Ce vede crestinul la televizor?

 Pe un blog crestin al carui nume l-am uitat, din pacate, cineva facuse un sondaj de opinie in care oricine dorea putea sa raspunda la un o intrebare interesanta pentru un crestin: este de acord Dumnezeu ca noi sa vizionam filme necrestine? Cei mai multi au raspuns cu NU! Dumnezeu nu este de acord cu filmele necrestine, spuneau participantii! Fiind un tip mai putin crestin decat altii, eu am raspuns cu DA! Asta nu inseamna ca cred ca Dumnezeu are in mod sigur si clar criterii de selectie gen filme crestine si necrestine, la modul la care reusim noi sa le avem! S-ar putea sa le vada pe toate ca fiind filme.
Ma gandesc si la faptul ca un om poate deveni crestin, trecand prin etape de consacrare in fata lui Dumnezeu, dar la fel se intampla si cu un film doar pentru ca abordeaza un subiect crestin?! De aceea imi e greu sa dau un raspuns. Cred ca totul tine de sinceritatea fiecaruia dintre noi si de o inima care arde pentru Dumnezeu. Si cred ca atat timp cat ai de facut o lucrare adevarata pentru Dumnezeu, lucrarile neroditoare ale intunericului, dispar din viata unui crestin, nu intr-un mod fortat, ci pentru ca in inima, viata si timpul crestinului, ele nu mai au cum sa se manifeste.
  Traind intr-o familie cu tatal fiind crestin, problema unui televizor era ridicata chiar in biserica unde mergeam impreuna. Unii predicau cu manie aproape proletara, impotriva televizoarelor si, uneori, impotriva cartilor, dar de multe ori acest lucru izvora dintr-un soi de fanatism si ipocrizie religioasa, pentru ca cei mai multi vorbitori dintre ei erau oameni fara cultura si fara educatie, dar cu plamani puternici si mult tupeu de predicatori ratati...Asa ca si eu am fost indrumat sa nu citesc decat manualele scolare si/sau Biblia, iar in privinta filmelor, nu aveam voie sa merg la niciodata la cinematograf. Mai tarziu am remarcat ca dincolo de ipocrizie era totusi si un adevar: majoritatea filmelor sunt inutile, de prost gust si  nu au ce sa invete. Nu doar pe crestin, ci si pe ateul cel mai inversunat. A.W. Tozer arata ca dincolo de ele se afla marele zeu numit Divertisment. Iar eu adaug ca are cam aceleasi calitati precum alcoolul: incearca sa te rupa un timp din plictiseala unei vieti care nu are scop. Sa te ameteasca cateva ore...Doar atat! Dar ceea ce este mai trist este ca acest zeu a reusit sa intre si in biserica. Nu sunt eu cel mai in masura sa judec modalitatea de a se inchina a crestinilor, insa cred ca daca inlocuim rugacinea cu muzica rock si o predica izvorata din Cuvantul lui Dumnezeu cu pantomima e trist. Am participat si eu acum cativa ani la o seara de tineret organizata de o biserica crestina foarte "libera" din Brasov, unde in pantomima executata acolo, isi bateau realmente joc de preotii catolici si de enoriasii acestora, in hohotele de ras ale tineretului "crestin" prezent acolo. Am preferat sa plec si sa nu particip la aberatiile asa-zis crestine, care aveau ca mesaj batjocura si dispretul. A fost prima si ultima data cand am intrat acolo. Nu pentru ca eu eram vreun soi de sfant, dar parca libertatea in Christos fusese inteleasa gresit. Nu stiu daca e normal sa ne batem joc de cineva, mai ales ca in cazuri asemanatoare Isus a mustrat, a certat sau chiar a plans pentru oamenii pierduti si impietriti, dar niciodata nu a ras si nu si-a batut joc de nimeni. Si fac o afirmatie care posibil sa ii deranjeze pe unii crestini: Biblia scrie ca Isus s-a bucurat, dar nu ca si a ras vreodata! Iar daca a facut-o, nu cred ca a facut-o distrandu-se pe seama lui Ana sau Caiafa, pentru ca eram mai putin spirituali!
 Crestinismul are o doza mare de ipocrizie si fanatism religios pe care pana nu-l leapada, v-a ramane lipsit de credibilitatea care a zguduit Imperiul roman si mai tarziu lumea intreaga. Va spuneam de acel sondaj despre filme. Dar intrebati-va daca e rau sa vad totusi un film facut dupa scrierile Janettei Oke? Multi crestini spun ca si-au luat televizor pentru ca vor sa vada niste stiri, nu ca sa vada filme, de parca stirile ar fi lucruri duhovnicesti... Ia sa ne gandim putin... sunt ele atat de bune? Ce ne facem cu Stiriile de la ora 5? Pentru ca acolo este propagata atata violentea si atata salbaticie omeneasc,a incat unele filme politiste raman de rusine si se pot inspira din toate acele crime, torturi si violuri care fac "deliciul" românului otv-ist şi a unor creştini care se uită doar la nişte "ştiri", ca doar de aceea au televizor.
 Dupa 1990 aparuse niste reviste ca Infractorul, Infractoarea sau Academia infractorilor, toate descriind crime, talharii si violuri din cele mai salbatice. Aceste mizerii tiparite aduceau o gramada de bani celor ce le faceau, iar cand cazurile reale s-au terminat, au fost inventate crime si violuri, care, din fericire, nu s-au intamplat niciodata. Romanul avid de orice anormalitate si senzational pervers, cumpara la greu aceste gunoaie. Si daca va intrebati de ce, va raspunde Cain! Pentru ca exista in om atata ura fata de semenul sau, fata de fratele sau, incat este interesat de orice descriere in amanunt a chinului si mortii acestuia. Prin criminalul sau violatorul despre care citeste sau vizioneaza omul lipsit de Dumnezeu, se transpune in cel ce face acele fapte oribile, este posedat si poseda in acelasi timp, avand insa un enorm avantaj: doar citind in reviste sau vizionand la TV violenta, nimeni din lumea asta nu te acuza de ceva rau... Nimeni din lumea asta! Dar sa nu uitam ca exista Dumnezeu care vede cum ucizi impreuna cu criminalul, violezi impreuna cu fiara cu chip de om si ca toate aceste iti plac...Iar daca iti plac, fugi degraba la Dumnezeu si cere-i iertare si curatire!...Pentru ca esti un Cain care crede ca daca aduce o jertfa este suficient...Te minti singur si incerci sa-L minti pe Dumnezeu!
  Nu poti trai la Biserica o viata de sfant si acasa de monstru! Spuneam odata ca un cutit nu e rau in sine , ci cum il manipulezi. Poti taia o felie de paine ca sa te hranesti sau poti rani un om cu el. Televizorul a fost si este o problema pentru cel care nu are timp si chef pentru rugaciune, pentru citit din Scripturi sau carti bune si de folos pentru suflet, pentru cel ce nu are o slujba adevarata in Trupul lui Christos. Daca citim Psalmul 119 vedem ca psalmistul vede in acumularea Cuvantului Domnului o cale de a nu mai pacatui. Cuvantul aduce putere, aduce intelepciune, aduce izbavire si ocupa timpul pe care altfel l-am risipi cu lucruri inutile si neroditoare. Problema nu e televizorul sau cinematograful, ci inima care este sau nu, dedicata lui Dumnezeu. Nu o vom dedica nici pe a noastra, nici pe a celor din familie ordonand ca de maine sa nu se mai vada nici un film sau sa nu se mai citeasca nici o carte. Asta nu e pocainta. Nu poti pocai inima altuia, in timp ce a ta o lasi sa adune amaraciune, ranchiuna, neiertare. Eu stiu cum e. Nu m-am pocait repede pentru ca cineva mi-a ordonat.  Am citit pe ascuns si m-am dus la cinematograf tot pe ascuns, iar apoi am mintit ca am fost in alta parte. Fanatismul religios nu face decat sa aduca pacate noi in viata oamenilor. Instituirea de inchizitii in familie face doar ca ceilalti membri sa inceapa sa urasca Cuvantul lui Isus, sa creada ca Biblia e o carte ce invata parintii sa fie tirani, sa fie ipocriti in relatie cu altii, iar crestinismul sa para o mare minciuna. Insa pana cand omul, tanarul, nu se intalneste cu Isus, intr-un mod personal, nu vede iubirea familiei si a lui Dumnezeu, noi care suntem mai in varsta, noi, parintii, vom juca pantomima "crestinului" spre amuzamentul diavolului, de data asta, fiind neiertatori cu pacatele altora, dar gasindu-ne justificare pentru orice gen de actiune proprie oricat de gresita ar fi... Fiecare trebuie sa fim si sa intelegem ca suntem fii risipitori si ca doar in prezenta Tatalui e un belsug si o bucurie reala, nu hranitul porcilor, care este obositoare si nu ne satura sufletul si viata niciodata. Altfel vom crede ceea ce credea fiul cel mare, alt fiu pierdut, dar care nu dorea sa inteleaga asta si care gandea ca a fi in Casa lui Dumnezeu e totul si acolo se poate tanji dupa prietenia cu lumea, in ascuns sa isi invidieze fratele ratacitor, dar aratand in fata Tatalui crusta dura a celui care e credincios tot mereu, ca doar slujeste ca un rob, care e tot mereu in focul celor mai grele lupte spirituale si care niciodata nu e rasplatit pe masura, de un Tata nedrept. Dumnezeu sa ne ajute sa vedem adevarul, sa ne ierte unde am pacatuit sa ne refaca viata, sa ne umple de Cuvantul Sau si sa ne ajute sa-i slujim doar Lui!