Revolutie si capitalism ( partea 1 )

Comunismul a fost o chestiune nenorocita! Sunt de acord! Dar parca nici capitalismul nu e foarte frumos! Cica sistemul capitalist este asociat cu democratia! Tind sa cred ca nu!...Nu acum, nu azi, nu de 24 de ani! Democratia inseamna ideea ca poporul are un cuvant de spus intr-o guvernare. Si totusi nici o dictatura nu s-a nascut fara un tiran ce a afirmat mereu si mereu ca e din randul poporului, un fiu al celor ce muncesc si isi castiga paine cu sudoarea trupului! Ca a afirmat mai tarziu ajungand pe culmile gloriei si puterii ca a fost cel mai bun si valoros fiu al natiunii, deja acest lucru devine secundar.
 Imi aduc aminte ca traiam la bloc. La un bloc de beton, iar cand tovarasii hotarau iarna ca nu avem nevoie de "atata" caldura  ne lasau in frig, povata Celui mai iubit fiu nascut prin zona Scornicestiului fiindu-le calauza: "M-ai puneti o haina pe voi!" Am dormit asa si la opt grade Celsius, trezindu-ma dimineata ca ma dor plamanii in camera rece...

 M-am intrebat in ultimii ani ce a fost comunismul...Citeam chiar anul acesta intr-o carte crestina, ca au existat doua ideologii, religii, pareri, cum vreti dvs. sa le definiti, in care omul a fost pe primul plan: crestinismul si comunismul! Restul s-au concentrat pe orice altceva. Pana si numele in actuala idee in care traim se numeste Capitalism de la capital, adica bani....Ceea ce traim noi nu are legatura cu omul, ci cu banii sai sau ai altora! In special ai celor avuti si lacomi!
 Cred ca nu am vazut niciodata carne la liber fara coada! Sau unt! M-a intreba profesorul de Economie Politica prin 1986, domnul Cornel Cristache, zis Sinistru', un om care fusese profesor universitar, dar care ajunsese la un oarecare liceu brasovean,pedepsit, care este ratia de unt. In plina lectie despre economia tarii acesteia, ce se confrunta cu lipsuri si privatiuni,...Am gresit si i-am spus ca era doar 50 de grame pe luna. Adevarul insa era 100 de grame pe luna. Culmea! Nu m-a corectat nici el si nici vreunul din colegii mei! Pentru ca aproape toti parintii nostri aveam modul nostru de a gasi "solutii" pentru aprovizionare.
 Am avut placerea si binecuvantarea sa merg in URSS in 1984. Cu doi ani  inainte de intrebarile profesorului Sinistru , cum il poreclisera altii inaintea noastra si pe care urmatoarele generatii de liceeni i-au preluat porecla in mod stupid, pentru ca era dur, hotarat, corect, dar mai ales autoritar.
 Chisinau nu mi-a parut un oras deosebit. Era totusi Capitala celei mai mici Republici din componeta Uninunii Sovietice, dar era fad. Lipsit de obiective turistice importante, lipsit de ceva care sa ma fac sa il indragesc, totusi la un magazin din apropierea hotelului Inturist unde fuseseram cazati, am vazut fermecat intr-o vitrina ceva incredibil: unt si carne! Era oare o intamplare? Nu eram totusi, cred eu, in actuala Coreea de Nord in care sa fi dus de agenti de securitate in locurile speciale de vizitat si atat!...Seara dupa prima zi ce se incheia, m-am dus si am cumparat o franzela si cateva tuburi de mustar cu hrean! Era excelent! Il intindeam pe paine si il savuram asa in timp ce hreanul parca imi ardea caile respiratorii!
 Era carne si untul expuse in acel magazin doar pentru ca turisti estici sau vestici sa le vada in magazin? Tind sa cred ca nu! Cel putin in Bucuresti nu vedeai asa ceva! In afara salamului de vara cu 64 de lei nu gaseai carne sau unt la liber...Ba nu! Era un magazin langa Arcul de Triumf, care vindea uneori carne la liber dupa ce stateai doua ore cel putin la coada.
 Dupa Revolutia sangeroasa din decembrie 1989, m-am vazut in postura, mie care imi place istoria si geografia, sa ma intreb, sa caut sa inteleg daca ceausismul este echivalent al unui stalinism romanesc, autohton...Si totusi cred ca nu!... Stalin distrugea biserici... Cumva poporul rus se autoindeparta de Dumnezeu fara Lenin sau Stalin neaparat...
 Si totusi, ceva mai tarziu in aceea excursie am vazut un moment religios undeva in Kiev, la vreo doi km de Piata Centrala, in care preotii ortodocsi si cred ca erau cel putin doua mii de credinciosi ce umpleau strada si biserica, devenita neincapatoare, pentru o sarbatoare de la inceputul de septembrie 1984. Era ceva superb! Obisnuit cu o anumita relaxare religioasa romaneasca, poate neintelegand riscul credintei mele, vedeam in aceea sarbatoare ortodoxa ucraineana, ceva normal, intr-o tara socialista. URSS insa a fost altceva!...Stiu ca prin zona centrala era o statuia a lui Lenin, doborata de curand de ucrainienii suparati si dornici de asa-zisa Europa, si care era cumva a treia din spatiul sovietic, dupa spusele ghidului, o doamna care incerca sa ne inveseleasca cu un banc interesant despre Papa si Domnul Isus, nu stiu daca era ca dimensiune sau cumva ca profil... Dar hai sa va zic si bancul ei, cu Papa si Domnul Isus: Stiti cine e cel mai fericit angajat din lume? Papa de la Vatican! Si stiti de ce: Pentru ca isi vede Seful mereu ucis pe o Cruce! Gura pacatosului adevar graieste! Nu doar Papa, ci fiecare crestin ar trebui sa se bucure pentru ca Stapanul a  pierit pe o Cruce! Nu e o gluma ce se vrea rautacioasa, ci un adevar profund... Eu imi doresc sa-L vad pe El pe Cruce rastignit! Asta imi spune mie ca mai am o sansa!