Sentimentul meu de-a lungul timpului a fost ca de multe ori crestinii cunosteau litera Sfintei Scripturi, dar nu si spiritul ei. Eu am vazut in Biblie pana unei Fiinte ce ar vrea nu doar sa ii luam spusele precum niste Legi dure implacabile, care nu fac altceva decat sa-l faca pe credincios un gen de rob, care nu are voie sa se planga, ci mereu sa accepte zambind deciziile venite de Sus...Chiar daca acestea ii aduceau durere.
Atunci cand Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu este Dragoste am putea sa vedem ca El este atat de diferit fata de ceea ce am invatat uneori din viata, dar El este ceea ce spune Scriptura ca este.
Ni s-a cerut cand eram copii de catre parinti sa facem toto felul de activitati, sa invatam mai mult la materiile importante precum matematica sau fizica, cand, asa cum mi s-a intamplat si mie, nu aveam practic nici o inclinatie catre acestea, iar cele care mi-au placut si carora imi doream sa ma dedic, adica istoria si geografia sa le las pe un plan trei sau patru, pentru ca nu-i asa? cine m-ar fi vazut pe mine un profesor de istorie? Suna ca o gluma proasta! Trebuia se devin un inginer, avand o functie care umplea cu sutele de mii locurile caldute si inutile din birourile fabricilor si uzinelor tarii noastre socialiste de dinainte de 1989. Trebuia sa devin astfel un om ce se ocupa la cel mai inalt nivel profesional cu fiarele ce umpleau aceasta tara si care ii ridicau an de an scriptic doar PIB-ul.
Durerea este ca totul imi cerusera parinti in numele iubirii fata de mine si viitorul meu de aur si otel s-a dovedit un fiasco. Si desigur au fost multe alte decizii eronate ale lor si apoi ale mele, asa incat iubirea lor si bunele intentii nu au insemnat ca imi asigurau acel viitor luminos prevazut in ceas de seara, ba poate dimpotriva! Caci lumea se schimba si odata cu ea si cerintele ei
Dar sa fim sinceri! Gandindu-ne la Dumnezeu ca Tata iubitor de cate ori nu L-am vazut o Fiinta dura care atunci cand iesea poporul Israel din Egipt nu hotara plin de manie distrugerea unor popoare pasnice din Canaan, care greseau doar in aceea ca nu-L cunosteau pe Dumnezeu? Dar poate nu ne gandim ca Dumnezeu era totusi Acelasi Domn si sutele de ani lasati pentru pocainta, si oamenii ca Iov, prietenii lui care erau undeva daca am inteles eu bine in Peninsula Arabiei (sper sa fiu corectat daca gresesc!), Balaam si altii dovedea ca El nu se lasase fara marturie in mijlocul unor popoare straine de Israel, si eu cred ca moabita Rut nu a fost un caz unic, aproape o eroare religioasa, a unei fiinte acceptate de Dumnezeu, ci au fost multi cei care in acele popoare idolatre au depus marturie despre Adevaratul Dumnezeu. (Sa nu uitam ca insusi Ilie disperat ajunge sa creada ca e unicul slujitor al lui Dumnezeu in Israelul decazut si cum am mai spus-o, am sentimentul ca fuge mai mult de frica unei Izabele ce urma sa-l nimiceasca pe ultimul slujitor al Marelui Yahveh, ceea ce ma face sa-i inteleg deprimarea mai clar decat o banala frica de spusa unei regine!). Popoare care in mod constient au ales demoni precum Moloh sau Chemos, ca o razvratire extrema impotriva lui Dumnezeu (Amon si Moab avand de tata pe Lot -un om care l-a urmat pe Dumnezeu, deci in trecutul lor stiau despre Dumnezeu!) si care aduceau ca jertfa suprema viata copiilor lor. Ori daca pe mine ma infioara cumplit ceva este suferinta si moartea copiilor nevinovati in tot felul de accidente, de multe ori provocate de inconstienta unor parinti fara creier... Dar sa vii cu copilul tau si sa il pui pe altar pentru Chemos? Sa iti infigi pumnalul in el si sa ii vezi sangele siroind cu trupul sfartecat, apoi trupul micutului sa-l pui pe gratarul acestor demoni blestemati, si sa-l faci scrum?... Meriti tu ca parinte sa ii supravietuiesti o secunda in plus acelei fiinte pe care ti-a daruit-o Dumnezeu si tu ii arati Celui PreaInalt toata ura, scarba si sfidarea suprema, ucigand darul Sau, viata care nu tu ai daruit-o, dar tu o dai dracilor din iad? Merita un astfel de popor ce isi ucide copii sistematic ca un sport national pe altarele zeilor sa aiba pace, prosperitate si viata lunga pentru a face pe acest pamant fluvii de sange si nelegiuire?
Si totusi Dumnezeu ne iubeste si glasul Evangheliei se aude pe tot Pamantul! Voia Sa este buna placuta desavarsita! Nu este voia unui om care spera ca sa avem un viitor mai bun decat el, o paine mai alba decat au avut-o parintii sai, ci realmente este calea prin care putem capata biruinta, chiar si in incercari. Nu este calea pe care mergi sperand ca Tata de Sus sa nu se fi inselat ca parintii nostri nu o data, ci este glasul Celui ce iti spune sa iesi din corabie si sa pasesti pe valuri. In mod cert nu te vei scufunda! Te scufunzi daca iti pasa mai mult de vant si de valuri!
Dar ma tem ca ne insusim Scriptura fara sa intelegem ce scrie ea. Citam versete cu miile din ea, fiind atat mandri cate stim, dar nu avem habar ce vrea sa ne invete. dam sfaturi citand precis verset dupa verset, dar neintelegand ce spun acele versete! Devine ca un soi de matematica cu cifre, date, teoreme, precizie intruchipata unde nu avem voie sa ratam nici macar o virgula, dar nu stim ca esenta ei e Adevarul...E Iubirea...E Dreptatea...E Sacrificiu...E Lepadarea de sine...E Crucea...Si cand spun cruce nu ma refer la acel lemn de durere, ci la orice a insemnat Cruce in viata lui Isus Christos de cand s-a nascut pana cand a strigat victorios: S-a savarsit! S-a implinit!....Daca nu intelem asta suntem muzicienii ce aud note, dar niciodata muzica! Pictori ce vad culorile, dar nu tabloul! Suntem sculptorii care vad doar marmura, dar niciodata sculptura, asa cum Michelangelo putea sa vada creatia inainte ca primul ciocan sa loveasca dalta!
Asta inseamna sa prinzi esenta! Sa stii si sa traiesti afirmatia lui Isus ca spusele Sale, cuvintele Sale erau duh si viata, nu litere si fantezii narative! Poate suntem prea mici ca sa suprindem tot, dar totusi suntem prea mari, ca sa ne facem ca nu intelegem nimic! Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare... (Coloseni 4:6). Har...Sare? Unde sunt acestea?
Litera poate ca apartine mintii, memoriei! Dar spiritul apartine in mod indubitabil inimii! Atunci cand Psalmistul spune ca o data a vorbit Dumnezeu, iar el de doua ori a inteles, cred ca tocmai la asta s-a referit! Nu putem intelege doar o data atunci cand Domnul vorbeste! Si e si mai trist sa dam raspunsuri cand nu cunoastem practic decat jumatate de raspuns. Iar cand ai jumatate de raspuns, mi-o spun mie in primul rand, e mai bine sa taci! Poate cineva are raspunsul complet.
Esti un om cu talent, scrii bine, dar nu imi place ce scrii. Daca e sa te compar cu cineva din biblie, ar fi cu cei trei prieteni, ca tot ai pomenit de ei, care au venit la Iov sa-l mangaie si care au dat-o rau in bara, in loc de mangaiere l-au intristat mai tare. Tu faci o analiza pertinenta, dar critica. Din punctul meu de vedere esti pozitionat gresit, de ce nu vrei sa treci in pozitia lui Elihu care vorbea de partea lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere