Orientari "geografice"

 

Azi mi-am "recuperat" tableta. Nu se mai incarca si acum o saptamana am dus-o la reparat. Magazinul era in capatul dinspre Predeal al Brasovului. Eu stau in Cristian in partea sud-vestica a Brasovului, spre Rasnov. Ieri m-au sunat sa vin sa o ridic de la firma de unde am cumparat-o, caci a fost reparata. Micro USB-ul nu mai facea contact si nu m-ai incarca acumulatorii.
 Am luat-o si repede am plecat spre statia de autobus de la capatul strazii Saturn.
 Apare autobuzul liniei 23 cu care doream sa ma duc cat mai aproape de casa. Inainte insa sa urc in masina, o doamna imi spune daca pot sa o ajut cu o informatie. Din pacate sau din fericire, nu mai stau in acest oras de circa 10 ani, iar el creste mult mai repede decat sunt eu capabil sa descopar si sa vad, in scurtele mele vizite. Aproape ca nu e nimic care sa ma atraga in el. Banci care nu iti mai acorda credit asa usor precum in urma cu cinci ani, magazine de telefoane "smart" pe toate strazile ce se respecta, marketuri, supermarketuri,
hipermarketuri... Totul scump si inutil! Capitalismul opulent a luat locul comunismului sarac...Coada nu mai e a ta, e a celui ce vrei sa-i cumperi laptele, painea, carnea cu E-uri, tableta, smartul, TV-ul 3D, masina ce spala tot 3D, frigiderul No Frost si inevitabil 3D! Pentru banutul tau amarat!... El vine sa faca coada la usa ta, nu invers, nu cum era in ceausismul sarac si ticalos!...
 Doamna care ma apeleaza spune ca nu mai vede clar numerele de autobuz si circuitul acestora. Imi spune ca vrea sa ajunga undeva langa restaurantul Ghimbasel. Fara sa vreau "vad" raul Ghimbasel. E un rau de munte ce strabate orasul Rasnov si comuna Cristian unde locuiesc. Apoi imi aduc aminte de o cladire mare din anii '80 pe strada 13 Decembrie 1918. Era o carciuma unde nu am intrat niciodata si pe care o sfidam... Nici nu stiu daca a "supravietuit" Revolutiei, caci nu imi aduc aminte sa o fi vazut ulterior. Doamna insa se "corecteaza": <<Daca nu, acolo, pe la restaurantul Faget!>>.  Ei, da! Restaurantul Faget imi era cunoscut! Am intrat si eu acolo inainte de o partasie prin 1989, avand nevoie la toaleta. Iar cand conducatorul partasiei aparand de niciunde si afland ca eu am intrat in restaurant, asa cum stim noi atat de bine sa intelegem "realitatea", inspaimantat, a intrebat pe domnisoara-vecina cu care veneam la partasie si care stia ce motivul pentru care intrasem: "Cum si dupa aceea merge la partasie?" A aflat repede adevarul si s-a linistit! Si pana la urma daca intram pentru o cafea era un pacat?
 Ne orientam! Evident ca in viata ne orientam, dar si orientarea, culmea, spune ce fel de oameni suntem! Cam vis-a-vis de restaurantul Ghimbasel e o frumoasa biserica Reformata Maghiara. Desigur doamna respectiva nu se gandea ca eu pot sa o indrum datorita acestui aspect. Poate nici nu stie ca acolo e o biserica! Cati romani care daca nu iubesc Biserica, stiu unde se infiinteaza biserici, mai ales pentru alta natie fata de a lor?
 Eram in Bucuresti acum mai multi ani si un unchi de-al meu nu stia o adresa. Trebuia sa mearga acolo dar nu vedea ce variante avea. A intrebat un trecator amabil. Acela i-a spus ca e acolo pe langa un restaurant, Albatrosul, parca se numea... Undeva, cam peste drum era si o biserica. Cand am ajuns am vazut-o! Era mare, frumoasa, gratioasa, impunatoare, ortodoxa! Dar nu era restaurant! Nu era restaurantul sfrijit, cu un singur etaj, dar foarte important pe aceea strada in care oamenii muncii isi lasau leafa, alocatia, umanitatea.  Unchiul meu nu a fost niciodata o fiinta religioasa, dar nu s-a putut opri sa nu remarce ideea prioritatii carciumii in defavoarea bisericii. Carciuma era un punct de reper major al strazii, al zonei, fata de o biserica unde, intr-un calcul stupid intrau doar babele religioase si proaste. Barbatilor le-a fost data carciuma! Nu-i asa? Intrebati-l pe marele scriitor Ion Creanga, daca nu ma credeti!
 Ma gandesc ca atunci cand suntem intrebati de o strada avem prioritati: vedem mall, hypermarketul, magazinul special de unde ne-am cumparat ultimul "smart", ultimul obiect ce de fapt, nu ne aduce vreo multumire interioara, ci ne pacaleste cu lucruri trecatoare si inutile .Probabil atunci cand suntem intrebati pe nepregatite, surprinsi la propriu, ceva din noi se duce in acel loc unde (de)conteaza! Unde credem ca o sa aiba efect!
  Si apropos! La cincizeci de metri de statia de autobuz unde doamna aceea era interesata de adrese cu carciumi, o biserica minunata este acolo...Numele ei: Speranta! Nu m-a intrebat nimeni de ea...Dar trebuie sa nadajduim si in ceva bun! Nu-i asa? Ca nu doar carciumile unei strazi sau unui oras  conteaza, ci mai ales adunariile sfintilor, unde oameni merg pentru a se intalni unii cu ceilalti, si mai ales cu Christos!