Patriotismul e virtutea viciosilor!

 Au murit in cateva zile cativa oameni deosebiti. Mass media vuieste scotocind tot ce poate despre acesti oameni aparte, in masura in care aparte e dincolo de omenescul de obste... Unii au murit rapusi de boli si batranete, altii de o dureroasa suferinta a interiorului... Aseara insa vedeam ceva ce mi-a umplut mai mult ochii si inima de lacrimi: cum o fetita de opt-noua ani nu stiu daca ucraineanca sau rusoaica, conteaza oare?, spunea cum acel razboi de neinteles din estul Ucrainei, o facuse sa se ascunda pe ea si pe babuska ei intr-o pivnita, acolo unde gloantele si srapnelele puteau fi evitate.  Of, Doamne!


 Poate sunt eu in fiecare zi mai batran si de aceea perceptia mea e tot mai aparte. Dar cred ca nici un om care are un copilas si care simte si traieste rugandu-se lui Christos pentru el, nu poate sa nu fie infiorat de suferinta cumplita a celor nevinovati ucisi pentru bucata de tarana a unora si altora...
 Nu am putut sa inteleg niciodata sinuciderea! " Marele" filosof romano-francez, Cioran, arata ca iesirea din suferinta acestei lumi este sinuciderea. A fost un nenorocit care nu credea in ce spunea....Dar oferea solutii acelor oameni ce respingeau tot!
 Nu am putut sa inteleg sinuciderea, pentru ca moartea oricum vine! Cand am citit dimineata, pe 12 august a anului 2014, daca nu gresesc, ca Robin Williams, un actor foarte bun si interesant, s-a sinucis, am ramas surprins si dezamagit! Nu vine moartea oricum? Nu e ea, alaturi de taxe, cum glumesc americanii, singurele chestiuni sigure? Dinu Patriciu avea cam aceeasi varsta si cred ca ar fi vrut sa mai traiasca...
 Am inteles alaturi de dvs. cititorii mei, ca aici in viata acesta avem nevoi care pot transcede tot ce suntem. Aseara vedeam iahtul de 40 de milioane de dolari a lui Patriciu, atat de frumos, imitand casa sa, incat iti vine avandu-l sa nu mai mori niciodata...Un Eden pe valuri!... Casa sa era superba cu piscine si camere avand pe pereti atarnate tablouri de Tonitza, Grigorescu si alti maestri romani in ale pictatului. Si totusi nu numai ca nu putem duce dincolo de aceste comori nimic, dar totul se dovedeste un mare bluff!
 Atunci cand Domnul Isus spune sa nu ne facem comori aici pe pamant, nu iL gasim afirmand cinic, ca nu avem voie, ca nu putem, ca Dumnezeu se supara, daca, cumva, dorim pentru o clipa sa ne bucuram de munca noastra... Tindem sa cumulam, sa gasim cai de prosperitate, de inavutire personala, fara sa intelegem ca tendinta noastra e sa ne contopim cu ceva superior noua , nu inferior! Saracia noastre nu e banul, cum bogatia noastra nu e tot banul, ci Dumnezeu!
"Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine."
 Cea mai proasta idee despre maretie este sa credem vreodata  putem fi singuri sa fim ceva! Cine nu citeste aceea rugaciune perfecta al lui Christos din Ioan capitolul 17, nu a citit nimic din Adevar!
 Trist este sa "cigulim" ceva de ici, ceva de colo! Ca sa fim aparte, mareti regi, stapani peste oceane de nimic, pana la urma... Caci daca nu exista contopire cu Dumnezeu, cu odihna Sa, nu avem nimic! Credeti ca Robin Williams simtea nevoia contopirii cu sine, cu droguri, cu alcool? Sigur nu! Cine recurge la toate acestea recunoaste ca sinele, ca individul, ca fiinta interioara nu poate fara acel Ceva special si aparte care este Creatorul! Ceea ce e fenomenal e afirmatia CUVANTULUI intrupat care spune TU IN MINE! Eu in ei! EU!... Nu ei si chestile bune in ei...EU in ei!! Odihna Stapanului!...
 Si nu inteleg moartea faurita pe motiv de teren sau tara. Stiu ca am fost crescut intr-un regim nationalist-comunist in care Tara, indiferent ce insemna aceasta, trebuia aparata cu pretul sangelui si vietii mele! Realitatea era ca trebuia sa apar un regim vandal, ticalos, neinteresat de bine, ci de cei de la varf! Tara era toata a mea, a amicului meu, a aproapelui deznadajduit, a celor ce ma urau... A hotului din mine care dupa ce aduna gramezi de aproape doi metri de sfecla furajera, manca cate una de foame, in avertismentul dur al maestrului Plugaru care ne cerea sa nu mancam asa ceva, el care era hranit bine la popota, dar noi furand din bunurile cetei lui Pitigoi care umbla iute prin tara si zavoi!... 
 Si poate in Ukraina ori Rusia, mandria de a crede in ceva de tip teritoriu, Patriei, Natiunea mea etc. devine sloganul ce ti-l imprimi pe AK-47 si cu care tragi in aia de dincolo! Dar ce perfect e un Oscar Wilde cu pacatele si iertariile sale, cred eu, divine, spune: Patriotismul e virtutea viciosilor!