Moralitatea trebuie sa fie ancorata in ceva mult mai solid decat ea insusi, altfel fiinta umana se va trezi intr-o buna zi miscata de orice vant sau tendinta care se abate asupra ei.
In filmul crestin Time Changer, ideea principala este daca moralitatea poate supravietui prin ea insasi, printr-o educatie initiala care sa o modeleze intr-un fel si care sa o faca apta sa reziste la orice se va abate in viitor asupra sa, fara sa aiba nevoie de un impuls sau o rezistenta pe care i-ar da-o Dumnezeu. Concluzia finala si sincera este ca nu. Pentru ca, cred eu, ca moralitatea nu este doar o problema legata de un individ, ci de omenire in general, iar timpul si generatiile care se succed o modifica ireversibil. De accea individul se poate raporta si afirma ca este un om moral, daca o face la nivelul generatiei sale, dar nu se poate raporta si afirma cu aceeasi usurinta daca o face, nu la ceva ce se modifica perpetuu, ci la Cel ce transcede timpul si valoriile lui. Adica la Dumnezeu.
Aseara am urmarit cu greu un documentar pe care il gasesc socant din toate punctele de vedere, cu numele The Soviet Story. Milioane de oameni ucisi pentru doua ideologii care l-au scos afara pe Dumnezeu din ele. Doua ideologii care asa cum zicea odata Andre Frossard s-ar fi dus dupa Dumnezeu in Univers ca sa il izgoneasca si de acolo daca s-ar fi putut!
Ravi Zacharias spunea intr-o cartea a sa ca ateii cu care a discutat i-au reprosat ca si Inchizitia facea la fel cu oamenii punandu-i pe rug, daca ideile lor nu coincideau cu cele emanate de Biserica Catolica. Era adevarat, dar apologetul le arata ca acestea erau devieri de la ceea ce Isus Christos ne-a lasat, de la mesajul Sau de dragoste si nu esenta mesajului crestin. In cazul ideologiilor naziste si comuniste acestea aveau in mod explicit teroarea si crima ca mesaj politic, si nu era vorba de o deviere. Urmarind documentarul despre Istoria sovietelor vedem ca Marx, Engels, Lenin sau Stalin nu au vorbit sau actionat "gresit", ci au urmat linia politica clara pe care trebuiau sa o parcurga pentru a instaura o lume in care individul nu mai conta. Ori daca individul nu conteaza, ci doar societatea, aceasta poate exista si cu un numar injumatatit al membrilor ei. Sau macar cum a facut Pol Pot care si-a asasinat un sfert din populatia tarii sale.
O moralitate adevarata nu poate exista doar in cadrul restrans al familiei. Sunt rari parinti care isi indeamna copii sa faca lucruri rele. Sunt rari parinti care nu isi iubesc copii si nu le doresc binele. Sunt rari cei care nu isi educa fii si fiicele spre un standard moral corespunzator. Dar dincolo de ce se intampla in familie acestia pot sa se numeasca Stalin, Beria, Heydrich sau Himmler. Nu exista o moralitate de familie si una de serviciu. Una in casa si una de strada. Una de acasa, cantand la pian Bach si alta in care gazezi evrei in lagar... Ateismul nu poate oferi o conexiune reala a moralitatii. Doar Dumnezeu este Cel ce ne indeamna si in familie si la servici si la magazin sa fim aceeasi oameni, cu un caracter nobil, modelat nu de tendintele vremii, ci de Duhul Sfant. Nu e suficient sa fim buni acasa si la biserica, iar la servici sau in societatea sa fim niste ticalosi. Ne mintim singuri daca ne cream o imagine pentru fiecare loc sau situatie in care ne aflam. Doar ateismul comunist sau nazist poate vorbi de un paradis pamantesc in care toti suntem fericiti si poate crea in acelasi timp iaduri pe acest pamant pentru cei care nu cred in aceste ideologii si in care se regasesc cei mai multi indivizi. Spunandu-i NU lui Dumnezeu descoperim nu doar un Cer golit de vreo Fiinta, ci mai mult decat orice, descoperim Pamantul plin gropiile celor torturati si ucisi de dorinta noastra de a fi zeii pe pamant. Negandu-L pe Dumnezeu nu avem de ce sa nu negam si orice fiinta omeneasca care nu ne accepta.
Spuneam in eseul Omul care l-a judecat pe Dumnezeu ca orice om care ucide, fara sa stie, il ucide pe Dumnezeu prima data. Pentru ca e un principiu: constiinta ne-a fost data de Dumnezeu ca o voce a Sa in noi. Fara ea nu mai ramane absolut nimic.
Comunismul si nazismul pot fi expresii ale unei noi moralitatii. Fara Dumnezeu, fara sentiment, fara nimic, doar ascultand vocea unui Eu propriu sau slujind in robia altui Eu, pentru ca al nostru, care e mai mic sa fie ferit de anhilare...Un Eu care incearca mereu si mereu sa fie mai mare decat Dumnezeu. Este ceea ce a vrut Lucifer si ceea ce o inima secata de Dumnezeu vrea pentru sine. Sa fie dumnezeu si sa decida soarta lumii. Poate sa isi dea chiar o moralitate falsa asa cum orice religie falsa tine la moralitatea nascuta din perceptele ei. Caci pana la urma tot ceea ce se exprima ca o religie, chiar daca nu o recunoaste, va face apel la un soi de moralitate pentru a ii fi mai usor transmis mesajul. Nu era doctrina comunista morala? Nu lupta ea impotriva prostitutiei, pornografie, a drogurilor cu un avant sincer si corect, in timp ce nu avea nici o problema sa isi lase cetatenii fara hrana, fara caldura, sa-i masacreze?...
Nu exista moralitate reala fara Christos. Asa cum nu exista posibilitatea de a vedea in absenta luminii. Orice gen de moralitate se va fisura in contact cu lumea inconjuratoare, cu evolutiile ei care devin tot mai defavorabile civilizatiei, intorcand fiinta umana la un atat de blamat primitivism. Singurul care ne da valoare este Christos in noi! Dincolo de El sunt doar vorbe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu