Fiti oameni!

Fiti oameni!

"Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!"              1 Corinteni 16:13

 Tindem sa credem ca orice am face suntem oameni. Adica, cum sa nu fim, daca ne-am nascut in rasa umana? Cum ar putea sa aiba cineva un dubiu mai de neinteles decat acesta. Daca ma indoiesc, daca cuget, nu asta imi valideaza calitatea mea umana? m-ar mustra un Descartes.

 “A fi om e lucru mare!...” spunea, insa, odata, o strofa dintr-o poezie. Si daca stam sa o analizam e posibil sa-i dam dreptate. Dincolo de ce ar spune o sumedenie de rationalisti.

 Poate v-am mai spus ca cineva imi spunea despre traducerea acelei parti din Sfanta Scriptura ca vremurile din urma vor fi vremuri grele, ca fiind inexacta. Nu vor fi vremuri grele, spunea amicul meu, ci exprimandu-se cu aceleasi cuvinte in greaca veche ca despre indracitul din Gadara, vremuri vor fi demonice!

„Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” o spune Domnul Isus, despre finalul unei lumii statute, facandu-ma sa ma intreb la ce s-a referit! La crestini sau la indivizii din aceea lume? La faradelegea mea care stinge iubirea din mine sau la faradelegea din jurul meu care estompeaza sentimentele inaltatoare ale crestinului, ale omului launtric? La amandoua?

A fi om ajunge sa fie un lucru mare, daca iubirea se stinge in viata cuiva. A mea sau a ta! Cum se spune - daca sarea isi pierde puterea de a sara cum si-o va recapata din nou? O lumina ascunsa sub un obroc cum va mai lumina casa?

Crestinismul a functionat de la inceput cu dragoste. Fara ea ar fi devenit o vorba goala sau un islam cu 600 de ani mai devreme. Islamul functioneaza extragand ce e mai rau din om. Razbunare, ura, neinfranare, sclavagism intelectual si religios, reprimari interioare si mai ales exterioare. Nu exista o libertate a omului, care este directionata de Duhul Sfant spre ceva benefic, ci este o reprimare perpetua, o golire de umanitate, care ca si un mic bulgare de zapada interior se transorma intr-o avalansa exterioara ce ameninta tot.

Daca dragostea crestina este doar o ipocrizie, mentinuta in viata de minciuna care ne-o spunem noua si apoi altora, aici nu e verdict:crima?

„Fiti oameni!” Cine citeste versetul de mai sus, nu reuseste sa se intrebe de ce apare ideea de a fi oameni. Sa veghem - credem ca o facem, sa fim tari in credinta - se pune problema - in fiecare sabat suntem excelenti in credinta... Ne intarim? Cum sa nu ne intarim?! O facem cam tot asa: sambata si dumunica! Suntem tari, zambim, vorbim lucruri cu tengente spirituale si apoi sa ne vezi ce plini suntem de luni incolo, de noi insine!

S i totusi a fi om inseamna sa stii cine a fost Omul Isus Christos si alaturandu-te Lui in Spirit, macar sa vrei sa fi altfel! Sa vrei sa iubesti, sa intelegi, sa ai minutul tau pe zi cand uiti de tine si de probleme si sa incerci sa iubesti si mai ales sa fi sincer!