doamne? Si nu Tu?... Minunea o face Dumnezeu, dar mainile prin care se face sunt ale noastre! Noi trebuie sa ducem painea si pestele, iar la final tot noi vom duce cosul.
 In Foreign Policy Romania, in numarul din ianuarie-februarie 2012 in materialul "13 retete de salvare a economiei globale", in prima reteta, cea propusa de Paul Kedrosky, un lider important al fundatiei Kauffman acesta afirma in articolul "Stergeti datoria lumii" : Avem nevoie de un jubileu al datoriei: o eliminare masiva si organizata a datoriei in lumea dezvoltata. Numiti-o eliberarea de datorii a lumii intati, daca vreti.
 Ideea jubileului datoriei isi are originea intr-o carte a Vechiului Testament, Leviticul, care porunceste ca o data la 50 de ani sa iertam toate datoriile. Este putin probabil ca asemenea festivaluri de salvare de datorii sa fi avut loc vreodata intr-un mod sistematic. Pana la urma, cine ar imprumuta ceva in Anul 49 daca ar fi constientca in Anul 50 se vor ierta datoriile? Ideea este insa de retinut: societatile acumuleaza constant o datorie ucigatoare, pana cand economia nu o mai poate suporta, moment in care trebuie sa scape de ea.
 Cine ar face ceva pentru cei saraci in Anul 49? Cel ce isi iubeste semenul si care da negandindu-se ca va mai primi ceva inapoi! Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi (Luca 6:34-35).
 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.(Matei 7:12)
 Nu l-a intrebat insa nimeni pe acel domn care "plange" pentru cei din Africa, cam ce a facut el pentru ei. Il lasa pe Dumnezeul in care nu crede sa se ocupe si de acest caz? Vedeti cum suntem de ipocriti?  Iacov arata in Epistola sa la capitolul 2 cum ipocrizia religioasa este mai degraba o lipsa de credinta, sau daca vreti o credinta  moarta. Dar se pare ca "moralitatea" are gura mare cand e vorba sa ne spuna ca altii gresesc, in timp ce viata noastra e inghetata. Richard Wurmbrand spunea odata ca cel mai greu este pentru un ateu. Richard, ca si crestin, se ruga lui Dumnezeu in speranta ca Domnul se va indura de sarac, de flamand si de cel asuprit, pe cand ateul, daca este o persoana morala, va trebui sa se bazeze doar pe el insusi si asa sa actioneze.
  Nu se gandeste nimeni o secunda ca atunci cand natura se dezlantuie poate fi vina omului, dar ca si diavolul loveste cu putere in omenirea care i-a intors spatele lui Dumnezeu. Faptul ca Somalia este o tara atat de afectata de foamete este in primul rand datorita unui razboi civil care nu se mai termina. Este vina lui Dumnezeu ca exista atat lacomie si orgoliu in oameni? Ca nu mai exista mila, ci doar un profund dispret si ura?...Cum ar trebui El sa actioneze ca sa ii multumeasca pe toti? Si pe ateul care il blasfemiaza in Romania si pe generalul somalez care vrea sa cucereasca intreaga tara si sa o conduca apoi ca un despot?....In timp ce copiii mor de foame sau ucisi de gloantele altor copii inrolati cu forta in trupele fanatice ale generalilor facuti la norma care se lupta pentru suprematie?
 Ca veni vorba de multumire tuturor, o povestire reala spune ca un mare magnat care si-a ridicat un imperiu financiar de la zero, a fost intrebat odata de cativa studenti de la o universitate de economie care este secretul succesului sau. Omul modest a ridicat din umeri si a spus: Nu stiu care este secretul succesului, dar stiu clar secretul insuccesului - sa incerci sa-i multumesti pe absolut toti! Biserica Primara in forma sa aparte, unica pana in ziua de azi, a fost subminata de nemultumire si invidie. (Fapte 6:1). Ori unde isi incepe lucrarea cartirea, mai e putin loc pentru actiunea credintei (Numeri 11:1). Si daca e ceva ce incearca sa elimine credinta aceasta e cartirea. (Numeri 20). Pana si Moise a clacat in fata unui popor mereu cartitor si rasculat, gata de scandal, gata sa il ucida, dupa tot ceea ce vazusera ca Yahweh facuse pentru ei, prin acest devotat slujitor. Exista un moment cand efectiv nu mai poti! Cand tot ce faci devine un subiect de repros si cartire pentru cei care toata ziua stau nepasatori si privind la tine aroganti si iti "rumega", diseca viata si activitatea.
 Fara o schimbare interioara, lacomia, mandria, fanatismul religios, ura de clasa, ura de rasa vor produce mereu victime. Nu exista solutie in afara smereniei si credintei in Dumnezeu, Cel ce prin Dragostea Sa unifica inimile transformandu-le in una.Atunci armele vor tacea, hotia va disparea, lacomia va parea tuturor ca o uraciune. Atunci copilul sarac si flamand va primi hrana de la copilul obez din America sau Europa, hranit de tot felul de fast-fooduri cu o hrana chimizata, doar sa desfete papilele gustative cu arome ce nu se gasesc in natura sub o forma atat de intensa, acel ciudat Umami, si care il face pe om sa fie aproape la fel in pericol ca si cel subnutrit. Atunci cei cinci dolari sau euro dati pentru o chiftea umeda si atemporala de la McDonald's , vor putea fi mai bine dati  organizatiilor crestine si/sau de binefacere, celor care pot si au cu adevarat pe inima sa ajute in Africa sau oriunde in lume pe cei sarmani, nu ca cel ce stie doar de la TV ca in Africa se moare de foame, cand schimba de pe canalele de sport, pe acelea in care vede si altceva.. Pentru ca si in tariile dezvoltate se moare de imbuibare, de stress, de droguri, de SIDA. Daca vrem sa cautam vinovati ii vom gasi in societatea de "consum", care produce atata pentru stomac sau ochii, dar aproape nimic pentru spirit sau inima.
 Nu ar trebui un astfel de om sa fie suparat ca in Vest unii traiesc mult prea bine? De ce sa existe suparare doar pentru ca unii au prea putin si sa nu fi manios ca altii au prea mult? Ambele sunt periculoase!(Proverbe 30:7-9). Dar din cate am observat eu, nemultumirea este o boala a celui care are prea multe, mai degraba, decat a celui lipsit. Si tot cel care are va darui mult mai putin celui nevoias, decat cel care e sarac, dar reuseste sa faca din saracia lui un besug de darnicie. (2 Cor 8:2). Dar cel mai ieftin lucru pe lumea asta e critica si blasfemia! E simpla, e banala...Trebuie doar sa deschizi gura si sa pui un NU in fata la orice cuvant sau idee pozitiva. Cu asta incepe si ateismul; cu un NU mare si hotarat. (Psalmul 53:1). Si cred ca iadul tocmai asta e: un NU mare si vesnic, pe care omul si-l alege pentru ca sa sfideze bunatatea si maretia lui Dumnezeu. O alegere a blasfemiei si sfidarii dincolo de viata aceasta!