De aș pleca vreodat' departe:
...Să-mi fie dor de cetini verzi,
ce par a arde în tămâi de ceață,
în toamne triste cenușii!
...Să-mi fie dor de creste gri
ce cutezând străpung eterul!
...Să-mi fie dor de lacrimi-ploi
ce cad născând izvoare!
...Să-mi fie dor de galben pe ogoare,
ce-n cuptorul cel de acas'
se schimbă-n pâine aburind!
...Să-mi fie dor de-a fi copil,
cu-o viata simplă, bună!
Decât să-mi fie dorul meu,
legat de tine, țară,
mai bine-o coajă să primesc,
căci nu-s sărac de te traiesc,
cu inima ce-mi bate-n tine!
Dar mi-ar fi dor de nu ți-ar fi,
Un dor de Domnul Tău, o, Țară!
Căci prin Christos Tu năzuiești!...
Iar fără El ești mică!...
Un bulgăr trist, doar un noroi,
O moarte ce e-n-viață!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu