Vorbeam acum cativa ani cu cineva care primise un cartonas cu icoana Sfantului Ioan Rusul de la preotul său. Preotul ii spusese acestei persoane sa se roage la aceasta icoana, in special seara. Curios sa aflu ceva despre acest sfant am intrebat-o ce cunoaste despre acel om al lui Dumnezeu, care devenise subiect de cartonas religios si de inchinare cucernica din partea unor credinciosi ai Bisericii noastre nationale si stramosesti. "Nimic! Dar daca preotul meu mi-a zis sa o fac am sa o fac!". Pasamite preotul, la fel ca orice respectat om care se afla in slujba binelui pacientului, cum e si medicul de familie, iti poate prescrie un anume tratament medical sau spiritual, dupa caz, pe care om il ia si se vindeca de bolile fizice si spirituale pe care le are, fara sa fie nevoit sa se intrebe ce contine respectivul tratament. El are incredere in medic sau preot, fara a pune niciodata intrebari despre cum actionează respectivul tratament, caci asta parca suna a neincredere, iar medicul sau preotul au cunostiinte aproape ezoterice, pe care omul de rand nu le poate intelege fara sa fie in acele caste selecte. El trebuie sa urmeze intocmai prescriptiile si sa raporteze efectele tratamentului.
Incercand o gluma cu aceea persoana am continuat: "Ioan Rus nu a fost seful filialei PSD din Cluj?" Raspunsul a fost aproape naucitor: "Nu cred! Probabil ca daca ar fi fost, preotul mi-ar fi spus!..." Interesant, nu?
Intamplarea asta a fost un pretext sa intreb: Avem incredere in orice si oricine? Paradoxul este ca uneori suntem suspiciosi pentru lucruri marunte si incercam sa nu ne lasam pacaliti in viata de oameni care o fac profitand de naivitatea multora dintre noi, dar in lucruri mari, foarte importante nu ne mai pasa...Pentru ca cred ca una dintre cele mai blamate categorii de oameni sunt preotii, despre care se afirma multe lucruri urate, care uneori sunt adevarate. Probabil aproape nimeni nu le-ar incredinta finantele familiei noastre, daca s-ar pune vreodata problema in acest mod. Si totusi, cand e vorba de ceva cu mult mai important, dovedim ca nu ne pasa. Cand e vorba de mantuire, de viata vesnica, efectiv nu ne pasa, nu ne pasa ca slujbele lor sunt de doi bani...Nimeni nu are curajul sa le spuna nimic. La un parastas la care am participat acum cativa ani, preotul s-a oprit din slujba pe care o facea pentru sufletul nasei mele, pentru ca sunase telefonul, iar preotul a fost ocupat sa puna la punct o mica afacere si asta cu o nerusinare strigatoare la cer, acoperind glasul cantorului care tot termina si incepea de la inceput slujba, sperand si el ca preotul cel afacerist sa termine cu detaliile businessului. Toti am fost suparati de acest incident stupid, daca nu s-ar dovedi relativ obisnuit. Dar nici unul nu i-a zis acelui preot nimic. Am ramas doar cu un gustul amar.
"...având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia." Sfanta Scriptura in a doua Epistola scrisa pentru Timotei capitol 3 la versetul 5 Sfantul Apostol Pavel ne spune ca exista acest gen de oameni care au o forma , o umbra a unei evlavii, care nu are insa esentialul: increderea in puterea lui Dumnezeu! Aceea putere care ne aduce, ea si doar ea, mantuirea! Nu exista mantuire in afara puterii si gratiei divine! Sangele lui Iisus Christos aduce mantuire, nu ritualurile magice care par ca iarta orice pacatos, chiar daca acesta in viata sa nu a manifestat credinta sau vreo dorinta de iertare. Nimic nu poate ierta o inima care nu doreste iertare! Nici o forta din lume nu va trece de liberul arbitru! Daca alegem aici si acum o cale rea, dupa ce murim, nici un preot nu mai poate schimba ceva, nu ne mai poate transfera intr-un loc de verdeata, nici mesele incarcate cu mancare, nici numarul lor, nu-l vor sili pe Dumnezeu sa uite pacatul. Caci Dumnezeu nu uita pacatul absolut niciodata! El iarta pacatul. Si il iarta in baza faptului ca Iisus a murit pentru acel pacat, a platit prin suferinta de a deveni pacat pe Cruce! Acolo putem gasi o putere ce iarta si transforma, atunci cand noi cei pacatosi ingenunchem si cerem iertare, nu astepatand ca altii indiferent cat de sfinti sunt sau par sfinti, sa o faca, atunci cand stam fara suflare in cosciug. Atunci deja am intrat definitiv pe o poarta pe care am ales-o pentru noi. Cu Dumnezeu si sfintii Sai sau cu diavolul si ingerii sai decazuti!
Poti sa te vindeci de o boala ascultand de medicul tau si luand tratamentul prescris. Poti sa te vindeci fara sa ai o facultate de medicina. Dar ca sa te inchini cartonaselor si icoanelor despre care nu stii nimic, nu iti va aduce vindecare spirituala. In acest caz cauta si vezi ce tratament spiritual primesti, Pentru ca boala care o avem toti se numeste pacat! Iar depresia si multe boli psihice si fizice izvorasc de aici. Caci stam plini de otrava si neiertare in suflet si ne lasam macinati de ura, pana cand ne imbolnavim trupeste. Toate acestea sunt pacate pe care le caram cu noi si nu vrem sa le abandonam, chiar daca ne omoara la propriu.Credem ca ne pedepsim astfel rudele si cunoscutii care ne-au tradat si inselat, dar noi suntem cei pedepsiti. Caci pacatul care nu este iertat de Domnul Iisus devine boala spirituala si fizica. Dar vindecarea nu sta in acatiste si vizite la manastiri, unde traiesc monahi sfinti si bincuvantati, ci la Crucea unde Iisus moare! La mormantul unde El invie! In Christos avem viata, iertare si frumusetea unei vieti rascumparate de Sangele Mielului. Prin iertare si viata noua avem siguranta iertarii, iar dincolo, caci toti vom pasi dincolo, vom fi impreuna cu Regele ce a biruit moartea si pacatul. De ce sa ne lasam vesnicia pe mana unor oameni carora nu le-am incredinta nici macar salariul pe o luna? Sa ne lasam in baza unor sfinti despre care nu stim nimic, iar faptele lor glorioase s-ar putea sa nu se fi intamplat niciodata! Cauta sa devi crestin, sa devii al lui Iisus Christos! Si nu va fie teama avem nu un preot, ci un Mare Preot alaturi de noi: Iisus Christos!
Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Iisus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Sf Ep Evrei 10: 19-23.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu