Nu stiu cat de multe forme ale pacatului sunt mai apropiate mandriei precum este minciuna. Ea incearca mereu oferirea unei noi realitati, o realitate aparenta, care tinde sa manipuleze spre obtinerea unui castig, a unui avantaj sau eventual a unei "scapari" atunci cand omul este pus in fata unei primejdii din care nu stie cum sa scape. Daca frica poate genera minciuna in vederea unei scapari, unei eliberari, minciuna generata de mandrie este pur si simplu oribila. Cineva pe un site crestin facuse un sondaj de opinie in care intreba alti oameni daca manipularea cuiva este sau nu un pacat. Ciudat mi s-a parut ca unii nu credeau ca ar ar fi pacat. Dar ar trebui sa stie cei care manipuleaza sau incearca asta, ca forma suprema de manipulare a omului este vrajitoria, unul din lucrurile atat cumplit de urate de Dumnezeu, caci acolo dorinta celui ce manipuleaza este de anhilare partiala sau totala a vointei celui manipulat. Dar o regasim si in forma soft si aparent inofensiva, sub titulaturile ei medicale, ale hipnozei!
Indiferent daca omul a dorit sau nu sa asculte de Cel PreaInalt, El i-a respectat vointa, libertatea de alegere. Atat de mult incat niciuna din fiintele Sale pornind de la om, arhangheli, serafimi, heruvimi sau ingeri, nu au fost nici o clipa legati in vreun jug al constrangerii spirituale sau sentimentale. Adevarul sta mereu in libertate nu in constrangerea spre ceva, cat de maret ar fi acel Ceva! Putem alege si aici gasim adevarul. Orice forma de inrobire este minciuna si ticalosie! Orice lant ce incatuseaza mintea si inima cuiva chiar in numele adevarului sau iubiri este o grosolana mistificare a Adevarului si Iubirii pe care Domnul ni le-a lasat!
Poate mai mult decat in alte dati remarc atat de usor minciuna si ma simt atat de deranjat de ea. Caci ii vad a ceea mandrie ce se ascunde in spatele ei! In ultimul timp cand situatia la serviciu cerea, am avut nevoie da cativa oameni, cativa colegi sa participe la anumite activitati esentiale in primul rand noua, nu doar firmei unde lucram. Fiecare s-a scuzat in mod penibil, de parca asistam la aceea nunta de Fiu de Imparat, unde scuzele auzite de trimisii Imparatului atingeau ridicolul. Fiecare dintre cei invitati isi gasisera nu doar scuze mincinoase, ci si mandria de al dispretui pe Imparat: Uite eu mi-am luat niste boi, pe care vreau sa-i incerc, ca mai nou afacerile se fac pe neve! Intai cumparam dupa aceea vedem ce am luat! Ei sunt mai importanti oricum decat Tine sau Fiul Tau, Imparatule!... Eu tocmai m-am insurat, si chiar daca puteam sa te invit la nunta mea, eu nu am facut-o! Ba nu vreau sa vin nici la nunta Fiului Tau!... Eu mi-am cumparat un ogor si trebuie sa-l vad acum, ca habar nu am daca e bun sau rau! Asa ca nu vin! A ce suna aceasta decat a mandrie ordinara care spune ca Imparatul e o fiinta care nu intelege adevarul, ca acesti oameni ii sunt superiori, iar minciuna lor este superioara insasi realitatati! Asa ca eu i-am rugat pe colegii mei si pe alti amici sa nu ma mai minta. Imi pare ca ma considera un idiot in timp ce ei au senzatia ca sunt niste genii!
Insa cel mai ridicol nu este sa incerci sa ii minti pe altii. Mereu mi-a fost greu sa inteleg acele ganduri ale lui Lucifer atunci cand planuia sa-L doboare pe Dumnezeu! Cum a fost posibil ca sa creada ca poate sa il inlocuiasca pe Dumnezeu intr-o zi, sau ma rog, cum se desfasoara succesiunea evenimentelor in lumea spirituala! Cum de a putut sa creada ca Il va tine undeva legat pe Dumnezeu doar pentru aL folosi ca sursa de energie si viata...Nu am putut sa inteleg pana nu am inteles cat de teribila a putut fi mandria, care a nascut o minciuna a carui victima a fost insasi Lucifer. Pacatul la zdrobit pe Lucifer inca inainte de a actiona! Mandria si minciuna, cele doua fatete ale pacatului primordial au nimicit planul diavolului inainte de a fi pus in aplicare. Pacatul il nimiceste pe acel ce il accepta in fiinta lui inainte de a lovi in altcineva. Distrugand imaginea lui Dumnezeu raul distruge sufletul celui cel accepta! Minciuna incearca sa duca amagirea mai departe, promitand ca totul e OK, ca lupta cu Dumnezeu poate fi castigata, ca Dumnezeu inca poate fi fentat. Adam a fugit intr-un tufis dupa pacatul sau, crezand ca asa poate crea o noua realitate inaintea lui Dumnezeu. Asa a incercat ceva mai tarziu Cain crezand ca Dumnezeu e ca tatal sau Adam, usor de mintit si de controlat. Ca e doar o fiinta pe care orice minciuna il poate pacali! Pacat ca nu a inteles nimic din caderea tatalui sau.
Omenirea in naucirea care si-o traieste crede ca poate orice! Poate sa faca tot ce isi doreste, tot ce isi propune daca isi gaseste strategia valabila. Din pacate asistam la un bombardament al minciunii, care crede ca dupa mii de ani de progres trebuie sa existe si mii de ani de solutii si strategii care sa faca Pamantul asta mai devreme sau mai tarziu un rai al omului detasat de Dumnezeu. Asta a spus filozofia comunista, dar nici capitalismul actual de care personal mi-e scarbit sufletul, o tine sus si tare cu cuvantul prosperitate pentru popoare, mai ales cand toate o iau la vale si greu de crezut ca mai poate exista o revenire.
Minciuna - iata cine sta la masa cu regii si cu cei ce conduc natiunile. Minciuna - iata cine este cea care este ce ii invata pe oamenii de stiinta cand fac afirmatii fara acoperire, mai ales cand vorbesc despre tot ce este in trecutul Umanitatii si a Pamantului, asa cum afirma celebrul Carl Sagan despre Teoria Evolutiei, aducand cel mai puternic argument in favoarea ei: Asa trebuie sa se fi intamplat! Aha, deci asa stau lucrurile!...Orice piedica sau blocaj de netrecut in fata evolutiei, trebuie sa fi fost depasit de insasi, caci altfel nu ne-am fi aflat aici, ne spune astrofizicianul, fara sa argumenteze cu ceva, dar argumentul suprem este ca deja suntem aici. Dar iar ma simt ca un idiot ce poate fi prostit de aberatii lipsite de noima, ascultand astfel de afirmatii pline de stiinta si logica! Pana la urma si minciuna e o vorba, spune o inteleapta vorba din popor.
Pavel insa afirma cuvinte foarte dure in Romani capitolul 1 pentru multi care inteleg libertatea ca situatia in care fiecare are dreptul sa faca orice din el sau din cei din jur :Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. (versetul 18). Nu exista minciuna, daca nu exista in primul rand nelegiuire, iar aceea nelegiuire este aroganta cu care tratam totul, mai ales pe semenii nostrii. Cu care il tratam pe Dumnezeu, cu care il condamnam pe Dumnezeu la inexistenta sau la o existenta similara cu a noastra, cu bune si rele, cu puncte forte, dar si slabiciuni, pe care ca si diavolul, avem impresia ca le putem exploata, cu un Dumnezeu care nu e capabil sa creeze pana la cote maxime, daca nu are sprijinul Evolutiei, care este legat de Om sau Natura, Mama-Natura (un concept ce se vrea a fi filosofic, abstract, daca nu ar fi atat de prezent in mentalul uman, dar care ni se spune ca este o realitate, cauza si efect, si in mod paradoxal folosita ca inlocuitoare a lui Dumnezeu, cu tot ce ar implica acest aspect) pentru a-si justifica existenta, o existenta searbada pe care omul care crede ca stie ce e aia stiinta iL poate sterge dintr-un condei, daca asta vrea. Si cititi in continuare Romani 1! Inlocuirea lui Dumnezeu cu tot ce contine biosfera Pamantului cu aceasta zeita a minciunii numita Natura, despre care nu ni se spune cum poate crea, modifica, transforma, evolua in altceva, daca ea nu este ceva, un ceva care sa isi aiba doza ei de ratiune si mai ales scop. Caci scopul denota analiza, vointa, dorinta! Ori cred eu ca acestea nu sunt atributele unei multimi de roci sau a climei de pe Terra. E mult mai mult! Dar versetul 25 are o concluzie la acest fals numit Natura, care are, asa ni se spune, in sine toate procesele necesare unei transformari de la mic la mare, de la minim la maxim de la simplu la complex, sfidand intr-un mod grosolan Legea a doua a termodinamicii, Legea Entropiei: Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Exista o lupta intre Adevar si minciuna. Exista o realitate ce se incearca a fi inlocuita de fals. Ba inca s-a mers atat de departe incat totul e in functie de perceptia fiecaruia. Nu exista alb sau negru decat in functie de cat de mult le percepem asa. Nu exista lumina sau intuneric, decat daca asta simtim fiecare de noi. Nu exista Dumnezeu, ci Natura! Asa cum nu exista adevar sau minciuna, ci concepte filosofice pe care le acceptam sau le respingem!
Mandria ne impinge la a dori sa fim la moda, sa fim in ton cu lumea, chiar sa o depasim. Sa incercam orice pentru a fi diferiti, pentru a parea altfel. Un altfel care care chiar daca nu are valente pozitive, e altceva. Nimeni nu isi va putea iubi apropele daca crede ca acesta e altceva fata de sine. Ideologiile politice tocmai asta afirma: ca suntem cativa mai mult sau mai putin identici in crezuri si in teluri care luptam impotriva celor ce ne sunt diferiti si rai. Dar spuneam odata ca nu putem sa ne iubim apropele decat in masura in care il vom regasi in noi. Isus Christos ne-a iubit atat de mult ca s-a regasit pe Sine in fiecare dintre noi, in aceea farama de Dumnezeu care mai palpaia in noi, ascunsa, murdarita, dar inca acolo...! Asa a putut sa moara pentru fiecare dintre noi! Asa a putut sa infranga mereu minciuna din mandria adusa de Satana si sa ne aduca Adevarul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu