Azi mă întorc acasă

                             
                                Soţiei mele, Ramona

Am alergat departe de viaţa adevărată
Şi am sfârşit ca pradă în lumea-ntunecată...
Azi mă întorc acasă, sărman nefericit,
Cu sufletul în zdrenţe, pierdut si pustiit.
Nu-mi pasă de palate, de aur si argint,
Aş vrea un strop de milă şi-o vorbă de alint.
Nu vreau pe tronu-ţi să stau alături, Tată...
Doar suferinţă merit si moartea mea ca plată.

Mi-am căutat plăcerea în prietenii deşarte,
In ţari necunoscute, să fiu cât mai departe...
Iar norii de amăgire şi desfătări de miere
S-au preschimbat în lacrimi, pelin ş-amară fiere
Tot ce-am crezut ca-i viaţă, erau minciuni murdare,
Născute din dorinţă a iadului vâltoare.

Azi bogaţia toată e doar o amintire,
Învaţatură tristă - ce-nseamnă a mea fire...
Azi am tovaraşi porcii, le sunt un slujitor,
În vremuri ce-s trecute eram un domnitor,
Azi mă-nbrac in zdrenţe, din paie îmi este patul
Şi sunt flamand şi singur, dar ăsta este preţul.
Iar ce mai sper, o Doamne, că harul Tău mai arde
Şi ai iertat pe Cruce şi suflete bastarde.

Nu-s vrednic s-am un nume, să fiu iar fiul Tău...
Asculta-mi rugaciunea: "M-am săturat de rău!".
M-am dezgustat de mine, de firea ticaloasă,
De paşii-n întuneric, de Valea cea umbroasă!
Azi vin la Tine, Tată! Nu fiu,ci serv, Stăpâne!
Flămând de Tine, Doamne şi de un strop de pâne...
Mă vei primi Tu-n zdrenţe, Tu, Domnul cel ceresc?
O clipă am speranţă, o mie mă-ndoiesc...
Căci groaza mea-i trădarea, trădarea e durere...
Dar fără Tine, Tată, nu este mângâiere.

Am să pornesc spre casă, credinţa ma va ţine.
De voi gasi pe cale, doar lacrimi si ciuline,
Nu voi ceda o clipă pe drumul de suspin.
Plecat-am cu trufie, in jale azi revin...
Dar bucuria sfântă, va fi să-ngenunchez
Şi să renunţ la mine, al mânturii crez!