Eroi fara nume...

 Intr-un serial cunoscut, in special celor tineri, Smallville, un senator american dezamagit de poporul pe care il reprezinta de ani de zile spune:"De ce nu avem eroi? Pentru ca lumea nu stie sa-i respecte, ii invidiaza doar, apoi le cauta greselile facute!"
 De ce nu avem noi crestini romani, eroi ai credintei de pe aceste meleaguri? Pentru ca le cautam greselile dupa ce i-am invidiat nitel.... Dupa ce lipsa de respect a aparut si a sfaramat orice admiratie la adresa lor. Dupa ce aroganta si prostia noastra a parjolit orice fel simpatie fata ei.
 Poate imi veti spune ca exista un Steinhardt sau un Wurmbrand ori un Vulcanescu...Da! Putem vorbi despre eroi ai credintei...Dar intr-un ungher cineva isi va pregati  bolovani si noroi ca sa arunce asupra lor. Cineva intreba, acum cateva zile, daca in apararea lui Iosif Ton il vom "reactiva" pe Wurmbrand, care cum se stie la readus pe Ton pe calea Domnului! Cat dispret trebuie sa zaca in inimi ce se vor crestine... Ce merg la Biserica si apoi se uita in oglinda magica si ,probabil, il cheama pe Dumnezeu sa le confirme ca sunt cei mai frumosi din punct de vedere spirituali. Dar nu se intreaba niciodata daca au adus vreo raza de lumina in aceasta lume sau doar noroi si bezna. Acesti oameni aduc tina din care sau nascut in aceasta lume, pentru ca sa dispara de unde au venit dupa ce vor fi murdarit tot ce au putut. Si cred ca nu au inteles niciodata ca suntem chemati sa fim smeriti sa-i vedem pe ceilelti mai presusus de noi, chiar daca nu au atata cultura generala, si nu au la dispozitie Internetul pentru comenta orice se intampla acolo bun sau rau. Sunt doar producatori de graffiti spiritual, murdar, care se folosesc de un limbaj aparent crestin pentru a acoperi frumusetea faptelor unor sfinti ai lui Dumnezeu cu mizerie.
 De ce nu avem eroi? Pentru ca lasam sa ni se toarne in suflet otrava, si in loc sa tacem inaintea Domnului, ne simtim datori sa mai zicem ceva, pentru a le da apa la moara.
 Stiati ca Isus Christos a fost in cateva randuri mirat? Isus s-a mirat, iar eu ma mir ca sufletul omenesc poate sa-l surprinda chiar pe Dumnezeu! El care stia tot despre oricine a fost mirat de oameni. Adica de credinta sau necredinta lor. Un sutas avea un rob bolnav, si in smerenia si credinta sa l-a rugat pe Isus sa nu se mai deranjeze sa vina pana la el, pentru ca nu se considera vrednic de aceasta, ci sa spuna doar o vorba si robul va fi tamaduit. Isus s-a mirat si a replicat ca in poporul sau, Israel, nu mai gasise o credinta atat de mare. Dar ce vad eu acolo? Trei elemente importante care erau zalele unui lant: iubirea sutasului fata de rob, care ar fi facut orice ca acel om sa se vindece, credinta in puterea Domnului Isus si smerenia profunda fata de El. Si sa nu uitam iubirea arata fata de Dumnezeu si fata de poporul evreu, aratata prin constructia unei sinagogi. Toate acestea nu sunt intamplatoare. Si cred ca in orice lucrare daca nu exista credinta, nu va exista iubire si smerenie. Si unde nu exista smerenie, in asa fel incat sa spunem cum ne-a invatat Isus: "Suntem niste robi netrebnici, am facut ce eram datori sa facem!" nu e loc de puterea divina acolo, ci doar de sfortari materiale si financiare...Totul redus la uman si la aroganta cu care ne nastem si care ii zugraveste pe altii mai putin importanti decat suntem noi.
 Da! Isus a mai fost mirat odata de credinta! Sau mai bine zis de necredinta fratiilor Sai evrei. Citim asta in Evanghelia scrisa de evanghelistul Marcu capitolul 6 versetul 6a : "Si se mira de necredinta lor...". Dar unde fusese Isus si ce se intamplase? Fusese acasa. In Nazaret. Acolo unde toti il cunosteau si unde imediat rautatea si aroganta au rasarit la vederea Sa: "Nu este Asta tamplarul? Lasa dom'le ca-L stim noi! Nu e fiul Mariei, fratele lui Iacov? A lui Iose? A lui Iuda? A lui Simon?..." Pai nu-l stim noi pe Isus? Nu facea inainte scaune si mese, nu facea usi si ferestre, iar acum se crede mare predicator si mare sfant a lui Dumnezeu?" i-au zis concetatenii lui. Vedeti? munca frumoasa, cinstita si de calitate pe care Isus a prestat-o pana cand chemarea lui Dumnezeu la trimis in ogorul Evangheliei, a devenit ca o pata, o murdarie creata de vecinii si cunoscutii Sai. Sa ma mir ca un om ca Wurmbrand e vorbit de rau la aproape 10 de ani de la moartea sa? Conteaza daca a gresit cu ceva? Conteaza daca lucrarea sa are inca putere, cand "graffiticienii" crestinismului sunt in stare sa mazgaleasca si munca cinstita a lui Isus, inventand doctrine pe care nici ei nu le respecta, dar cer altora, in fatarnicia lor, sa le respecte? Daca lemnului verde i-au facut asa ceva, ce putem noi vreascuri uscate sa spunem? La ce sa ne asteptam noi?
 Isus s-a mirat de necredinta lor. Dar ce era atat de diferit fata de credinta centurionului roman? Totul! Centurionul avea smerenie, avea dragoste de Dumnezeu si de oameni, avea credinta in Isus, in puterea Sa. Ce nu aveau nazarinieni? Nu aveau iubire, nu aveau credinta, nu aveau smerenie. In schimb aveau mandrie, aroganta, necredinta, dispret. Daca doriti un alt lant cu zale este acesta: necredinta, dispret, aroganta, lipsa de iubire. Care insa nu-i lega de Cer ca pe sutas, ci de glodul murdar in care traiau si mureau, aidoma unor viermi. Cu acelasi impact asupra aducerii umanitatii pe Calea Sfanta a lui Christos, precum omiziile. Adica zero
 Si acolo erau "graffiticieni" ai iudaismului, mazgalind si banalizand imaginea Mantuitorului, rascolind si cautand greseli. Iar daca nu gaseau, Isus devenea tamplarul, banalul tamplar, cu munca Sa banala si neinteresanta, banalul tamplar plin de rumegus, prafuit si aproape inutil in acea societate nazarineana, Isus care nu facea decat sa ciopleasca niste lemn toata ziua. Pai oricine putea face asta! De ce era Isus mai important decat Iose? Sau decat Iuda? Ori decat Simon? Sau decat ei? Ce avea Isus atat de important decat niste vindecari, semne si minuni! Daca le pui impreuna nu are nici un sens: tamplarie si minuni...Tamplarie si intelepciune! Era El atat de important pentru ca acum predica in adunare?  In fond, doctrinele erau importante, nu Isus! Mostenirea aia spirituala de la marele Moise era tot, nu mainile ce faceau minuni a lui Isus! Nu cuvintele ce aduceau iertare si eliberare!... Doctrina, fundamentul unei credinte ce a murit demult, dar noua nu ne pasa. A-ti vazut un mort sa se planga ca sicriu in care este asezat s-a deteriorat, iar cand ploua intra apa in el? Cum sunt oamenii asa sunt si doctrinele pe care le sustin! Daca ei sunt morti la fel sunt si doctrinele! Doar ca un mort nu isi da seama de asta! Si trebuie sa existe puterea lui Isus sa-l invie, pentru a putea vedea. Altfel va sta in moarte si in acea perfuzie letala a banalului.
 Banalul! Banalul tamplar si banalele sale actiuni. Caci in fond ce este atat de important la un tamplar? Ce este atat de important la suferinta din inchisoare a unor sfinti cum au fost Wurmbrand sau Steinhardt? S-a mutat Terra de pe axa sa? Nu! Banal, banal, banal.
 Atunci cand stingi focul credintei cu zoaiele banalizarii, nu mai ramane nimic. Cand orice gest, orice cuvant, orice poezie, orice simfonie a vietii se ineaca in potopul de murdarie a limbi ce trage dungi negre cu pensula  acoperind minunea, cand splendoarea unui rasarit de soare moare ucis de cuvintele aducatoare de banal, ma indoiesc ca mai poti sa vorbesti de Lumina.
 Am citit mai multe carti crestine scrise de autori straini in care contributia lui Wurmbrand a fost recunoscuta. Sa nu uitam ca el a vorbit in Congresul SUA aratandu-le semnele torturilor si aratand tragediile crestiniilor din tariile comuniste. Da! Wurmbrand a fost comunist, pana cand Isus la salvat si la mandatat sa ii fie, sper sa nu exagerez, un apostol in Romania, apoi in lumea intreaga, nu doar pentru romani sau evrei, ci si pentru ocupantii sovietici, iar mai tarziu prin misiuniile sale pentru oricine. Iar daca inr-o zi a gasit un Iosif Ton ratacitor, pierdut, pacatos, si prin harul lui Isus la adus la lumina, e cazul ca cineva sa arunce cu piatra? Macar atat am invatat si eu din Sfanta Scriptura ca cel ce are privilegiul sa arunce primul cu piatra, trebuie sa aiba si privilegiul sa fie primul om care nu a pacatuit niciodata. Dupa aceia pot arunca si restul, adica noi ceilalti mai putin sfinti. Cu toate ca in ultima vreme se pare ca cei din urma au devenit cei dintai, in rautate, fara ca asta sa fie in acord cu ceea ce a spus Isus Christos.
 Ne aruncam la cosul de gunoi al istoriei de pe aceste meleaguri oameni care stralucesc prin ascultarea fata de Dumnezeu. Am facut-o mereu cu eroii pe care i-am avut. Dar nimeni nu e profet in patria sa. Il apreciaza pe Wurmbrand americanii, francezii, germanii. Dar romanului ii e atat de usor sa isi arunce mizeria pe oricine starneste admiratie dincolo de hotare. "Ala? Ce a facut ala?" Si aici avem o explicatie de ce traim prost! Pentru ca nu putem sa ne iubim valoriile. Pentru ca mereu i-am banalizat in timp ce alti au vazut in ei apostoli, profeti, vizionari, oameni care au adus stralucire in tariile care i-au primit... Devenim balcanici sau nazarinieni, pana si in credinta, iubim "instructiuniile doctrinare", in timp ce Cuvantul Viu ce il aduc oamenii lui Dumnezeu e lasat deoparte. Din placerea de a dispretui. Din placerea de a scurma in trecutul altora, dar niciodata in al nostru, pentru a demonstra ca avem liber la desconsiderare . Acea desconsiderare pe care o resimtim cand simtim ca ceva ce ne depaseste, ca ceva e mai presus de submediocritatea atat de placuta  romanului. Chiar si crestinului. Caci ca si iudei care considerau ca le stiu pe toate si se pregateau sa il lapideze pe Isus, in timp ce Maretul Invatator le cerea sa studieze Scripturiile..."Noi suntem samanta Lui Avraam" o sa strigam si noi furiosi, sperand ca simpatia de care Tatal Credintei a beneficiat prin sacrificiu inimii sale si nu oricum, se va transfera si asupra noastra, cand nu mai avem de ce sau in cine crede! Dar de ce sa te smeresti si sa ai inima deschisa, sa cauti adevarul, nu in Regulamente de Cult, facute de pastori obositi si inculti, ci in Sfintele Scripturi, cand aruncatul pietrei sau noroiului este mai la indemana. Si are eficienta maxima.
 Stiti ce spune in versetul 5 din Marcu cap.6? E randul meu sa ma mir! Ca Cel ce a creat Cerul si Pamantul nu a putut sa faca nici o minune acolo! Si cred ca am un raspuns, in sfarsit, la un alt eseu: Eben Ezer si Baali nostri cei de toate zilele! Acolo unde El intalneste necredinta, dispret si lipsa de iubire, Isus nu poate sa faca minuni. Acolo unde nu putem sa-i iubim pe cei mai putin norocosi decat noi, acolo unde aroganta predomina, acolo unde ne lichidam eroii, acolo Isus nu poate sa faca minuni. El nu trece peste lipsa de implicare, peste necredinta si peste bagatelizarea lucrarii Sale si a Persoanei Sale! Doriti minuni? Mergeti in Argentina! Sau in Nigeria! Ori haideti sa ne caim si sa ne smerim la picioarele Celui Preainalt! Haideti sa ne iubim eroi credintei si sa invatam de la ei. Sa nu rascolim doar dupa pacatele facute de altii. Daca iti place sa dai cu piatra trebuie sa stii ca singurul fara pacat e Isus! El putea sa dea cu piatra si atunci si acum! Dar poate ca nu da cu piatra, caci are mana ranita. E ranita de la Cruce. Are o gaura de marimea unui cui... Atunci cand a atarnat impreuna cu pacatul meu si al tau. Si-L doare! Si nu poate da cu piatra. Si inca mana Sa sangereaza, ca sa putem capata iertare si eu si tu!