Azi dimineata mi-am adus aminte cum un grup de atei presupuneau ca intr-o zi inexistenta lui Dumnezeu va putea fi dovedita de matematica. Imi e greu sa inteleg ce matematica atat de performanta ar putea sa raspunda la intrebari metafizice, daca la intrebari mult mai simple de genul: cum putem opri razboaiele in lume, cum putem hrani populatia lumii pentru ca nimeni sa nu mai sufere de foame, nu reuseste.
Exista o moda a oamenilor si nu ma refer la imbracaminte. Exista o moda a ideilor. In Romania un om cu o oarecare cultura generala, pana acum 21 de ani, era acel care era abonat la revista Magazin. Un om cult era cel ce isi facea un dosar cu tot felul de taieturi din aceasta revista.
A existat o anumita moda care s-a perpetuat pana in ziua de azi si la nivele al societatii, moda care ne vorbeste de libertatea umana ca ceva absolut normal, ba chiar banal si cu o anumita de doza de vulgar, fara ca omul sa se intrebe de consecinte sau mai concret ce este libertatea. Caci libertatea asa cum ne apare azi inseamna sa cred si sa fac ce imi place. Si indiferent de maximele si ideile ganditorilor "progresisti" referitoare la libertate, de multe ori s-a vazut ca dincolo de frumusetea gandului exprimat in cartile lor, cu un gust pacut pentru creier, cum e gustul unei mancari pentru limba, nici ei nu credeau in ce spuneau. Si daca e sa fim corecti pana la capat, omul mereu a repetat gestul pe care Adam l-a facut cand a pacatuit: s-a ascuns de Dumnezeu, preferand intunericul adus de tufisuri si copaci, decat prezenta luminoasa a Creatorului. Iar Cain invatand lectia cu brio de la tatal sau, a inaintat in aceasta experienta mintindu-l pe Dumnezeu in fata, fara nici o rusine, tratandu-l pe Cel Atotputernic ca pe un coleg cam naiv si care se baga in treburi care nu-l priveau, dar la care nu mai putea sa ajunga cu ciomagul si sa transeze problema si cu El, cum o facuse cu Abel.
Exista o moda a banalului asupra fiecarui subiect care acum 150 de ani era ceva intim, ceva care nu se trata cu usurinta, precum regulile de politete, religie, sex, politica, justitie. In ziua de azi toate acestea au devenit la fel de banale, ca bautul unei cafele cu un prieten. Stiinta a devenit la fel de accesibila si banala pentru toti, acceptand orice "descoperire" care apare ca noutate, mai ales daca e afirmata de cineva care are in spate mai putine ideii noi si mai multa publicitate. Caci publicitatea nu este doar apanajul filmelor sau actorilor de la Hollywood ori a vreunui detergent nou de spalat rufe, ci si al produselor "stiintifice" aparute din laboratoarele MIT sau CERN ori de oriunde.
In celebrul roman "Pe aripile vantului", Margaret Mitchell povestea cum doamnele din Georgia cand aflau ca sunt insarcinate nu mai ieseau din casa pana ce nu nasteau. Am fost putin mirat de aceste obiceiuri putin cam exagerate, dar ele aratau ca in perioada de mijloc al secolului XIX sexul nu era privit cu aceasta lipsa de respect, fata de el si de consecintele sale, cum se ajunge sa fie privit la ora actuala. Caci el apare azi ca o filosofie de genul: "oricand, cu oricine".
Multi ziaristi si politicieni ne-au spus in ultimii 20 de ani despre disolutia autoritatii. Statul si-a pierdut mult din autoritate, ceea ce ii intristeaza mai ales pe politicienii care nu mai au aceasi autoritate solida ca intr-o tara normala (dar o intrebare corecta ar fi ce e o tara normala, cand intreaga omenire tinde sa fie anormala). Dar nu nu incearca sa afle daca disolutia autoritatii nu vine pe fondul disolutiei temelor pe care viata omului, in societate, a fost construita si care au fost mereu izbite de valul incertitudinii sau, mai grav, a negarii oricaror valori care au reusit sa fie constante in toata istoria, pana la aceasta lume post-moderna cu ideile ei. Ba chiar de valul ateismului agresiv care ne spune ca dincolo de toate nu e nimic. De ce ar mai crede atunci omul obisnuit ca trebuie sa asculte de niste reguli impuse de cei care conduc destinele unei tarii, doar pentru ca ei s-au descurcat mai bine decat el, facand acelasi fapte reprobabile, doar ca inmultite de mii de ori, dar niciodata pedepsite? Daca nu e nimeni, nu este Dumnezeu care sa fie Primul si Ultimul Cuvant, Cel ce, de fapt, a construit atomul societatii, adica familia, de ce ar trebui sa cred ca cei din fruntea tarii reprezinta o autoritate? Cine sunt ei sa imi spuna sa ascult de legile lor, care de multe ori pedepsesc victima, iar pe agresorul cu bani il scoate basma curata?
In nuvela Jan Tomaso aratam cum o natiune falnica precum cea Americana, s-a indepartat de Dumnezeu an dupa an, iar acest presedinte al ei, Obama, s-a putut lauda cu cea mai mare realizare a lui din actualul mandat si anume ca a reusit sa faca din America o tara necrestina. De ce s-a laudat el cu asa ceva e destul de lesne de inteles: pentru ca e impotriva lui Dumnezeu! Dar a fi impotriva Lui inseamna si ca esti impotriva Sursei de binecuvantare spirituala si materiala. In aproape 3 ani acest presedinte a reusit sa ii afunde pe americani tot mai tare in criza. Iar daca cineva imi reproseaza ca Obama de fapt nu a fost la "butoanele" economiei americane, ci sunt altii, nu pricep cum de este acuzat George W. Bush pentru aceleasi lucruri!
Da, exista o disolutie! Exista o disolutie pe care cetateanul planetei Terra, o simte si actioneaza ca atare.
Nu am inteles de ce bogatii acestei planete se lupta sa ajunga tot mai bogati. Uitand ca sursa bogatiei lor nu e doar o idee buna, ci mult mai mult munca asidua a angajatilor lor. Pe care ei nu ii vad si despre care nu stiu nimic. Nu se intreaba nimeni cum e sa fii in pielea lor. Cum e sa te descurci cu salariile de mizerie pe care acesti bogati le ofera cu greutate si cu mare "suferinta", diminundu-le astfel profitul pe care il merita cu "prisosinta". Apoi se mira ca in Anglia, Germania, Grecia si Spania oamenii sunt nemultumiti impotriva politicienilor si bogatilor. Dar primul care e nemultumit de ei e insusi Christos. "Vai de voi!..."le striga Domnul Isus in mai multe randuri. Dar cum ziceam intr-o poezie: "Adevarul tot mereu la Cruce duce!" Gestul lui Christos la dus la moarte... Caci bogatii, liderii politici si religiosi nu trebuiau sa fie deranjati de un rabin care nu intelegea nicicum cum merge lumea...
Si ma intreb in nestinta mea, de ce cineva care are o avere de 10 milioane de euro vrea 100 de milioane de euro. Apoi de 1 miliard, apoi de 10 miliarde....Si tot nu ii ajunge. Vrea toata lumea. Si poate apoi tot Universul, cum diavolul si l-a dorit, nu pentru ca ar fi avut vreun merit in cadrul Creatiei. Ci pentru ca asa cum isi inchipuie multi cu resurse, sunt indreptatiti pentru ca pot! Nu meritul, ci capacitatea reala sau aparenta , este totul.
Nu exista disolutie in societate daca nu ar exista o disolutie in inima, in viata, in alegere, in educatie. De multe ori credem ca exista ceva in relatiile interumane, in societate, care nu are legatura cu interiorul nostru, al fiecaruia dintre noi. Dar cred ca totul se naste intai in noi, influentati de cei in jurul nostru, dar nu in mod total si ireversibil. Mandria este baza oricarui pacat. O idee interesanta pe care am inteles-o acum cateva zile vazand un film crestin bunisor, "The Encounter". In mandrie pot gasi raspuns la o sumedenie de intrebari. Si cam la toate pacatele, daca nu cumva la absolut toate. O lume de cosmar este cand mandria cuiva se intersecteaza cu mandria altcuiva. Atunci apar razboaie, suferinte, durere pentru orice om care se alatura de voie sau de nevoie, mandriei si orgoliului cuiva. Daca iubirea care se intersecteaza cu iubire altcuiva aduce pace, unitate, bucurie, frumusete, mandria aduce opusul acestor lucruri.
Disolutia apare cand cei care conduc inventeaza tinte false, obiective de neatins, dar care sa-si tina poporul ocupat. Va aduceti aminte de celebra "luminita de la capatul tunelului"? De reformele necesare si dureroase pe care trebuia sa le traim pentru ca mai apoi sa o ducem bine? O ducem mai bine dupa 20 de ani? In loc sa cautam Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, am cautat mancare, bautura si luminite de la capatul unui tunel care ne duce din raul acestei lumi in raul unui iad...Am tot sperat ca ceva bun se va intampla. Dar am ramas cu o minciuna in timp ce netrebnici care ne-au condus isi doreau sa aiba aceeasi putere de a ne obliga sa ii credem, ca acea faurita de comunism. Iar cand nu au obtinut aceeasi liniste a demnitarului comunist care avea in spate armata de politruci ai partidului si calaii din Securitate, s-au suparat si ne-au vorbit de disolutie. O ipocrizie ajunsa la rang de politica de stat. Dar cum minciuna sta la masa cu regii si ipocrizia doarme in patul presedintilor si premierilor. Aceia care viseaza frumos, iar cand se trezesc la realitatile de multe ori create de ei insisi ne vorbesc si ne urecheaza cum ca nu muncim pe placul lor, cum ca toata ziua protestam impotriva lor, daca nu cumva suntem la carciuma, in timp ce campul ramane parloaga din cauza indolentei celor care au bani de o Saniuta, dar nu are bani de un kil de samanta, ca prea mult isi doresc parintii sa aiba fii si fiice economisti si avocati, dar nu si frizeri sau fermieri. Dar nu am vazut nici un lider de stat sa isi trimita copii la arat sau la secerat, cumparandu-le nu Audi sau Porche, ci cate un tractor.
Intotdeauna exista vinovati, dar cei necredinciosi nu privesc niciodat la ei, la inima lor. Un necredincios crede ca raul exista in exteriorul lui, niciodata in interiorul lui. Se mira ca apare disolutia, dar nu vede niciodata ca disolutia este si va fi mereu din interior spre exterior si nu invers. Daca am luptat sute de ani sa banalizam totul, de ce crede cineva ca banalizarea autoritatii nu ar trebui sa fie aiba aceeasi soarta? Daca oameni ca Obama au luptat zeci si sute de ani impotriva lui Dumnezeu de ce le ar pasa ca e criza in tara lor si oamenii sunt disperati? Dar cea mai groaznica intrebare este: chiar credeti ca lui Hussein Obama ii pasa? Sau altor lideri europeni care isi infunda tariile in crize mai mult sau mai putin reale, pentru ca intr-o sa se reveleze un lider mondial cu "solutii"pentru toate problemele omenirii si caruia sa ii fie predata de Obama, Sarkozy sau Merkel, stafeta.
Criza, disolutie, revolte?... Mai ganditi-va o data! Mai ganditi-va de unde apar! Si unde se mainfesta!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu