Insa Tim LaHaye are insa dreptate atunci cand analizeaza tipurile de temperament cu minusurile lor ce pot fi corectate de puterea lui Dumnezeu.
In principal cele doua puncte majore in care temperamentele primesc note mici sunt mania si teama, cel putin asa le vede LaHaye, bazandu-se pe interpretarea sa din Sfanta Scriptura si pe cele afirmate de psihologi crestini cu care scriitorul a discutat. Dar cu toate ca autorul vede remediul maniei si fricii in cuvintele Scripturii, la un moment dat, fara sa isi dea seama, isi arata propria sa frica facand o afirmatie aproape tulburatoare, chiar de neinteles: Lipsa de viziune este raspunzatoare de majoritatea comportamentelor apatice ale tinerilor de azi. Societatea noastra i-a supraprotejat pana in punctul in care au ajuns lipsiti de provocari. Acum avem o generatie in dezvoltare pe mana noastra care s-ar putea sa nu doreasca sa-si apere tara impotriva unui dusman atat de satanic cum este comunismul.
Am ramas surprins cand acest autor si-a revelat teama sa in timp ce venea cu solutii pentru altii. Este un paradox cu care suntem confruntati toti crestinii care dam sfaturi: unele solutii pe care le oferim altora, nu ni le oferam mai intai de toate noua...Caci era in cazul scriitorului tineretul anului 1966 atat de putin capabil sa "inteleaga" si sa "lupte" cu comunismul? Caci vedem ca acesta se prabuseam 23 de ani mai tarziu cand tineretul american din 1966 era suficient de "copt" si capabil sa loveasca in comunismul ce-l deranja pe domnul pastor. Dar mai important era o alta intrebare: Constituia comunismul locul unde satanismul era de cea mai pura esenta, sau esenta satanismul se afla mai degraba in neascultarea omului fata de Dumnezeu, dar fata de diavol, iar acolo ar trebui sa fie locul unde crestinul lupta, nu luandu-se la tranta doar cu ideologiile secolului XVII, XIX sau XX, care, da, e adevarat, au insangerat omenirea? Pentru ca cred ca ideiile Revolutiei franceze care s-au modificat, transformat si adaptat pe parcursul a doua sute de ani, in principiu au fost mulate excelent pe nepasarea si necredinta francezului de rand, care a vazut religia o afacere a preotilor, iar dincolo de vorbele lor spuse duminica nefiind nimic. Apoi la rand a urmat europeanul invatat de Marx, Nietzsche sau Darwin, ca pana acum omul a servit doar opiu religios care l-au blocat la un nivel de rob.
In 1966 a fost publicata aceasta carte si cumva in anul 1968 cand m-am nascut eu, s-a nascut, nu-i asa? un pui ticalos de comunist! In felul meu, nascandu-ma in Romania o parte din vina de a exista a comunismului imi apartinea din acel moment. Cam asa cred ca vedeau domnii democrati si occidentali tot ce se petrecea in tara asta. Nu conta ca 99% dintre romani nu dadeau doi bani pe ideile comuniste afirmate de la TV, radio, ziare, sedinte si in tot felul de mijloace de propaganda, eram toti comunisti, si aparatorii libertatii, acesti cavaleri in armura alba din America trebuiau sa se bata...
Deseori urmarind filme, documentare sau citind carti despre Cel de-al doilea Razboi mondial, vad o sintagma nedreapta si chiar ingrijoratoare: soldatii nazisti! Sau alta: soldatii hitleristi! Adica cumva toti aia care luptau pe front erau nazisti si adoratori ai lui Hilter! Nu prea stiu cum ni s-a spus noua pana in 23 august 1944? Soldati antonescieni? Militari fascisti romani? Sau nazisti romani? Ca dupa aceea, Antonescu fiind arestat am devenit soldati comunisti, evident! Cred ca nu toti germanii au fost membrii ai acelui partid al raului. Nu cred ca toti militarii au fost adoratori ai nenorocitului de Hitler! Bunicul meu din partea mamei a disparut pe Frontul de Est in 1943, aducand atat durere involuntara, dar reala, in familia sa! Era oare vinovat ca a trebuit sa lupte departe de tara, pentru un om sau o idee nefericita? Era el, bietul caporal Ioan Tofan din satul Rogojeni, un tanar bun si cuminte de 29 de ani, cu o sotie tanara si trei copii, cel mai mic avand doar trei ani, un nazist ticalos pentru ca si-a lasat, probabil, oasele la Cotul Donului luptand intr-un razboi ce nu trebuia sa fie al natiei romane? Dar noi romanii,nu l-am avut pe maresalul Mannerheim, conducatorul Finlandei, ci pe patriotul maresalul Antonescu conducatorul de fapt al Romaniei pana in 1944! Primul si-a fost fidel natiei sale si a stiut unde sa se opreasca, al doilea a fost fidel prietenului sau de la Berlin si nu a stiut cand sa se opreasca. Unul dintre ei a ales un om de nimic in dauna unui intreg popor...Si daca aveti curiozitatea vedeti sfarsitul fiecaruia dintre ei. E o lectie excelenta!
Nu cred ca ar fi contat mai tarziu credinta mea in Christos, daca in netrebnicia mea m-am nascut intr-o tara comunista! Eram la fel de comunist precum Ceausescu...Dar era corect? Putem sa judecam la gramada o natie in functie de conducatorii sai? Chiar daca eram gata sa mor pentru Isus eram oare vinovat ca altii inaintea mea si deasupra mea ca statut credeau altceva?
M-a intristat ideea enuntata de acest scriitor-...Acum avem o generatie in dezvoltare pe mana noastra care s-ar putea sa nu doreasca sa-si apere tara impotriva unui dusman atat de satanic cum este comunismul... Oare? Sa-mi scape mie ceva? Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. (Efeseni 6:12)...Nu oamenii, nici macar ideologiile lor, ci acele forte care intuneca mintea umana distrug umanitatea...Si hai sa fim seriosi, ideologiile au priza cand Cuvantul lui Dumnezeu lipseste din fiinta umana, nu cand Cuvantul lui Christos locuieste din belsug. Nu de comunism ar fi trebuit acest pastor sa se teama, ci de lipsa Cuvantului din viata oamenilor, incepand cu Maica Rusie pana in biserica pastorita de el. Caci acolo in vazduh diavolul isi castiga lupta, nu neaparat oferind ideologii ce promit raiuri pamantesti in urmatoarele doua sute de ani si care doar gadila vanitatea oamenilor ce apartin de popoare "alese" sau care "inteleg" necesitatea si calea istorica a evolutiei umanitatii.
Cu o exceptie notabila - Coreea de Nord- comunismul acela infricosator a disparut! Nu a fost nevoie ca America sa arunce bombele sale nucleare peste Rusia sau Romania, ca sa le lichideze cu tot cu comunismul lor...A fost nevoie de rugaciune...Iar Dumnezeu a facut ceea ce nimeni nu spera- sa doboare un sistem fals si gaunos. Inseamna ca nu mai avem de ce ne teme? Inseamna ca America nu ar mai trebui sa se apere de nimic si de nimeni, decat eventual de Al-Queda? Iar odata invinsa, fara un lider bogat si carismatic precum Bin-Laden, America va deveni o tara fericita si nezgudita de nici un fel de probleme?
Ma intrebam acum cativa ani care a fost cea mai urata actiune a comunismului si cred ca raspunsul a fost in incercarea de a-L scoate din viata fiecarui om pe Dumnezeu! Si nu distrugerea individului in numele unei ipotetici colectivitati...Nu! Ci ideea de Dumnezeu care inca era inglobata! La fel cum El stie ca nu se poate sluji la doi stapani, o stie si diavolul! Dar spre deosebire de eleganta si gingasia cu care se poarta Dumnezeu, diavolul foloseste orice mijloc agresiv pentru a obtine ce doreste. A fost o lupta cu orice crestin, de o mai mare sau mai mica intensitate. Insa resimtita de toti care il iubeau pe Dumnezeu. Dar o intrebare: cu ce e mai bun capitalismul american, cu libera sa initiativa, daca acesta proclama ca lacomia e buna, in timp ce democratia pe care chipurile se sprijina sistemul capitalist, iL scoate pe Dumnezeu afara pe usa din dos. Macar comunismul a fost suficient de revolutionar si sincer - cat a putut fi el vreodata - sa iL scoata pe El pe usa din fata. Dar atunci cand capitalismul si cu a lui minunata democratie a elitelor cu bani, platind oameni de stiinta ca sa afirme ca valorile morale sunt definite ca procese chimice ale creierului, cu nimic mai importante decat desprinderea unei frunze uscate dintr-un copac, cand bine si raul nu sunt nimic altceva decat procese din mintea cuiva, parca incep sa apreciez oarecum morala comunista, care fachirica cum era, nu afirma ca tot ceea ce este, tot in ceea ce crede un om nu e doar o reactie chimica si nu accepta pornografia sau drogurile, distrugerea avutiei unei tari ca sa fie cativa netrebnici imbogatiti, lasand milioane de someri pe din afara societatii, ca in orice sistem capitalist ce se respecta, acolo unde piata libera face legea, exista o rezerva de oameni disponibila numita someri. Spuneti-le asta celor 25.02% someri spanioli. sau grecilor!
Puteti sa ma acuzati de nostalgii comuniste sau de vederi de stanga, dar nu o astfel de tara si lume mi-am inchipuit dupa Revolutie! Nu mi-am inchipuit ca oamenii de aici sau din Vest vor fi lipsiti de mila, de simpatie, dar plini de lacomie si ca totul e o minciuna invelita in staniolul democratiei adica dreptului de a spune orice, ca oricum nu conteaza. Si daca Ceausescu ar fi inteles asta nu ar fi sfarsit la Targoviste, ci dupa un an sau doi de detentie ar fi fost reales presedinte! Pacat!..
Sunt curios de ce se mai teme azi domnul pastor LaHaye ? De terorism? De rechinii de pe Wall-Street? De Nicolae Carpathia? Sau poate a inteles ca pana la urma toate sunt in mana lui Dumnezeu! Si poate asta ar trebui sa intelegem si noi! Si sa sa ne punem speranta doar in El, nu in murdaria asta numita democratie, nu in sistemul asta atat de satanic numit capitalism post-modern!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu