Povestea celor Doua Regate (partea 8 - Moarte si Ura)

 - Mai ai foarte putin timp ca sa te decizi, Abel! Poti sa fi al meu privind din avangarda armatei mele finalul acestui vis si acestui batran rege, sau poti alege sa ii urmezi soarta stapanului tau. Indiferent ce vei alege tu vei fi stapan peste destinul tau...De fapt cred ca m-ai judecat gresit...Nu eu si nu Turnul a adus umanitatea unde este acum, ci ea insasi...Nu am legat in lant nici un om ca sa il sui in Turn. Iar de acolo de sus fiecare care a vazut aceasta lume s-a decis brusc ca trebuie sa-i apartina. De ce nu au inteles frumusetea ei si sa il laude pe Regele Minunat pentru ea? De ce, Abel? De ce nu au vrut si ei din nebunia ta, sa aleaga sa rada la aceasta gigantica sarada? Dar vezi, chizr si tu care ai inteles mai mult decat altii ai dorit sa fi sedus la scurt timp...Cine a facut-o, caci nu mai erai in Turn? Eu? Sau erai tu acela ca toti ceilalti care a luat lantul in mana si apoi au strigat ca sunt robi? Cei care au inteles ca viata asta, da, poate e sclavie...Dar cum poate fi sclavie ceva ce in adancul sufletului iti doresti? Cum poate fi aurul un stapan nemilos daca nu poti sa te eliberezi de el din mandrie sau din frica?

 -Si totusi eu m-am eliberat de el...
 -Pentru ca i-ai gasit un inlocuitor perfect: manipularea sentimentelor celor din jur! Acesta a deveni comoara ta...Cu ce deci esti tu mai bun decat mine? Pentru ca le spui ceea ce intelegi tu a fi adevarul? Esti un cunoscator absolut de absoluturi de vrei sa aduci doar Adevar in lumea aceasta...Lacrimile pe care le provoci cu piesele tale sunt nascute dintr-un adevar pur, sau te folosesti de fictiuni ca sa iti sugerezi ideile tale despre o realitate departe de perfectiune, de oglindirea a ceea ce este, nu a ceea ce ti-ar placea tie sa fie?
-Pentru mine esti pierdut actorul, iar Regele tau nu vine, nu trimite pe nimeni sa te salveze, pentru ca nu-i pasa...El are ochi doar pentru Fiul Sau...Si poate in ultimele clipe din viata ta vei intelege macar un strop din ce am simtit eu o viata.
 Abel resemnat nu mai spuse nimic. Nu avea nici un rost...Poate nu avusese sens sa incerce sa il faca pe acest Dragon sa vada cum se indreapta spre nenorocirea sa.
 Fusese dus rapid undeva la o spanzuratoare. Undeva iarna umplea totul cu zapada, cu frig, cu durere... Apoi dupa lupta de o clipa cu un calau si o durere scurta, se vazu linistit. Poate pentru prima data in viata sa era linistit.Vazu un  Rege...Regele sau...
 Vazu apoi armata Dragonului care inconjura Cetatea... Nu intelegea nimic...Cum putea fi aici...Era aici? Cumva, intr-un mod absolut ciudat ii cunostea pe toti...Elihu, cel ce avusese curaj sa fuga, ii zambea...Salem cu o fata absolut linistita parea ca vede in viitor...Salem, acel Print...ce parea ca se duce intr-o lume a tristetii..
- Ce crezi prietene, il intreba un Batran cucernic, cu o barba ingrijita, cu un glas domol, placut, dar cumva trist. Vom birui?... Sau totul a fost in zadar?...
 Abel uimit si linistit isi privea Regele.
- Stapane! Tu aici?...
- Nu, dragul meu! Tu aici! spuse Regele incruntandu-si cu blandete si cu un soi de amuzament albele-i sprancene...Stai sa vezi!...
 - Ce? intreba speriat Abel.
 - Ai avut rabdare pana acum...Stai linistit si o sa vezi!... Totul! Nu mai ai nimic de pierdut!
..............................................................................................................................................................................

 Viespin privea trupul lui Abel ce se legana in spanzuratoare. Ce nebunie facuse Dragonul!... Prostul!...Ce idee stupida!...Oamenii aceea furiosi! Aceea ce-l ascultasera... Cei care il iubeau pe Abel si il urau pe el...Stupid? Cat de stupida poate sa fie o nebunie?...
 Se intoarse trist la palatul ducal. Incet si nesigur. Lapovita cadea oarecum brutal pe acest pamant ce era de atatia ani uscat, secetos. Privi bulgarii mari, ca de piatra si isi aminti pamantul udat la timpul sau, cand Regele Minunat era aici Stapan...Acum era aici alt Stapan....Si totul ii parea un glod urat!...
 Nimeni, nici un slujitor nu il intampinase atunci cand calul sau intra pe portile imense si grotesti ale acestui Castel... Nici nu se mai astepta sa vada vreun slujitor al Dragonului care sa ii vina in ajutor atunci cand descaleca.... Sa il salute! Sa ii zica vreun cuvant!...Nimeni nu ii intelegea durerea...Era acel idiot al Dragonului!... Acel idiot care mereu era un nimeni in timp ce atatia slujitori al Noului Regat i se inchinau...Minciuni!...
 Nu era el idiotul...Sau poate era...Cine era el altceva decat acest maret Rege pe care el....Nu el!...Nu el!... Pe care acesta il seduse! Era Viespin acel conte care nu ar putea sa fie decat un conte sfaramat de aur?...Ce aur?... Aur? Abel murise iubind Adevarul si urand aurul... Preferase o spanzuratoare.... Aur sau Adevar?
 Tresarise cand Dragonul cu o voce tunatoare in spatele sau ii urla cand intrase ganditor in castel.
 - Ai vazut!...
 - Ce sa vad? intreba Viespin abatut, scarbit de aceasta voce.
 - Cum oamenii acestui Rege pier...spuse Dragonul.
 - Pier?... se intreba mai mult pentru sine Viespin, deprimat.
 - Te-ai indragostit de acel hoit?...Amice Viespin...ranji Dragonul.
 - Hoit!...Viespin cu greu isi opri mania. Isi sterse transpiratia si scrasni: Hoit! Ai creat un martir! Si spui ca ala e un hoit? Acel hoit are puterea de de a te distruge mare Rege!...Oamenii aceea te vor ura, Dragonule!...
 - Si? Am creat lumea asa cum este pentru a fi iubit, Viespin, conte prost si de nimic?...
 Viespin puse mana pe pumnalul sau din buzunarul secret, care de atatea ori ii dadu-se liniste. O  sa il atinga si pe blestematul acesta si totul se va sfarsi. Poate Regele il va aprecia. Poate il va ura!...Dar nenorocitul acesta va muri de mana sa!...Simti o ura teribila , iar mana ii tremura ca niciodata. Dragonul nu simti amenintarea sau poate nu-i pasa. Ii zambi indulcindu-si fata crispata. Probabil o facea pentru prima data de cand il stia.
 - Of! De ce nu intelegi? Lasa-i pe toti sa isi iubeasca martirii! Abel este un martir, evident! Lasa-i pe toti sa isi creeze un sfant din el...Da! poate Abel nu e un hoit! Poate e un sfant, un martir...Lasa-i sa-l iubeasca pe el! Lasa-i sa ii caute trupul, biografia, sfintenia, puterea, cartile...Intelegi? Totul! Lasa-l sa fie un martir! Lasa-l sa fie un sfant! Lasa-i sa-l caute... Lasa-l sa fie al Regelui, cat timp nu este Regele!...Orice persoana, sfanta, puternica, simpatica, care nu este Regele Minunat ma ajuta! Vrei putere, prietene? Nu o cauta langa mine, caut-o langa El!...Vrei sa vezi altare? Lasa-l pe Abel sa le aibe! Cu cat mai multe pentru sfinti, cu atat mai putine pentru Rege!... Cu cat mai multa adoratie pentru sfinti, cu atat mai putina adoratie pentru El!