Ce facem cu Christos?

 Există nu doar o credință adevărată, ci și una cameleonică. Eu am întâlnit-o, dumneavoastră poate ați întâlnit-o și e atât de bine camuflată încât reușește de multe ori să-l înșele chiar și pe cel ce o practică. Această credință este un mimetism spiritual păgubos, iar cel ce o are, care este dominat de ea nu poate niciodată să se raporteze singur la Dumnezeu, ci totul este trecut prin lentila credinței altuia.
 Am cunoscut o persoană care a venit la Dumnezeu printr-o prietenă, colegă de clasa în liceu. Doi ani mai târziu își pierdea credința pentru că prietena ei iși abandonase credința cu câteva luni înainte. Poate părea surprinzator, dar acest caz nu a fost singurul. Un mimetism identic am mai văzut încă o dată. Credință bazată pe cel ce le-a chemat la Biserică, nu pe însuși Christos.

The Others! (Ceilalti!)

  Nu, nu e vorba de filmul plin de mister din 2001 in care joaca Nicole Kidman, ci e vorba de Ceilalti care sunt in biserica si se deosebesc de tine si mine. Asa cred eu cel putin. Ei au o viata aparte, misterioasa, iar ceea ce afirma mereu e ca traiesc o super spiritualitate. Nu conteaza cat cunosc din Sfanta Scriptura. Nu conteaza daca reusesc sa aplice din ea. Spiritualitatea lor se poate indeparta de Cuvantul scris al lui Dumnezeu, pe baza unui cuvant al lui Dumnezeu revelat doar Celorlalti. Cum imi spunea cineva dintr-un astfel de grup la afirmatia mea ca nu exista nimic duhovnicesc, spiritual in afara celor scrise in  Biblie: Exista o gramada de lucruri in afara Bibliei care trebuie facute! 

Măreția creștinismului... măreția evoluționismului?!...

 Citesc o carte nouă. Cică e creștină că titlu așa arată: Mareția creștinismului! Autor: Dinesh D'Souza. Un apologet creștin originar din India. Începe frumos, continuă plăcut, dar ajung și la partea neplăcută în care "mareția creștinismului" dispare pentru a face loc apologeticii evoluționismului contra darwinismului (sic!). Creaționismul nu este crezut de autor, în schimb vede în evoluționism modul cum Dumnezeu l-a adus pe Om la forma sa actuală. Adică de la simplu la complex, de la o celulă din Oceanul Primordial, la o nevertebră care probabil ne-ar crea repulsie văzând-o cum arată, la pește, apoi peștele ce iese din Ocean pentru a se târâ pe uscat, devenind șopîrlă, dinozaur, mamifer, maimuță și apoi iată Omul! Iată-l pe Adam și iat-o pe Eva. De aici începe Biblia creștină a autorului, că înainte era biblia sa evoluționistă oricum mai credibilă decât aia creștină, și nu-i așa? măreață.  Cazul lui nu e singular din păcate. Un alt creștin evolutionist m-a intrigat cu modul in care vede  evoluționismul ca ne având probleme cu religia. Ba chiar par a se completa. Acesta e Francis Collins care a scris Limbajul lui Dumnezeu. Spunea acesta că numai o persoană neserioasă ar pune la îndoiala evoluționismul. Eu nefiind un om serios nu am atâta încredere în tot ce s-a speculat în materie de știință de vreo doua sute de ani încoace. Minciuna stă la masă nu doar cu regii, ci și cu toți cei ce vor să devină regi peste domeniile stiinței.