Veverita isi avea o vizuina micuta intr-un copac alaturi de cel care ii era drag Ciocanitorii si pe care il batea zilnicin ritmul muzicii vanturilor. O vazu ducand in labute o aluna. O striga:
- Hei, veverito! Buna ziua! Poti sa imi spui si mie cu ce te joci?
Veverita, rasufland din greu, raspunse pe un ton morocanos:
- Nu ma joc, stimata Ciocanitoare! Ma pregatesc de pe acuma pentru iarna grea care va veni adunandu-mi provizii pentru iarna!...Daca vrei poti sa mi te alaturi!...
- Dar eu nu am un cuib! spuse cu naduf pasarea, cu un glas pitigaiat.
- Pai cauti o scorbura intr-un copac, o largesti, o cureti si te muti acolo. Apoi aduni ghinda si alune pentru iarna. Asta vei face din primavara pana in toamna. Iar iarna vei sta linistita avand provizii...
- Si sa renunt la a mai fi tobosarul Padurii? zise trista Ciocanitoarea.
- Draga prietena, pasiunile tale muzicale nu te-au adus nicaieri daca inca nu stii ce vrei sa faci in viata si vii sa ma intrebi pe mie.
Dar ciocanitoarea se indeparta suparata de veverita. Zbura mult timp pana cand se aseza pe craca unui fag. Langa copac tufa unui zmeur se misca violent. Un Urs moraia sai plesca de placerea fructelor rosii si dulci.
- Buna ziua, prietene Urs, il saluta Ciocanitoarea. Ce faci aici?
- Buna ziua, prietena inaripata! Ma pregatesc pentru iarna mancand cat mai mult si mai bine,ca atunci cand ma voi retrage in barlog la primele nisori sa am o hibernare cat mai dulce.
- Pot sa te intreb ceva Ursule? Stiu ca esti tare intelept si ai vazut multe...Oare care ar putea fi menirea mea pe aceasta lume? Cred ca in afara de contributia mea muzicala nu sunt buna de nimic! Nici macar nu stiu ce voi face la iarna, unde voi sta, ce voi manca...
Ursul mormaii usor intrigat:
- Nu stiu eu multe dar n-am auzit ca Stapanul Creator sa fi facut ceva care sa nu aiba sens...Chiar si dupa razvratirea Regelui Om, cand multe din indatoriile noastre s-au schimbat, toti avem un scop in viata. De multe ori sunt criticat de alte animale atunci cand prind pesti din rau sau o caprioara si ma hranesc...Nimeni nu se intreaba daca ele s-ar inmulti peste masura si ar manca toata iarba si apoi frunzele paduri celelalte fiinte ce ar face...Nimeni nu este inutil pe Pamantul pe care Creatorul l-a facut. Faptul ca inca nu iti stii menirea este un lucru trist, dar e jalnic sa crezi ca nu ai un rol.
- Canta cantecul vanturilor din Padure poate fi menirea mea? intreba Ciocanitoarea nemultumita. te inseli, Ursule! Te inseli!
Zbura de acolo mai mahnita decat oricand. Rataci fara o tinta anume. Obosita ajunse la marginea Padurii. Dincolo de ea la vreo suta de metri era ferma unui Om. Acesta avea cateva gradini de zarzavaturi, un grajd cu cai si vaci care pasteau pe o pasune imprejmuita. Observa un Lup care pandea ceva, un punct care se apropia de gradina de zarzavat. Lupul tresarii cand Ciocanitoarea il saluta zgomotos.
- Sst! Te aude iepurele ala ticalos si va fugi... Nu sunt eu prieten cu omul, dar azi ii voi face un cadou nesperat. Voi prinde daunatorul ala urecheat care i-a distrus pana acum o gramada de varza si morcovi. Familia Omului e saraca iar anul acesta bolile i-au secerat mai multe vaci, lasandu-l intr-o situatie grea. Aproape disperata. Iar pana acum iepurele asta turbat a distrus mult mai mult decat a avut nevoie pentru a se hrani. I-am mancat si eu doua oi Omului acum cativa ani cand imi era foame, dar niciodata nu am facut un rau doar de dragul de ai aduce paguba...Uneori tot ce e de neinteles pentru unii sunt lectiile Creatorului. Trebuie sa ai rabdare si intelepciune pentru a vedea mana Stapanului, nu crezi draga Ciocanitoare?
Ciocanitoarea vru sa spuna ca poate nu e asa, ea fiind o situatie clara ca unele lururi nu au sens. Dar pana sa spuna asta, Lupul tasni din locul unde era si cand iepurele iesi satul si abia miscandu-se din spartura gardului pe care o facuse, fu prins de Lup fara drept de apel. Lupul fericit si mandru il ducea grabit catre vizuina bine ascunsa in adancul paduri.
Ciocanitoarea fara sa vrea se gandi la ce spusese Lupul si Ursul. Era oare adevarat? Avea noima existenta sa? Sau Dumnezeu Creatorul facuse o fiinta care doar facea sa rasune Padurea cu loviturile ei si doar atat.
Zbura catre ferma si lasandu-se pe streasina casei, il vazu pe Om strigand la sotia lui care era in casa:
- Iar l-am vazut pe ticalosul ala de Lup! Iar pandeste sa-mi faca rau...A prins ceva in botul ala rau si apoi a fugit in Padure. Daca stiam ca apare l-as fi strapuns cu o sageata.
- Dragule poate nu e nici Lupul atat de rau!
- Mi-a mancat doua oi acum cinci ani! striga omul suparat.
- Si nu poti uita! Iepurele ne-a pagubit de zece ori m-ai mult si nu te-ai suparat atat de tare.
Mai incolo Pisica se juca cu un soarece. Dupa cateva clipe il inghiti vesela...
- Omul va fi binecuvantat! Soarecele care ii manca din putinul porumb a fost papat...
Pisica se uita la Ciocanitoare care era un pic trista...
- Aha!
- Mereu cineva ma critica! spuse trista Pisica.
Ciocanitoarea abatuta si suparata zbura in Padure. Se insera! Ursul, satul ragai de cateva ori si o vazu pe Ciocanitoare!:
- Ei?
-Ei ce? spuse Ursul amuzat. Satul si aproape terminat de caldura verii...Da?
Ciocanitoarea furioasa simti ca nu dorea sa ii vorbeasca Ursului nesimtit. Undeva in inserare se aseza pe o creanga. Pe un copac urat...Simti cantecul Padurii si lovi furioasa atat de tare incat ciocul parea sa se sfarme. Crezu ca e copacul ei,unde mereu canta...
Lovise atat de tare in copacul asta ciudat, incat scoarta lui se rupsese cu o bufnitura! Ciocul ei intra intr-o mica scorbura atingand un vierme alb si urat. Ciocul ei instinctiv il infulca! Apoi fara sa vrea incepu sa cante un cantec al padurii...Tobosarul canta si inghitea tot ce gasea in copacii batrani... Ce nebunie! se gandi Ciocanitorea. Inghiti cateva omizi...O Bufnita se uita la ea, vru sa zica ceva, dar tacu!
Un Urs trecu vesel pe sub Ciocanitoare. O omida cazu din ciocul Ciocanitarii atingandu-l pe Urs. Acesta ridica capul sau mare si rase vazand-o pe Ciocanitoare trista.
- Crezi ca exista lucruri inutile si mai ales fiinte inutile ? zise Ursul, plecand mai departe...Crezi ca tu esti fara sens? Crezi ca Creatorul te-a facut altfel decat pe noi toti? ranji Ursul.
Ciocanitoarea ii arata limba sa lunga Ursului!... Si totusi il crezu!... Nu exista fiinte inutile! Nimeni nu e inutil!...
Pasarea inghiti un vierme din copacul urat pe care se puse! Cantecul ei vindeca copacii! Ciocanelile ei rupeau coaja copaciilor... Oare Dumnezeu pentru asta o crease, se intreba Ciocanitoarea? Pentru ce sunt eu? Pentru cine esti tu?...Desigur ca esti ceva minunat, pentru Dumnezeu Creator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu