Ce-i viata? Exista viata cand viata de aici e a celor ce sting viata... Aici filosofia piere! Viata se stinge in insasi ideea ei...Viata se naste moarta, caci moartea e insasi esenta a tot ce este aici, exprimarea atat de limpede a unui regat condus nu doar de porniri umane, ci de un rege Dragon , calare pe o fire ce isi ucide esenta pentru a castiga tarana si nisip, cu nuante arginti si aurii!
Ce este iubirea?... Totul moare, se stinge de parca nicicand nu ar fi existat!...Rasuflarea devine o durere, timpul frange acolo cele mai puternice spirite ce isi extrag esenta din iubire...Poate o iubire gresita, dar totusi o iubire...Omul devine trestia franta in fata crivatului care nu inceteaza nici zi, nici noapte. Vointa catre ceva devine altceva...Gandul pare o dureroasa parere, un vierme ce nu are somn, o intrebare far' de sfarsit ce roade cumplit: De ce? De ce sa aleg asta? Cine va dai doi bani de fier pe ce crezi tu sau gandesti, atata timp cat viata devine un abur inghetat al rasuflarii, o foamete cumplita nepotolita, si nimeni, niciodata nu vrea sa auda? Nimeni, nicicand nu v-a stii ca tu esti acolo pentru ceva ce ti s-a parut bun si corect, drept si adevarat...Ce versuri, ce piese de teatru scrise cu manan inghetata si aproape mereu flamand,dar totusi sorbind o inspiratie stupida venind din neant, la lumina unei lumanari, chinuindu-te ades pentru acei ce nu te stiu si nu te vor, iti vor aduce astazi nu doar energii sufletesti, dar si o coaja de paine? Ce ganduri curate si sfinte te vor incalzi macar pentru o ora, cand luptand pentru ele ai stat in camaruta murdara sau in paduri ori piete pe o buturuga le-ai rostit in fata prostimii? Ce Rege Puternic si Minunat iti va intelege sacrificiul, teama, foamea, iubirea fata de El cand acum, undeva departe, Cetatea Sa se prabuseste, transformata de El in acelasi soi de temnita in care tu traiesti acum? Pentru Adevar? Si pana la urma ce este Adevarul cand sunt mii de filosofi care iti vor jura ca adevarul insemna altceva decat la definit predecesorul sau cu doua minute inainte...Si sa nu mai vorbim de populatia unei lumii care isi traieste fiecare adevarul cum ii place, definindu-l nu prin cuvinte, ci prin fapte, distrugand tot ce e in jur.
...Adevarul?Adevarul e cenusa celui ce scurma dupa sine insusi in lada de gunoi a existentei!...Prostule, nici macar asta nu poti intelege?
Te intrebi ce-i viata? Intreaba-ti Regele ce tine mii, sute de mii de oameni prizonieri cu sine, "ferindu-i" de ceea ce Regele Dragon le ar putea aduce.? De ce crezi ca lantul Dragonului este mai apasator decat lantul unui Minunat care minte de la inceputurile acestei tarii?... De ce viata asa cum o vezi tu de intunecata adusa de Dragon este mai rea decat acele limite mereu si mereu cerute, acele restrictii ce fac viata imposibil de trait pe care Minunatul o cere supusilor sai? De ce nu ii lasa liberi sa isi aleaga destinul? Sa infinga sabia in El si in Printul Sau daca asta le pare ca inseamna Libertatea.... Este oare gandul unei eternitati mai real decat gandul unei zile de azi? Te gandesti la o vesnicie ce poate fi sau nu, altfel decat ti-o descrie regele tau? Dar daca stropul e acum e doar durere ce te face sa crezi ca eternitatea ar fi voiosie, fericire?...Daca azi esti infrant, ce forta ti-ar da vesnicia ca pe o biruinta? Cum poti, daca ai pierdut aceasta marunta lupta, sa te visezi in eternitate ca un biruitor in razboi? Si apoi uita-te la tine - mic, neputincios,infrant, plangand, uitat, total singur!- asa arata cei ce sunt biruitori purtandu-si carul de invingatori prin fata multimilor si a zeilor?...Nerodule! Nu ai inteles nimic din ce traiesti, viata a facut un ocol pe langa tine...Iar acum dupa ce ai fost atat de lipsit de capacitatea de a simti si a trai ce iti era oferit, cumva cu ti-ai gasit aliat in saracia ta si ai inceput propovaduirea propriei tale neputinti in numele Adevarului!...Te ai vazut pe tine insuti un soi de insulita in mijlocul unui ocean avand revelatia nu doar a unei singuratati, ci a unei izolari perfecte, doar ca sa iti mangai orgoliul, gasindu-ti un sens al propriei tale aberatii existentiale, te-ai vazut a fi uscatului ce salveaza naufragiati si ai inceput sa predici despre raul format din apa ce te inconjura. Caci, nu e asa? apa era raul tau si-al corabierului ce se intalneste cu furtuna? Nu-ti sunt cam fara substanta piesele si versurile in care nasti intrigi acolo unde este liniste, creezi razboaie unde de fapt este pace?...
Daca e rau Regele Dragon de ce in zecile de ani pe care le-ai trait aici nu ai dorit nici macar o clipa sa fi acolo cu EL? Acel Minunat care habar nu are ca existi, iar daca prin vreun miracol a aflat de existenta ta nu tine sa iti dea in Cetatea sa vreun titlu nobil de actor princiar sau de poet al Curtii sale nobile. Dar stii care ar fi problema acolo? Nimeni, absolut nimeni nu ar asculta ce spui tu, caci farmecul de aici e dat de revolta ta interiara impotriva Dragonului. Acolo ne avand un Dragon caruia sa-i spui altora ca e rau, te-ai stinge, poetule...Aici versurile tale sunt nascute din ce percepi a fi rau si durere, acolo nu ai mai avea nimic din toate acestea, ai fi poate un gradinar sau un pietear ce-si vinde varza si morcovii...Poet chiar esti poet fara tot ce simti tu acum, fara temnita sau amenitarea ei, fara lumanarea aproape stinsa si care nu iti incalzeste degetele atunci cand iti ingheta si iti sangereaza pe penel...Rau? Mai uita-te in tine insuti odata si defineste raul, dar cu un strop de sinceritate!
Abel era infrant. Suvoiul de ganduri ii secatuisera parca viata si se simti cum se prabuseste intr-un abis unde vocile nu pareau sa se mai stinga, lumina si intunericul se impleteau ca intr-un tunel unde esti tarat cu o viteza imensa.
- Pentru ca il iubesc si El ma vrea aici! De accea nu sunt acolo, in cetatea Sa, nu pentru ca nu as prefera sa vand o varza intr-o lume cu adevarat buna, decat sa scriu un vers intr-o lume depravata...Si cred ca El ma iubeste si ma cunoaste, dar cu mult mai mult si cred ca doreste sa fiu aici, nu acolo in Cetetea Sa! spuse in gand, cu ochii inchisi crezand ca totul s-a sfarsit. Nu mai dorea, nu mai avea pentru ce trai. Totul se sfarsise. Daca regreta ceva acum la final era ca nu scrises, ca nu fusese mai incisiv, mai adevarat, mai neimblanzit, in aceasta lume putreda... Murea! Si?...
Simti brusc frigul, foamea, singuratatea, durerea intr-un mod amplificat de zeci de ori, apoi tacere. Totul ce fu rau, groaznic se estompa brusc, facand parca sa simta un fior dureros. Simti o lumina, un curaj ce nu mai putea nimeni sa il rapeasca, o intelepciune domoale si intelegatoare, o caldura si o incredere in acel Rege ce era cu adevarat Minunat, O pace divina adusa era sigur de Printul Pacii- Salem- binecuvantat sa ii fie Numele!... . Constient de sine, isi deschise ochii sai tristi. Nu era mirat de puterea care il smulse din temnita rece ca sa fie aici la mii de leghe departare. Se trezi pe un jilt de marmura neagra, avand langa el un potir de aur cu apa.
- Bea! ii spuse cineva cu glas domol. Actorul nu se misca. In fata sa pe un tron statea Dragonul, in aceasi semi-umbra placuta lui, ce era nascuta din flacariile unui foc dintr-un urias semineu. Acesta privindu-l pe Abel se ridica de pe tron si pasind ingandurat cu pasi mici inspre actor aflat pe un scaun din mahon spuse:
-Cine esti tu, Abel? Si cu ce putere mi te razvratesti de atatia ani? Iar mai mult decat oricand, acum? Cine esti si ce castigi ai facand asta?
Ridica bratul ca pentru a alunga un gand suparator:
- Nu-mi spune ca doar cuvintele tale de scriitor au in sine forta de a schimba inimi...Caci nu o au!
- Duce, cuvintele se nasc dintr-un izvor precum apa...Si tot aidoma apei, unele izvore se transforma in rauri si mai tarziu in mari alimentand ce este sus, norii Cerului, iar altele doar ce este jos, transformandu-se in balti si mlastini...
Ducele tresari:
- Ceva din Proverbe, domnule dramaturg? ranji Dragonul.
- Ceva din Realitati, domnule duce! spuse netulburat Abel.
Auzindu-l o furie cumplita navali in fiinta Dragonului si ar fi vrut sa-l sfasie pe acest mizerabil care reusea netemator sa ii dea lui un rege cum nu a mai vazut lumea, lumea sa, desigur, replici. Si sa nu-i arate respectul cuvenit. Se stapanii cu greu si spuse printre dintii sai de un alb ca fildesul:
- Nu stiu daca poeziile tale sau temnita scurta, dar presupun convingatoare, te-au facut sa uiti pentru o clipa ce rang am eu ...Dar sunt Regele Dragon...amice!
In sala se aprinsesera brusc la o miscare din mana a Dragonului sute de torte ce aratau acum splendorea argintului, aurului, platinei si a nestematelor cu care era impodobita sala tronului. Dragonul parea enorm in armura sa de cu aur scliptor si straveziu, impodobita cu diamante si safire negre si rosii precum sangele. Oricine, vazandu-i statura ar fi dat inapoi si s-ar fi prabusit in fata acestei fiinte prea puternice si acaparatoare, acestui urias neintrecut in forta si bogatie. Abel simti un fior slab de teama, care insa ii lasa o usoara rusine. Nimeni in afara de Regele Minunat si de maretul Sau Fiu nu era vrednic de a avea un sentiment de adoratie asa cum doreau slugile Dragonului si m-ai ales Ducele insusi. Abel privi masuta de langa el si luand cupa de aur si bau apa din ea linistit de parca tot ce era in aceea sala nu-l privea pe el, ci pe altul. Lasa apoi cupa fara sa priveasca la ea de parca era doar o cupa de lemn, fara valoare.
"Cum o sa-l sfaram pe nenorocitul asta si pe miile sale de urmasi de care din fericire nu are habar, daca ei nu au mai nimic din tot ce eu le-am adus eu?..." Fu randul Dragonului sa simta un fior... Simti din nou ca este neputincios in fata unor fiinte inferioare si ar fi vrut in furia sa sa-si smulga inima din piept...Dar un gand il facu sa se opreasca. Apoi il facu sa ranjeasca: Infrange-i pe cei lipsiti de fidelitate tie repetandu-le trecutul. Chiar daca acesta este total diferit arata-le ca de fapt totul a ramas identic, ca tot ce este schimbat e de fapt acelasi rau, ce i-au schimbat numele...Aproape nimeni care se confrunta cu trecutul sau nu poate vedea acolo sursa unui lucru bun, al unei binecuvantarii, ci doar raul, acel rau care se perpetueaza in intrega sa viata...Cheia esecurilor viitoare ale fiecaruia sta in infrangeriile sale din trecut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu