duminică, 20 septembrie 2020

Ce ma face sa mai inaintez?

 In aceste vremuri tumultoase cand oamenii se distanteaza unii de altii nu atat fizic, cum ne cer apasat autoritatiile, ci emotional, social, spiritual, exista lucruri care pot da speranta si incredere. 
 Ceea ce vad eu ca se intampla nu are nimic de-a face cu o pandemie. Are de-a face cu o lipsa tot mai accentuala de iubire fata de semenii nostri. Citind cateva carti de asa-zisa dezvoltare personala am ramas stupefiat cum egolatria este ridicata la rangul de valoare interioara superioara pe care un individ poate sa o atinga. 
 Iubindu-te pe tine cat mai mult, ii vei iubi si vei altii mai mult, spune un autor american, fara sa precizeze care ar fi dovezile pentru asa ceva. Realitatea insa afirma ca iubindu-ne cat mai mult pe noi insine vom neglija, vom uita, vom deveni tot mai lipsiti de interes fata de semenii nostri. Iubindu-ne mai mult ne vom crea bula noastra egocentrica pe care o vom dori tot mai stralucitoare, cheltuind bani, energie, timp, lucruri materiale, uitand de altii! De ceva spiritual nu mai are sens sa amintim! 
 Sa nu ne pacalim! Sfanta Scriptura afirma ca dragostea se va raci. Iubirea dintre oameni, chiar iubirea din familii, va tinde sa dispara, fiecare promovandu-si o viata proprie, in care altcineva nu va avea un “drept permanent de sedere”, ci doar o viza temporara. 
 Dar ceea ce ma face sa mai sper, sa am speranta inca si imi aduce credinta in inima, e ca ochii Celui PreaInalt sunt peste noi! Dragostea Sa nu se sfarseste. 
 Un crestin spunea odata ca atat cat iL ascultam pe El ne va asculta si El pe noi! Evident nu este asa! Daca ar fi asa tot ce este bun de la Dumnezeu ar trebui sa dispara in neant. Prea putin ascultam de El! Dar El este inca cu noi, iubindu-ne, insuflandu-ne speranta si credinta, chemandu-ne sa ne daruim aproapelui. Si pana la urma aceasta va fi judecata Sa: cat de mult L-am vazut pe El si ne-am implicat, in viata acelor mai putin favorizati de soarta. Unii o vor fi facut, altii nu, probabil izolati in lumea lor pseudospirituala, dar care va avea valenta falsa ca e mai mult decat o banala actiune fizica, cum ar fi ingrijitul unui bolnav, vizitarea in inchisoare a unui om, o masa la care sa aduci unui sarac, o haina data celui cu vestminte rupte etc. 
 Mai sper si mai cred ca exista oameni cu inima sincera. Sinceritatea si sacrificiu denota iubire. Credinta si speranta ma fac sa cred ca inca putem sa ne rupem de lumea asta si sa fim in o alte lume a valorii eterne. Asta ma face inca sa inaintez pe o Cale care este un urcus greu, dureros, ce uneori pare imposibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu