- Dar azi te-ai oprit prin a mai oferi diamante...De fapt cred ca nu esti sigur refuzand aurul ce poti sa-l ti in palme, daca ai reusit sa mangai minti si suflete cu diamantele tale. Ai trait cumva si noi, ceilalti nu stim, viata altui om...Ai fost in ciubotele altuia macar pentru o zi ca sa stii ce simte altcineva, luand pe oricare dintre lucratorii tai ca un bun exemplu?
- Dar tu ai trait viata vreunui om ce a murit in acea clipa a Turnului, chiar daca a coborat de acolo aparent viu, tu care nu esti om, tu care ai avut experienta raului fara sa ai absolut nici o ispita inainte, care te-ai facut pe tine insuti ispita si pacat, amagire si cadere? Ce stii tu despre om, ce stii tu despre ce durere este viata, dar si despre frumusetea care poate naste nadejdea in ea? Ce stii tu, puternic duce, despre toate despre care nu le-ai trait, dar despre care vorbesti ca si cum tu le-ai creat? Nu am trait viata altui om, dar suferintele mele au fost suferintele altuia, aproapelui meu, speranta eliberarii de aceasta tiranie a poftei si pacatului, a fost a lui si e a mea!...Lantul ce il leaga pe el este si lantul meu...Stii care este totusi diferenta: Regele Minunat pe care in mod aproape imposibil, inexplicabil il cinstesc si il iubesc... Daca ai fi putut ai fi luat si asta din inima oricui om, dar ceva, cu toata experienta intunecata a Tronului nu ai reusit sa rupi acea legatura subtire ca firul de paianjen dintre oameni si El! Acel care se vede nevrednic care se gandeste la puterea acestui Rege pe care tu il vezi infrant, va vedea ca un fior de dragoste il cuprinde, o bucurie, da bucurie adevarata! si o speranta. Nu-mi este greu sa cred ca pregatesti pentru mine un streang, dar nu poti sa imi iei aceasta dragoste pentru Regele meu, indiferent cate spanzuratori a-i inalta...Poate nu voi mai darui oamenilor diamante, dar vor venii altii si vor darui Cuvantul Regelui...Cand eu voi pleca de aici, altul mai curajos, mai plin de dragoste va striga Cuvantul Domnului Minunat...E altceva, duce! Nu suntem rebeli, creatori de haos, ci viata noastra e un mozaic ce reflecta Chipul Regelui si fiecare are locul si menirea sa, nu traim nebunia unui haos calcandu-ne in picioare pentru a fi altceva decat cel de langa noi, ocupand daca se poate cu un suflet mic, o galaxie mare...Fiecare bucatica ce suntem noi, de o culoare aparte, dar unita in dragostea ce i-o datoram creăm un chip, o imagine a sa aici si acum, poate fiind o ființă desavarsita ca intreg, dar cu slabiciuni atunci cand suntem priviti ca parte...- Dar tu vrei sa inghiti un Univers...Cum crezi ca ai sa poti vreodata? Cum crezi ca vei invinge cand fiecare victorie iti este un drum catre o catastrofa pe care nu stiu cum de nu o poti intrezari? Renunta cat mai poti! Poate, poate, Regele Minunat va gasi putere sa te ierte!
- Nebunule! Trupele mele asediaza chiar acum Cetatea Regelui, iar tu orbit de dragostea fata acel batran nebun crezi ca voi fi infrant?
Auzindu-l un fior de teama ii trecu actorului prin inima. Era Regele său in pericol? Va asista daca va trai la distrugerea ultimului bastion în fata acestui monstru? Care era atunci planul Regelui Minunat? Avea Acesta un plan sau era finalul unui razboi inceput acum cateva decenii si care se putea decide doar in cateva zile?
- Hai,spune-mi ca sunt infrant! ii racni ducele cu aroganta si furie privindu-l pe actor ca pe o ganganie urata. Spune-mi ca am nevoie, in timp ce ard Cetatea Regală, de iertarea Sa! Spune-mi cand o sa ii ucid pe toti cei ce nu mi se supun mie, ca as dori sa imi marturisesc pacatele mele Regelui...
Actorul il intrerupsese cu un gand insa:
- Totusi niciodata nu te-ai gandit, puternic duce, de ce ai avut aceasta alianta ciudata care te-a facut un stapan pe o formidabila putere...Acest Turn!...
- Ah! Imi recunosti puterea, prietene? zise ranjind ducele.
- Iti recunosc viciile, duce, nimic mai mult Iar tu ar trebui sa imi recunosti ironia! replica dezgustat Abel. Te intreb cat inca nu ma vei azvarli inapoi in temnita sau ma vei atarna, mai degraba, de vreun stalp al spanzuratorii, de ce crezi ca Regele Minunat ti-a oferit acesta formidabila putere de a infrange omenirea si apoi de aL infrange prin om pe El? Daca eu sunt orb, iar tu Dragonule vezi, de ce nu intelegem Turnul asa cum este el...Adica ce este, de fapt Turnul, si de ce Regele l-a zidit pentru ca orice om care doreste sa traiasca o tragedie...Cine isi alege tragediile cu buna stiinta, alergand in acelasi timp dupa fericire? Ceva nu se leaga, si indiferent cat mi-ar fi logica de pervertita de experienta decadenta a acestui Turn, nu pot sa ma intreb, de ce Regele a creat un Turn pentru ca un ticalos, candva, peste zile sau eoni sa-l folosesca distrugand tot ce era pur?... Cine ai fi fost tu azi fara Turn? Ce ar fi fost fiecare om care isi ucide semenul pentru un dinar sau pentru ca nu i-a placut cum i s-a adresat fara Turn? De ce a lasat atata Haos sa vina in lumea noastra Regele Minunat?
- Incredibila intrebare?...Dragonul izbucni in ras. Se zguduia din tot trupul sau masiv facand sa zangane armura sa:
- Si eu care credeam ca am terminat-o cu tine! Iata ca e ceva unde avem un teren comun!
- Intrebarile mele, duce?
- Sinceritatea ta despre El! Crezi ca eu nu am dorit altceva? Nu am dorit o lume in care eu sa stralucesc cu adevarat, asa cum meritele mele, slava mea, puterile mele, o impuneau! Si totusi El avea ochii Sai indreptati spre micul prinț...Micul prinț ce era onorat, fara ca acest prințisor sa se arate in slava sa ca un vlastar regal...Mereu enorm in onoruri, mereu modest in relatie cu ceilalti. Intrebi de anomaliile conducerii Regale. Poti incepe cu prințisorul valorând cam doi bani de arama. Inaltat si totusi, modest. Onorat si totusi incapabil sa arate aceea splendoare regească... Demn si iubitor!...Era ingrozitor! Daca esti Prinț nu ai voie sa fi altceva decat un viitor Rege, nu Prietenul prostimii. Nu cel ce sta cu scursurile societății la masă....Intelegi, domnule dramaturg? intrebă ironic Dragonul. Probabil ca nu! Esti om, cum ai putea pricepe? .. Daca esti Rege traieste macar o zi ca Rege, nu mereu si iar mereu interesat pana si de ultimul om din Regatul tau. Tu care zici ca ai fost tamplar te-ai interesat in fiecare zi de ultima aschie cazuta sub barda ta? Ei asta facea mereu Salem, prietenul tuturor!...Slujitorul servitorilor!... Ce soi de Rege esti daca nu cauti glorie, putere, biruinta? Eram eu aceea persoana din Regat pe care trebuia El sa o insarcineze sa ii aduca vesti depre toti prapaditii din tara sa? Auzi? Un Duce preaputernic ca mine sa se intereseze de ultimul curtean al său, că așa dorea Marele Minunat!...Eram Duce sau vreun rob fara minte de ii faceam eu si Viespin, comisioane acestui Rege de nimic?
-Ce e Turnul, actorule? continua cu patos Dragonul. Acelasi fel si mod in care Minunatul tau a inteles sa isi construiasca Regatul...Nebunie peste nebunie! Prostie generand in prostie mai mare. Eu care sunt acuzat ca am adus Haos am pus randuieli si legi...Intelegi, am creat un Regat, scrasni Dragonul...Exista suferinta in el? Poate!... Macar exista aspiratie spre fericirea aurului pe care tu o dispretuiesti. Esti dezamagit de aur? Totusi oamenii il cauta si acesta este un sens...Unul de un ceas, de o zi, de un an, dar macar nu aduc un nonsens despre vesnicii...Sensuri eterne? Oamenii pier! Nu e vina mea si nu-mi pasa chiar daca ar fi, dar tu spui ca exista eternitate! Moartea este singura eternitate!...Eu aduc adevarul, acesta concret si material de care iti este sila si de care eu ar trebui sa ma simt vinovat, mai ales ca nu vin cu basme despre Fat-Frumos cel vesnic? Că ofer omului clipa agitată și nu niste infinituri liniștite? Când voi sfarsi cu acest Regele Minunat, cuvântul acesta blestemat- vină - v-a disparea în veșniciile tale prietene, adaugă plin de ura Dragonul.
- Ce o fi Turnul, amice? Poate singura clipa de luciditate a unui Rege nebun, in care s-a vazut infrant intr-un alt razboi, nu acesta cu mine, ci cu sine insusi, inceput inainte de existenta mea, iar apoi nu a vrut sau nu a mai putut să-l nege...Iar atunci a lăsat acel lucru din tot Universul Său, care arată ca toată puterea Sa era slăbiciunea Sa. Înfrânt fiind de Sinele Său nu a mai putut să-și aduca berbecii și catapultele să sfărâme ceea ce inalțase. A pus doar un lanț și un inscris...Am avut un aliat cu care sa-L infrang? Poate aliatul era El Insusi! Si atunci fiecare cetate, fiecare om a devenit al meu, pentru ca eu nu am fost o suma de contradictii, ci o sabie ce stie ce loveste! Am stiut drumul si am obtinut tot ce doream. Aproape tot! Iar maine El si Printul Său vor ingenunchia in fata mea.
Actorul insufla aerul adanc ca si cum fusese lovit in spate de un pumn nevăzut. Stia ca ducele nu are dreptate. Ceea ce nu insemna ca puternica sa argumentatie nu ar convinge pe multi:
- Si daca Regele a construit acel loc al absurdului (este absurd acel loc?), pentru ca iubind omenirea dorea ca ea sa aiba libertatea sa ii spuna : NU! Desigur atunci cand iubesti pe cineva, noi invatati sa traim egoist ii dorim aprecierea, laudele, admiratia...Dar daca atunci cand iubesti atat de mult si absolut ca Regele Minunat doresti ca acesta sa traiasca o libertate atat de totala incat sa te respinga? Sa il iubesti atat de mult pe acel cineva incat sa ii accepti cu dragoste pana si respingerea, pana si ura fata de tine? Sa ii accepti si sa ii apreciezi sinceritatea urii? Tu ne-ai invatat cu ura, dar daca acesta a fost Planul Său? Ura transformată în iubire?
- Esti nebun! Blestematule! zise ducele pălind, in fața a ceva ce nu putea concepe. Turnul dovada iubirii? se intreba speriat in sinea sa. Din nou avu acel sentiment cumplit ca tot ce facuse era nu putere, ci slabiciune, nu victorie , ci distrugere. Adauga incercand sa fie sigur pe sine:
- Nici un nebun de filosof sau ganditor nu a spus asta despre Turn...Esti bun de spanzurat actoras e doi banuti de arama! Un om nebun! Asta esti! Un ticalos! urla ducele intelegand ceva ce ii sporea acel sentiment groaznic al autodistrugerii.
Insa Abel ganditor, continua neluand in seama amenintarile:
- Atunci de ce iti e frica?... Omul nu putea sa aiba aceeasi experienta ca tine, duce! Tu ti-ai ales libertatea acolo in palatul regal...Te-ai razvratit si ai facut tot ce era cu putinta sa-L zdrobesti pe Rege si pe Fiul Sau! Noi, ceilalti nu puteam "alege" precum ai facut-o tu! Tu ai respins iubirea Regelui, alegând ura. Nu asta isi dorea El, dar nici nu a dorit o țară, un regat in care lantul necunostiintei sa-i aduca Lui iubire si respect. El a facut sa existe pe cale o bifurcatie. Undeva unde sa alegem toți ceva, nu doar sa traim o viata pe un dulce drum presarat cu petale... Poate Turnul a insemnat razvratire, dar Turnul a insemnat si o realitate dureroasa in care iubirea se naste din suferinta si este cu atat mai adevarata, precum nuferii nascuti in mlastini... Alegerea este poate iubirea Sa si infrangerea noastra... Dar cum ar arata o lume fara alegeri, in care niciodata sa nu stai in cumpana, in care totul este hotarat de zarul aruncat dinainte, de reguli in care noi nu putem decat sa spunem :DA!...Iubirea ca si Adevarul inseamna alegere! Chiar atunci cand amandoua dor teribil!...Atunci infrângerea noastra in smerenie se transforma in iubire si adevar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu