"Am o familie: Comitetul Central si Iubitul Conducator!"

 Ieri dimineata intamplator, eu care nu sunt fan al televizor, dar recunosc ca sunt fan PC, am vazut un documentar din Coreea de Nord pe TVR Cultural...Recunosc ca am cam uitat sa ma rog pentru acesti oameni....Am o viziune, ca acest regim nenorocit se va prabusi, dar poate ca fiind singur in aceasta lupta a mea am obosit...Ma uitam la acel documentar filmat in conditii dificile...Apropo, daca aveti o situatie dificila in viata, nu-i asa ca va ganditi la Dumnezeu? Ca va rugati Lui? Ca cel mai idiot ateu cand are un necaz se roaga la Dumnezeu?... Si poate ca de aceea avem dureri in viata ca sa ne gandim la acel Cineva despre care orice ateu il neaga, dar niciodata atunci cand asista neputincios la dramele din viata lui...Dar daca totusi esti atat de nestiutor si crezi ca nu exista nimic decat omul? Sau Partidul? Sau Conducatorul iubit?


 Am vazut in acel documentar, copii subnutriti, care efectiv mureau in spitale, de foame, pentru nimic nu mai putea sa ii salveze. Spitale fara paturi, cu sali de operatie lipsite de instrumente... Aveti copii? Ganditi-va ca ar pieri in urata de Coreea de Nord de foame, pentru ca regimul satanic al tovarasului Kim Jong-il asta doreste...
 Oamenii mancau buruieni. Buruieni!... Odata, cand eram in armata si cand eram flamand, atat de flamand, mancam sfecla furajera, in timp ce un maiestru militar, grasut, bine intretinut de Armata romana comunista, cu o masa bogata la pranz, care il costa doar 10 lei, in timp ce el castiga cel putin 3000 de lei, urla ca un disperat sa nu mai mancam sfecla furajera, ca ne imbolnavim. Adica nu ne imbolnavea foamea de care lui si altora ca el nu le pasa, dar un pic de sfecla ne dadea gata... A-ti incercat sa vedeti ce buna e sfecla furajera, pe care noi, militarii si vacile din comunism o mancam?...
...Sau ceapa...Ati mancat doua-trei kile de ceapa in cateva ore?... Sau porumb crud...Credeti-ma, ca e minunat! Te saturi! Si cand te saturi nu poti decat sa ii multumesti lui Isus ca inca o data ai burta plina...
 E o poza la mine pe Facebook cu un Kim Ir Sen-ul de alama, care e adulat de oameni...Ma gandeam ca e groaznic...pana sa vad acel documentar. Ma gandea, ca e anormal sa te pretinzi ateu, dar sa te pleci in fata unui idol de alama. E cea mai ciudata combinatie intre paganism si ateism.
 In Capitala unde se traia cica relativ bine, cativa oameni din Occident intra intr-un bloc urat si aia, coreeni acestia "fericiti"in Phenian, nu aveau o mobila macar, ci niste saltele, si o mamaita trista, isi priveste nepoti slabi si necajiti, si pe fata ei se citeste o durere de neexprimat...Apoi intr-o alta camera e o tanara gravida, cu seninatatea tineretii si a prostiei pe chip...Nu au ce manca! Dar ea cu o bucurie stupida ii spune celui ce o filmeaza ca nu stie ce va manca ea si pruncul ei dupa ce va naste, dar are o familie : Comitetul Central si Conducatorul Iubit!... Am fost invatat sa nu blestem! Dar mi-a tremurat limba si dinti! Sa nu blestem Comitetul Central si pe Iubitul Conducator! Dar mi-a fost tare greu... Am tacut si m-am rugat! Rugaciunea e o putere ce trece spatiu, timp si energie. E singura forta care e din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Si stiti care e secretul lui Dumnezeu? Nu e legat de timp si spatiu sau energia din Univers! Nici rugaciunea nu e!
 In timp ce zona centrala a agriculturii nord-coreene era distrusa de inundatii, iar orezul nu se mai facea, in Capitala, tinerii se pregateau de o sarbatoare a 100 de ani de la nasterea lui Kim! Sarbatoarea era peste un an, dar Kim Il Sung si gasca lui asteptau cu nerabdare sa vada ce puteau sa faca tinerii...Una dintre fetele care se "antrenau" prin pietele si bulevardele imense de la care s-a inspirat Cizmarul nostru iubit, o fatuca de 17 ani care invata printre sarbatori sa fie bucatareasa, ii spunea reporterului ca dorea sa devina bucatareasa sefa pentru Conducatorul Iubit! Ca sa ii gateasca! Ar fi fost o mare onoare pentru ea.
 Am mai zis asta: ateismul cel mai cronic isi gaseste idei  in religie! Nu stiu daca religia cea mai cronica isi gaseste sens in ateism!
 In Phenian ni se spunea ca nu exista o criza alimentara. Parca in Bucuresti in anii '80 era criza alimentara? Era, dar nu ca in Brasov sau ca in Galati! Ma suiam intr-un tren si veneam pana in Capitala si pe strada Radu Beller sau langa Arcul de Triumf mai gaseai salam la liber... In Galati in noiembrie 1987, am cerut si eu 100 de grame de salam cu si de soia la o Alimentara. Eram in armata si eram atat de flamand... Desigur ca nu am primit pentru ca totul era pe ratie... Am vrut sa manac frunze cu vreo luna mai devreme...Norocul meu era ca eram prin 1 octombrie si erau inca verzi. Daca nu v-a fost pofta de frunze, vreodata, inseamna ca nu sunteti capre sau ca nu ati vazut si simtit ce inseamna nenorocirea comunista!
 Dar atunci cel putin stiam sa il slavesc pe Isus! Cu un cant nou, cu rugaciune altfel decat  acum si El facea minuni!... Si puteam sa ma incred nu in Comitete, ci in Isus. Nu in iubiti conducatori, ci in acel Iubit, care ca si mine, a fost flamand, obosit, trist, care a plans, care ca si mine, nu avea nimic a Lui, dar totul fiind a Lui. Acolo in armata, in rautatea aceea L-am vazut pe Isus mai aproape de mine ca nicicand... Isus e aproape de cei franti...Dar trebuie sa nu ne mai iubim pe noi, ci pe cei care sufera.
 Bravo! Mihai Pop, bravo! Ai suferit? OK! Acum e timpul de rugaciune, nu de aplauze pentru firea ta! Exista altii care au nevoie de tine! De toti care cred si se roaga! Coreea are nevoie de tine! Iti e foame! Gandeste-te ca altii mor de foame! Pentru ca tu si eu nu ne rugam! Roaga-te! Coreea are nevoie de Christos!