Jurnalul de coronavirus partea 3

 Credeam ca le-am văzut pe toate! Când ești bătrân ai dori să crezi și asta!  
Mă uit adineauri la Andrea Bocelli! Cântă din fața Domului de la Milano! Cred că nu știe ce se întâmplă, doctore! Slab, neconvingator, videoclipul cu imagini de peste tot: Varșovia, Sao Paolo, Los Angeles, Paris, Veneția! Toți pe nicăieri!.. Aha! Suntem blocați la nivelul de râme! Nu de boală, ci de oameni! Minciuni despre ce nu e boală, apoi minciuni despre ce este boala! Am scris asta: Cea mai tristă declarație a harului divin scrisă de John Newton de atunci: "refugiați" în adăposturi de paie și beton, pentru a trăi ceva în plus! Poate chiar fără sens! Că așa o facem de regulă de la naștere! Să nu ne destrame coronavirusul! Că până ieri o făceam noi înșine! 


 Biblia spune că într-o zi vom munci o zi pentru o pâine! Mă gândeam că e absurd, o pâine e ieftină! Dar dacă în loc de 5 lei, cam cât e acum, va costa 100 de lei? Nu vei munci cam pe aceleași prețuri și salarii? 

 Cică a murit un băiat tânăr, român, un camionagiu în Franța, pe la Paris! Avea 36 de ani și nu credea în Coronavirus! Zicea acel baiat că nimeni nu a văzut un mort de Coronavirus! Dar el a murit de coronavirus! Jurnaliștii românii s-au frecat de bucurie pe mâini! Cu dezinfectant! Uite, bă că se moare! Și la Paris, și la Brașov, că nu se credea până ieri! Adică ăla sau eu, murim pentru că nu credem în boli?... Serios? Asta o spun jurnaliștii acestei țări de rahat?...  Se pare că da! Uite că le văd pe toate!

 Lucrez la o cale ferată privată - e trist, trenurile circulă goale: incredibil, goale, fără călători. La Râșnov vindeam într-o zi slabă 70 de bilete. Acum vând 7-10 bilete! Nimeni nu mai vine acolo! Ideea e că sunt apreciat post mortem!
 Am văzut curaj!..